7 august 2012 la 11:54
scoatem de la naftalina!
În urmă cu nu multă vreme m-am răţoit pe forum la nişte kinderi care vorbeau lemne despre lucruri pe care le înţeleg din păcate prea puţin şi, ca de obicei, le-am cerut argumentul experienţei practice: te-ai dat, de fapt, cu bicicleta aia sau doar vrei să te auzi vorbind??? Astăzi mi-am dat seama că se poate mai mult decât atât. Acum 3 ani importatorul Kona mi-a lăsat vreme de aproape o lună un Stab cu care m-am dat pe peste tot pe la noi pe zonă. Acesta este testul rezultat, publicat la vremea respectivă într-o revistă în care de regulă se publică advertoriale şi alte forme de reclamă mascată. Sper să-l găsiţi interesant!
Ca scos din cutie! - Kona Stab Deluxe '09 şi un apel să-ţi păstrezi banii
Puţină istorie...
Acum mai bine de 10 ani, prin '96-'97 mai precis, fraţii spanioli Tomas şi Pau Misser obţineau pentru echipa Volvo/Kona de atunci nu mai puţin de şapte podiumuri de Cupă Mondială, iar marca americano-canadiană se trezea într-o postură destul de neaşteptată. Cadrele erau totuşi nişte Turner AfterBurner, vopsite în culorile de echipă şi realizate de un anume domn Dave, scolit la fel ca şi Karheinz Nicolai la AMP Research. Acest institut de cercetare al lui Horst Leitner, un fost inginer din lumea motocrosului, a avut un impact masiv asupra progresului tehnologic din mountainbiking, cel mai cunoscut produs al său fiind sistemul FSR, preluat şi adaptat de Specialized. Să nu uităm însă de Mongoose-ul Amplifier realizat de Nicolai pentru Campioana Mondială din '95, Leigh Donovan, ori de discurile semihidraulice şi de furcile cu paralelogram de la AMP! Astăzi, Turner şi Nicolai sunt sinonime inovaţiei, iar "Horst Link"-ul şade oricum pe buzele tuturor. Kona a făcut o mişcare deşteaptă şi a preluat conceptul de suspensie de la Turner, pe care l-a rafinat de-a lungul vremii, până când perfecţionistul Fabien Barel şi obsedatul său mecanic, Paul Walton, au obţinut rezultatul scontat, adică titlul mondial. În '97, Kona oferea însă spre vanzare şi primul Stab, bicicletă ce avea să devină, cel puţin prin prisma vânzărilor, cel mai de succes model de downhill de serie şi un adevărat pionier în folosul consumatorului de rând. Stab-ul de '97 avea o cursă de 140 mm via unui Fox Vanilla, Marzocchi Junior T de primă generaţie, jante Sun Rhyno Lite şi (vă ţineţi bine?) V-brake-uri XT "foarte puternice". De fapt, Stab-ul a fost şi prima bicicletă de downhill adevărată pe care a văzut-o România, sosită doi ani mai tarziu pe la Cluj, împreună cu un etern GT Lobo. Vă vine să credeţi sau nu, acest Stab încă există, este perfect funcţional şi tocmai se vinde la un preţ derizoriu! Preţul a fost practic şi atuul veşnic al Stab-ului, acest model adâptandu-se cameleonic, în echipările sale din cei 12 ani de producţie, pieţei si nevoilor ei, dar niciodată altfel decât la un tarif decent. Istoria obligă!
