28 mai 2012 la 14:32
Scuze. Remediez acum!
Oameni care contează: Kiks despre trecut, prezent şi mai ales viitor în mountainbiking
Oameni care contează: Kiks despre trecut, prezent şi mai ales viitor în mountainbiking
Autor:Maximilian Munteanu | 26 mai 2012
Întotdeauna într-o companie selectă şi privilegiată alături de puţini, Christian Rakosy este unul dintre cei mai longivivi rideri si raceri din Romania. Originar din Sighişoara, strămutat la Maramu’, Kiks este dovada în carne şi oase că a-ţi trăi visul nu are nici o legătura cu vârsta sau cu posibilităţile de orice fel (geografice, materiale etc.), aşa cum le înţelege majoritatea, ci cu o stare limpede a minţii şi a inimii şi cu atitudine. Cine spune că nu se poate, clar nu îl cunoaşte pe domnul Rakosy! În ultimii 12 ani de când îl ştiu, Kiks a facut de toate: a lucrat pe ici pe colo, a călătorit, a săpat, a căutat zăpada şi pământul, a verificat spot-uri pe care unii nici nu şi le imaginează, a organizat şi co-organizat evenimente, a pus bazele primului webshop de BMX din România, a susţinut rideri, dar mai cu seama s-a dat. Şi despre asta este vorba în primul şi în primul rând. Astăzi Kiks este una dintre piesele fascinantului angrenaj Garage Racing, un club sportiv care tace şi face şi care s-a ridicat rapid prin atitudine, dăruire şi obraz. Pentru mine, dar nu numai pentru mine, va rămâne una dintre cele mai influente persoane din sportul pe două roţi de la noi şi un om cu tărie de caracter în faţa căruia îmi voi ridica oricând pălăria în semn de Respect. Asta am povestit cu Kiks deunăzi:
Kiks: S-o cam lungit ora aia , îmi cer scuze! Plecasem la dat.
DirtBike: No worries! Îţi plac The Smiths?
Kiks: Nu i-am ascultat niciodată din proprie iniţiativă. De ce?
DirtBike: Ştii melodia aia “How Soon is Now”?
Kiks: Ahahahaha! Că mai e mult până departe? Okay, hai să-i dam drumu’!
DirtBike: Servus Kiks! Numele, vârsta, ocupaţia? Scopul şi durata vizitei?
Kiks: Servus Maximilian! Numele: Rakosy L. Christian; Vârsta: 34; ocupaţia: angajat sezonier în industria turistică alpină; Scopul vizitei acasă: vin în vacanţă şi stau până la mijlocul lui iunie, dup-aia plec în Saalbach. Sper că nu mă întrebi ce fac acolo!
DirtBike: Cam pe cand te-ai apucat de dat cu bicicleta si cand ai luat prima oara contact cu un mountainbike?
Kiks: Ca toţi copii, am avut o grămadă de biciclete, trotinete etc. pe când eram mic, dar primul MTB mi l-am cumpărat prin 1995. De fapt, am primit unul cadou cu câteva luni înainte, dar era un "SIS" pe care l-am făcut praf, aşa că mi-am dat toţi banii (vreo 600 de mărci) pe un bike de la un magazin adevărat de biciclete din Germania.
DirtBike: Ce bike era ăla?
Kiks: Ceva Marin dacă bine îmi aduc aminte. Era negru şi avea vreo câteva ţevi de CroMo în cadru. Furcă fixă şi frâne canti, evident!
DirtBike: Hm! Acum mă obligi să investighez! O fi fost vreun Muirwoods sau vreun Bear Valley... Care a fost primul concurs la care te-ai dus?
Kiks: Un XC organizat de Surmont la Cisnădioara. Nu mă întreba pe ce loc am ieşit, eram prea ocupat să mă uit la echipa Maniac Cycles şi la cadrele lor full suspension cu tije de fier în loc de suspensii!
DirtBike: Ahahahaha, excelent! Deci ai fost practic la primul concurs oficial de MTB din România! Nu-i rău! Că tot veni vorba de echipament... Am nişte amintiri blurry cu tine vorbind despre produse RockShox şi Cannondale din perioada aia. Binevoieşti a-mi aduce aminte?
Kiks: Hehe, companiile ăstea aveau o aură mai ceva ca Sfinţii Trei Ierarhi! Mai lipsea numai să ne facem cruce când le rosteam numele! Pe lânga că erau aproape inaccesibile ca preţ, mai erau şi aproape imposibil de obţinut pe la noi.
DirtBike: Eşti unul dintre membrii fondatori al deloc neglijabilului club Hobby Bike, care împreună cu Surmont a avut un cuvânt greu de spus în dezvoltarea mountainbiking-ului, mai ales cel gravitaţional şi care ţine de distracţie. Cum era vibe-ul la Hobby în vremurile bune?