Scurtă evoluţie a Stab-ului, de la modelul cu V-brake-uri până la versiunea specială Fabien Barel:
Context
În ziua de azi, când "ştie şi ţăranu' ce-i şofranu'", iar copiii salivează pe tot felul de site-uri canadiene crezând că acumulează cunoştinţe, haiosul brand Kona trăieşte un paradox. Să mă explic! Kona este în fază incipientă printre primele mărci percepute drept "cool" de odioasele progenituri antepomenite, dar deîndată ce acestea îşi vor fi saturat ştiinţa de suprafaţă, Kona se transformă, pe nedrept, în ceva situat exact la spectrul opus şi i se inventează gratuit defecte care nu există. Ca doar sunt biciclete şi componente, inaccesibile prin definiţie, pe care oricum nu s-a dat nimeni, dar care trebuie ridicate în slăvi degeaba, nu?! E puţin ironic cum devine Kona victima propriului succes, având în vedere atenţia lor constantă pentru imagine... Ţineţi, rogu-vă, cont că aceeaşi Kona este marca ce a renunţat la o echipă de World Cup de uzină pentru a investi în programe de tip "grassroots" care aduc sportul mai apoape de oameni, ce finanţează o serie de bikepark-uri de primă mână şi care vă oferă filmele voastre favorite. Produsele nu au fost niciodată slabe, iar Kona a ştiut sa demonstreze întotdeauna că este o companie care ştie să râdă de ea însăşi şi să aprecieze partea distractivă a datului cu bicicleta. Testul acesta a venit la fix pentru a demitiza nişte vorbe proaste care circulă aiurea prin reţea şi care nu au nici o bază reală. Stab-ul Deluxe a petrecut cam trei săptămâni în sânul comunităţii de rideri din Braşov, a fost dus pe toate coclaurile posibile şi a fost folosit de novici, de tinere speranţe şi de raceri serioşi cu bune rezultate. Să înceapă măcelul!
Bicicleta în sine
Deluxe-ul de 2009 este modelul de bază care, pentru a putea răzbi trebuie să se ia la harţă cu o armată de competitori aprigi şi înfometaţi. Cadrul este, în principiu, nemodificat, şi construit la fel de solid ca în trecut. De asemenea, dispune de binecunoscutul sistem flotant "D.O.P.E." al celor de la Brake Therapy ce poate fi poziţionat pe "neutral" sau pe "activ", după preferinţă. Din punct de vedere optic sunt greu de trecut cu vederea accentele albe atat de trendy în ziua de azi: basculă, furcă, jante, chainguide şi chiar manşoane. Amortizorul spate Fox Van R nu surprinde şi este o bună opţiune la acest nivel datorită simplităţii sale. Spre deosebire de furca 888 RCV de la Marzocchi care reprezintă, din experienţa ultimelor sezoane, o pură loterie şi are ştiute predispoziţii la spiking, aspect important pentru riderii mai serioşi. O alegere destul de logică, totuşi... Ies în evidenţă chainguide-ul e.13 SS cu bashguard, şaua WTB de bună calitate, schimbătorul spate XT Shadow şi mai ales frânele Hayes Stroker Ace, nesperate la acest nivel de preţ. În rest, braţele Race Face Ride cu interfaţă X-Type au o reputaţie discutabilă, iar restul componentelor sunt banale, dar îşi fac treaba fără a crâcni: ghidon, manşoane, pipă, tijă de şa şi pedale Kona, jante Alex, Maxxis-uri Minion şi manetă de schimbator Deore. Curăţel!
La dat(orie)
Stab-ul lasă o impresie puternică odată ce te-ai suit pe el. Nu fiindcă ar fi senzaţional -chiar nu este- ci fiindcă prejudecăţile legate de o astfel de bicicletă te fac să ai aşteptări reduse de la ea. Kona îţi râde în nas, fiind mult mai manevrabilă decât pare, este foarte bine echilibrată şi te seduce rapid făcându-te să uiţi pe ce te dai "de fapt". Sincer să fiu te obligă să te simţi putin jenat fiindcă ţi-ai permis să o desconsideri, sta atât de bine în curbe, ia aer cu uşurinţă şi nu te dezamăgeşte nici în zonele de frânare. D.O.P.E.-ul e util mai ales în poziţia inferioară, iar spatele este în general eficient, deşi îi lipseşte senzaţia aceea delicioasă de dincolo de sag, proprie multor modele scumpe. Nu ştiu ce i-au făcut cei de la Kona acestei furci, dar RCV-ul de pe Stab este sigur cel mai bun 888 ieftin cu care m-am dat până acum: destul de sensibil, cu o revenire plăcuta, dar şi cu clasica înţepenire în cursă la impacturi consecutive la mare viteză (spiking). În secţiunea principală de rădăcini din Postăvarul, Stab-ul nu-şi ţine la fel de bine linia precum bolizii de două ori mai scumpi, dar, cum spune cântecul: "cu tehnică şi dibăcie ajungi în faţă!" Bine, dacă încep să mă lamentez, unghiul furcii ar putea fi mai "slack", garda la sol mai joasă, greutatea mai mică, dar la fel ca mine, ştii şi tu că astea sunt numai scuze în vânt şi că de fapt nu prea contează! Stab-ul Deluxe e nevasta care te aşteaptă acasă cu masa pusă, când de fapt ştie foarte bine că tu ai cam umblat brambura, dar nu-i pasă, te sărută părinteşte pe frunte. Totalmente nespectaculoasă, este siguranţa nepreţuită din subconstient care-ţi şopteşte că la ea te vei putea întoarce oricând şi oricum, fără să-ţi faci probleme. Fireşte, există şi mici neplăceri legate de componente. Greutatea este asumată la acest tarif, roţile au şi ele un surplus de "carne" şi nu sunt musai cele mai stabile, iar Minion-urile singleply sunt, de la un punct încolo, o garanţie pentru pene (motiv pentru care cel de spate a zburat urgent). Dacă mă întrebaţi pe mine, aş fi uitat lejer de butucul Demon şi aş fi plusat la nişte cauciucuri mai serioase de competiţie. Partea frontală poate fi lejer mai joasă, dar asta se rezolvă parţial din umerii furcii (compromiţând unghiul de atac) şi eventual cu un alt ghidon cu rise mai mic şi sigur mai lat. Frânele Stroker Ace s-au dovedit a fi solide, puternice şi dozabile, forma subţire a manetei rămânând însă o problemă de gust. Chainguide-ul nu se observă, deci e bun, braţele sunt cam moi, XT-ul Shadow schimbă corect şi a rămas neatins până astăzi, în timp ce maneta Deore cu sistemul 2-Way Release e una dintre revelaţiile personale ale anului. Punctele de contact cu bicicleta pică întotdeaună pradă subiectivismului: pedale banale, manşoane cu prea multe embleme şi cea mai plăcută şa de mult timp încoace. Ca ultim aspect sâcâitor, ţin să notez procedura anevoioasă cu care se demontează roata spate. Cine naiba cară dupa el prin pădure inbus-uri de 8? Să fim serioşi!
Ce spun(e) băieţii?
Alexandru Prepeliţă, fotograf: "Uau, ce bine ţin frânele! Pe mine m-au pus în cap instant!"
Iulius Miklos, veteran în snowboarding şi pionier în mountainbiking: "Am prieteni snowboardişti care au biciclete din ăstea -se ştiu ei care sunt- cu care ajung să mă dau şi eu de câteva ori bune pe an, dar nici una nu e atât de distractivă ca şi Kona asta! Cu ea m-am simţit până acum cel mai bine."
Gabi Giurgiu, tânără speranţa în căutare de sponsor: "Te scoate când o peceşti, e o bicicletă cu care poţi să evoluezi şi care îţi dă încredere să mergi tare."
Costi Iordan, racer serios: "O bicicletă foarte bine echilibrată din punct de vedere al componentelor. Geometria nu impresionează la prima vedere, dar după prima coborâre îţi schimbi radical părerea. Este stabilă, foarte manevrabilă pe viraje şi sărituri. Bascula nu are acelaşi "feel" ca la un V10 şi cursă considerabil mai mică, dar cu toate astea treci peste rădăcini mari, valuri şi alte hopuri incredibil de bine, fără să ţi se mişte picioarele în pedale. Sistemul D.O.P.E. chiar îşi face treaba şi face din virajele cu drift o joacă de copii, deoarece roata spate stă lipită de sol. Setarea inferioară "Fabian Barel" îşi are şi ea rostul, bascula rămânând la fel de activă şi la frânările pe hopuri."
Deci!
Concluzia este clară, dacă mai e nevoie de o concluzie: Kona Stab Deluxe '09 se achită de obligaţii mai mult decât onorabil şi îi pune rapid cu botul pe labe pe potenţialii cârcotaşi. Cine îi caută nod papură are cam mult de căutat, iar vorbitorii de lemne necunoscători şi nerecunoscători ar trebui să se dea mai mult. Nu musai cu Stab-ul, ci în general cu bicicleta! Un produs bun şi atent la buzunarul clientului (N.R.: Stab-ul costa în 2009 exact 12500 RON). Ne trebuie mai mult decât atât?
Viitorul
Urmând tendinţele actuale, modelul de anul viitor este radical îmbunătăţit. Cadrul este mai rezistent, mai uşor, are garda la sol ajustabilă şi un gât conificat, 1.1/8" cu 1.5". Decorul este mult mai subtil în comparaţie cu nuanţele ţipătoare actuale, iar cea mai mare schimbare în materie de componente se referă la noul RockShox Boxxer Race care înlocuieşte 888-ul. Pachetul este completat de amortizorul Marzocchi Roco R, frânele Avid Code, gumele Kenda Nevegal şi de ghidonul superlat
de 780 mm.
Componente:
Cadru: Kona Stab Deluxe '09 (200 mm) cu sistem D.O.P.E.
Amortizor: Fox Van R
Furcă: Marzocchi 888 RCV (200 mm)
Pipă/ghidon: Kona OB
Şa/tijă de şa: WTB Pure V Race/Kona OB
Angrenaj: Race Face Ride DH X-Type 36T 170 mm
Chainguide: e.13 SS
Schimbător/manetă: Shimano Deore XT Shadow/Shimano Deore
Frâne: Hayes Stroker Ace V8
Butuci: Sun-Ringle Demon 12 mm/Formula DH 20 mm
Jante: Alex AL FR-32
Pneuri: Maxxis Minion DHF/DHR singleply 26 x 2.5
O întrebare logică pe final: mai scoatem de la naftalină materiale din astea sau ne vedem de viaţă? Serios întreb!
Ahoi,
Mx
Ca scos din cutie! - Kona Stab Deluxe '09 şi un apel să-ţi păstrezi banii
Puţină istorie...
Acum mai bine de 10 ani, prin '96-'97 mai precis, fraţii spanioli Tomas şi Pau Misser obţineau pentru echipa Volvo/Kona de atunci nu mai puţin de şapte podiumuri de Cupă Mondială, iar marca americano-canadiană se trezea într-o postură destul de neaşteptată. Cadrele erau totuşi nişte Turner AfterBurner, vopsite în culorile de echipă şi realizate de un anume domn Dave, scolit la fel ca şi Karheinz Nicolai la AMP Research. Acest institut de cercetare al lui Horst Leitner, un fost inginer din lumea motocrosului, a avut un impact masiv asupra progresului tehnologic din mountainbiking, cel mai cunoscut produs al său fiind sistemul FSR, preluat şi adaptat de Specialized. Să nu uităm însă de Mongoose-ul Amplifier realizat de Nicolai pentru Campioana Mondială din '95, Leigh Donovan, ori de discurile semihidraulice şi de furcile cu paralelogram de la AMP! Astăzi, Turner şi Nicolai sunt sinonime inovaţiei, iar "Horst Link"-ul şade oricum pe buzele tuturor. Kona a făcut o mişcare deşteaptă şi a preluat conceptul de suspensie de la Turner, pe care l-a rafinat de-a lungul vremii, până când perfecţionistul Fabien Barel şi obsedatul său mecanic, Paul Walton, au obţinut rezultatul scontat, adică titlul mondial. În '97, Kona oferea însă spre vanzare şi primul Stab, bicicletă ce avea să devină, cel puţin prin prisma vânzărilor, cel mai de succes model de downhill de serie şi un adevărat pionier în folosul consumatorului de rând. Stab-ul de '97 avea o cursă de 140 mm via unui Fox Vanilla, Marzocchi Junior T de primă generaţie, jante Sun Rhyno Lite şi (vă ţineţi bine?) V-brake-uri XT "foarte puternice". De fapt, Stab-ul a fost şi prima bicicletă de downhill adevărată pe care a văzut-o România, sosită doi ani mai tarziu pe la Cluj, împreună cu un etern GT Lobo. Vă vine să credeţi sau nu, acest Stab încă există, este perfect funcţional şi tocmai se vinde la un preţ derizoriu! Preţul a fost practic şi atuul veşnic al Stab-ului, acest model adâptandu-se cameleonic, în echipările sale din cei 12 ani de producţie, pieţei si nevoilor ei, dar niciodată altfel decât la un tarif decent. Istoria obligă!
Scurtă evoluţie a Stab-ului, de la modelul cu V-brake-uri până la versiunea specială Fabien Barel:
Context
În ziua de azi, când "ştie şi ţăranu' ce-i şofranu'", iar copiii salivează pe tot felul de site-uri canadiene crezând că acumulează cunoştinţe, haiosul brand Kona trăieşte un paradox. Să mă explic! Kona este în fază incipientă printre primele mărci percepute drept "cool" de odioasele progenituri antepomenite, dar deîndată ce acestea îşi vor fi saturat ştiinţa de suprafaţă, Kona se transformă, pe nedrept, în ceva situat exact la spectrul opus şi i se inventează gratuit defecte care nu există. Ca doar sunt biciclete şi componente, inaccesibile prin definiţie, pe care oricum nu s-a dat nimeni, dar care trebuie ridicate în slăvi degeaba, nu?! E puţin ironic cum devine Kona victima propriului succes, având în vedere atenţia lor constantă pentru imagine... Ţineţi, rogu-vă, cont că aceeaşi Kona este marca ce a renunţat la o echipă de World Cup de uzină pentru a investi în programe de tip "grassroots" care aduc sportul mai apoape de oameni, ce finanţează o serie de bikepark-uri de primă mână şi care vă oferă filmele voastre favorite. Produsele nu au fost niciodată slabe, iar Kona a ştiut sa demonstreze întotdeauna că este o companie care ştie să râdă de ea însăşi şi să aprecieze partea distractivă a datului cu bicicleta. Testul acesta a venit la fix pentru a demitiza nişte vorbe proaste care circulă aiurea prin reţea şi care nu au nici o bază reală. Stab-ul Deluxe a petrecut cam trei săptămâni în sânul comunităţii de rideri din Braşov, a fost dus pe toate coclaurile posibile şi a fost folosit de novici, de tinere speranţe şi de raceri serioşi cu bune rezultate. Să înceapă măcelul!
Bicicleta în sine
Deluxe-ul de 2009 este modelul de bază care, pentru a putea răzbi trebuie să se ia la harţă cu o armată de competitori aprigi şi înfometaţi. Cadrul este, în principiu, nemodificat, şi construit la fel de solid ca în trecut. De asemenea, dispune de binecunoscutul sistem flotant "D.O.P.E." al celor de la Brake Therapy ce poate fi poziţionat pe "neutral" sau pe "activ", după preferinţă. Din punct de vedere optic sunt greu de trecut cu vederea accentele albe atat de trendy în ziua de azi: basculă, furcă, jante, chainguide şi chiar manşoane. Amortizorul spate Fox Van R nu surprinde şi este o bună opţiune la acest nivel datorită simplităţii sale. Spre deosebire de furca 888 RCV de la Marzocchi care reprezintă, din experienţa ultimelor sezoane, o pură loterie şi are ştiute predispoziţii la spiking, aspect important pentru riderii mai serioşi. O alegere destul de logică, totuşi... Ies în evidenţă chainguide-ul e.13 SS cu bashguard, şaua WTB de bună calitate, schimbătorul spate XT Shadow şi mai ales frânele Hayes Stroker Ace, nesperate la acest nivel de preţ. În rest, braţele Race Face Ride cu interfaţă X-Type au o reputaţie discutabilă, iar restul componentelor sunt banale, dar îşi fac treaba fără a crâcni: ghidon, manşoane, pipă, tijă de şa şi pedale Kona, jante Alex, Maxxis-uri Minion şi manetă de schimbator Deore. Curăţel!
La dat(orie)
Stab-ul lasă o impresie puternică odată ce te-ai suit pe el. Nu fiindcă ar fi senzaţional -chiar nu este- ci fiindcă prejudecăţile legate de o astfel de bicicletă te fac să ai aşteptări reduse de la ea. Kona îţi râde în nas, fiind mult mai manevrabilă decât pare, este foarte bine echilibrată şi te seduce rapid făcându-te să uiţi pe ce te dai "de fapt". Sincer să fiu te obligă să te simţi putin jenat fiindcă ţi-ai permis să o desconsideri, sta atât de bine în curbe, ia aer cu uşurinţă şi nu te dezamăgeşte nici în zonele de frânare. D.O.P.E.-ul e util mai ales în poziţia inferioară, iar spatele este în general eficient, deşi îi lipseşte senzaţia aceea delicioasă de dincolo de sag, proprie multor modele scumpe. Nu ştiu ce i-au făcut cei de la Kona acestei furci, dar RCV-ul de pe Stab este sigur cel mai bun 888 ieftin cu care m-am dat până acum: destul de sensibil, cu o revenire plăcuta, dar şi cu clasica înţepenire în cursă la impacturi consecutive la mare viteză (spiking). În secţiunea principală de rădăcini din Postăvarul, Stab-ul nu-şi ţine la fel de bine linia precum bolizii de două ori mai scumpi, dar, cum spune cântecul: "cu tehnică şi dibăcie ajungi în faţă!" Bine, dacă încep să mă lamentez, unghiul furcii ar putea fi mai "slack", garda la sol mai joasă, greutatea mai mică, dar la fel ca mine, ştii şi tu că astea sunt numai scuze în vânt şi că de fapt nu prea contează! Stab-ul Deluxe e nevasta care te aşteaptă acasă cu masa pusă, când de fapt ştie foarte bine că tu ai cam umblat brambura, dar nu-i pasă, te sărută părinteşte pe frunte. Totalmente nespectaculoasă, este siguranţa nepreţuită din subconstient care-ţi şopteşte că la ea te vei putea întoarce oricând şi oricum, fără să-ţi faci probleme. Fireşte, există şi mici neplăceri legate de componente. Greutatea este asumată la acest tarif, roţile au şi ele un surplus de "carne" şi nu sunt musai cele mai stabile, iar Minion-urile singleply sunt, de la un punct încolo, o garanţie pentru pene (motiv pentru care cel de spate a zburat urgent). Dacă mă întrebaţi pe mine, aş fi uitat lejer de butucul Demon şi aş fi plusat la nişte cauciucuri mai serioase de competiţie. Partea frontală poate fi lejer mai joasă, dar asta se rezolvă parţial din umerii furcii (compromiţând unghiul de atac) şi eventual cu un alt ghidon cu rise mai mic şi sigur mai lat. Frânele Stroker Ace s-au dovedit a fi solide, puternice şi dozabile, forma subţire a manetei rămânând însă o problemă de gust. Chainguide-ul nu se observă, deci e bun, braţele sunt cam moi, XT-ul Shadow schimbă corect şi a rămas neatins până astăzi, în timp ce maneta Deore cu sistemul 2-Way Release e una dintre revelaţiile personale ale anului. Punctele de contact cu bicicleta pică întotdeaună pradă subiectivismului: pedale banale, manşoane cu prea multe embleme şi cea mai plăcută şa de mult timp încoace. Ca ultim aspect sâcâitor, ţin să notez procedura anevoioasă cu care se demontează roata spate. Cine naiba cară dupa el prin pădure inbus-uri de 8? Să fim serioşi!
 |
| Sorin Părău a avut întotdeauna un Stab impecabil. Vreţi detalii? Avem! |
|
| Răzvan Chilea a intrat în atenţia echipei Kona de atunci datorită performanţei şi atitudinii din cadrul UpDown Cup. foto: Ovidiu Opriş |
 |
| Costi s-a dat la UpDown Cup pe Stab-ul ăsta de împrumut. foto: Aron Suveg |
 |
| Chilea la UpDown Cup, take two. foto: Aron Suveg |
 |
| Fotoshooting urban by night. foto: Alexandru Prepeliţă |
 |
| Lui Gabi i-a plăcut Stab-ul. foto: Alexandru Prepeliţă |
 |
| Vremurile bune. foto: Alexandru Prepeliţă |
 |
| Gabi şi Mircea la vale prin oraş. foto: Alexandru Prepeliţă |
 |
| Into the night... foto: Alexandru Prepeliţă |
Ce spun(e) băieţii?
Alexandru Prepeliţă, fotograf: "Uau, ce bine ţin frânele! Pe mine m-au pus în cap instant!"
Iulius Miklos, veteran în snowboarding şi pionier în mountainbiking: "Am prieteni snowboardişti care au biciclete din ăstea -se ştiu ei care sunt- cu care ajung să mă dau şi eu de câteva ori bune pe an, dar nici una nu e atât de distractivă ca şi Kona asta! Cu ea m-am simţit până acum cel mai bine."
Gabi Giurgiu, tânără speranţa în căutare de sponsor: "Te scoate când o peceşti, e o bicicletă cu care poţi să evoluezi şi care îţi dă încredere să mergi tare."
Costi Iordan, racer serios: "O bicicletă foarte bine echilibrată din punct de vedere al componentelor. Geometria nu impresionează la prima vedere, dar după prima coborâre îţi schimbi radical părerea. Este stabilă, foarte manevrabilă pe viraje şi sărituri. Bascula nu are acelaşi "feel" ca la un V10 şi cursă considerabil mai mică, dar cu toate astea treci peste rădăcini mari, valuri şi alte hopuri incredibil de bine, fără să ţi se mişte picioarele în pedale. Sistemul D.O.P.E. chiar îşi face treaba şi face din virajele cu drift o joacă de copii, deoarece roata spate stă lipită de sol. Setarea inferioară "Fabian Barel" îşi are şi ea rostul, bascula rămânând la fel de activă şi la frânările pe hopuri."
Deci!
Concluzia este clară, dacă mai e nevoie de o concluzie: Kona Stab Deluxe '09 se achită de obligaţii mai mult decât onorabil şi îi pune rapid cu botul pe labe pe potenţialii cârcotaşi. Cine îi caută nod papură are cam mult de căutat, iar vorbitorii de lemne necunoscători şi nerecunoscători ar trebui să se dea mai mult. Nu musai cu Stab-ul, ci în general cu bicicleta! Un produs bun şi atent la buzunarul clientului (N.R.: Stab-ul costa în 2009 exact 12500 RON). Ne trebuie mai mult decât atât?
Viitorul
Urmând tendinţele actuale, modelul de anul viitor este radical îmbunătăţit. Cadrul este mai rezistent, mai uşor, are garda la sol ajustabilă şi un gât conificat, 1.1/8" cu 1.5". Decorul este mult mai subtil în comparaţie cu nuanţele ţipătoare actuale, iar cea mai mare schimbare în materie de componente se referă la noul RockShox Boxxer Race care înlocuieşte 888-ul. Pachetul este completat de amortizorul Marzocchi Roco R, frânele Avid Code, gumele Kenda Nevegal şi de ghidonul superlat
de 780 mm.
Componente:
Cadru: Kona Stab Deluxe '09 (200 mm) cu sistem D.O.P.E.
Amortizor: Fox Van R
Furcă: Marzocchi 888 RCV (200 mm)
Pipă/ghidon: Kona OB
Şa/tijă de şa: WTB Pure V Race/Kona OB
Angrenaj: Race Face Ride DH X-Type 36T 170 mm
Chainguide: e.13 SS
Schimbător/manetă: Shimano Deore XT Shadow/Shimano Deore
Frâne: Hayes Stroker Ace V8
Butuci: Sun-Ringle Demon 12 mm/Formula DH 20 mm
Jante: Alex AL FR-32
Pneuri: Maxxis Minion DHF/DHR singleply 26 x 2.5
O întrebare logică pe final: mai scoatem de la naftalină materiale din astea sau ne vedem de viaţă? Serios întreb!
Ahoi,
Mx
Raporteaza
9 Comentarii
0
0
7 august 2012 la 12:14
Frumos articol, si din partea mea, mai poti scoate antichitati de-astea.Cumva Stab-ul rosu este ceea ce am eu in minte sau doar unul identic?
0
0
7 august 2012 la 13:03
MIJTO ARTICOL :)
0
0
7 august 2012 la 20:19
Un articolul care mi-a facut placere sa-l citesc. Mai scoateti!
0
0
17 septembrie 2012 la 13:25
Nu e un reproş la adresa celor de la Kona, nicidecum, ci la adresa ipocriziei şi a lipsei de informare a publicului tânăr care prea des vorbeşte fără să ştie despre ce. De actualitate şi acum!
0
0
Scrie un comentariu
Promovează-ți afacerea aici !
Articole similare
Alte articole de la Maximilian Munteanu
Promovează-ți afacerea aici !