Kiks: Pe atunci scena de MTB era în mod evident polarizată între Hobby Bike, pe de o parte (astăzi am numi-o “sectorul gravity”), şi Bike 6000 care îngloba nucleul mişcării XC. Segregarea asta se reflecta clar în acţiunile celor două cluburi. Ştii bine că Hobby Bike a scris o mică filă de istorie cu concursurile de dual, trial şi alte cele. Oricum, accentul era pus pe distracţie. Nimeni dintre membri Hobby Bike nu a mers vreodată la un antrenament serios, poate cu excepţia lui Necs pe când era la echipa Herlitz.
DirtBike: Care eveniment din perioada aia ţi-e cel mai drag sau cel mai viu în memorie?
Kiks: Aş zice downhill-ul de la Someşul Rece, precedat de concursul de dual slalom din Făget. Daca ţii minte, acolo s-a născut legenda cu grip-ul lui Arabu’ care a alunecat de ghidon mid-air, iară Arabu’ s-ar fi uitat la el, l-ar fi pus înapoi pe ghidon şi ar fi aterizat safe, dar n-a mai putut lua curba.
DirtBike: Hahahaha! Aşa ceva nu se uită! Oamenii o sa se întrebe cine era Arabu’, deci le suntem datori cu o explicaţie.
Kiks: Arabu’, a.k.a. Claudiu, mecanic la Hobby Bike, a fost mentorul întregii generaţii de pe atunci. Datorită lui au ajuns Necs şi Bronco Campioni Naţionali la trial şi respectiv DH. Se prea poate că fără el nici unul din noi să nu fi luat contact cu latura asta mai aventuroasă a mountainbiking-ului. La urma urmei, nici nu voiam să auzim de lycra, pantalonii noştri putând funcţiona lejer şi pe post de sac de bivuac în caz de necesitate.
DirtBike: Excelent! Spune rapid, de unde vine porecla Kiks?
Kiks: Ooo, aici nu-i nimic fascinant. O am de prin clasa întâi, eram prea mulţi Christiani în clasă şi trebuia să ne diferenţiem cumva!
DirtBike: La naiba, credeam că e de la altceva mai spectaculos! În fine. Eşti din Sighişoara, unde sunt 7 femei la un bărbat şi unde la un moment dat erai cam singurul mountainbiker, BMX-er, skater, freeskier şi snowboarder din sat. Cum vine asta şi cum ţi-a influenţat statul la Sighişoara evoluţia ca persoană?
Kiks: Hmmm, în mod sigur faptul că eram singur avea dezavantaje clare: nu aveam cu cine să mă dau. Dar, pe de altă parte, nu pierdeam vremea aşteptând după alţii să vină la dat sau la săpat trailuri etc. Era cât se poate de simplu: dacă îmi construiam ceva, aveam unde să mă dau. Dacă nu...
DirtBike: Nu te-ai simţit demotivat să fii nevoit să-ţi sapi o linie de trails singur?
Kiks: Absolut deloc. Nu a trebuit să ascult de nici un deştept care să le ştie pe toate mai bine şi să decreteze că "aia trebuie aşa şi cealaltă invers". Aşa că am învăţat din mers. Trail-urile ălea au fost dărâmate şi reclădite de o grămadă de ori. Cred că mai există şi-n ziua de azi, doar că nu se mai dă nimeni prin ele...
DirtBike: Te-ai apucat să te dai destul de târziu pe BMX, deşi aveai un interes clar pentru cultura asta încă de demult. Cum de-ai făcut pasul ăsta şi cum de ai revenit la MTB după o vreme?
Kiks: E adevărat. Dar după ţigania cu FRC, din vara lui 2004 parcă, când s-a ajuns la insulte şi alte asemenea, m-am cam scârbit de toată scena mountainbikistică din România. Dragostea mea, 4X-ul fusese îngropat, DH-ul din epoca aia nu mă atrăgea de fel, aşa că am trecut pe BMX şi nici n-am vrut să mai aud de “roţile mari" pentru o vreme. Dar pe urmă m-am mutat la Maramu şi aici să nu ai MTB e un păcat aproape la fel de mare că şi cum ai rupe un prun.
DirtBike: Stai puţin! BMX-ul nu a fost chiar aşa un capitol dispensabil pentru tine. Până la urmă l-ai trăit intens, ai fost la Köln la BMX Masters şi ai avut ocazia să cunoşti nişte oameni care nu sunt nici ei de colo! Cine te-a impresionat dintre cei pe care i-ai cunoscut în lumea BMX?
Kiks: Heh, mulţi dintre BMX-erii pe care am avut norocul să-i întâlnesc înaintea marelui boom care s-a întâmplat în sportul pe 20" de nu prea multă vreme sunt nişte oameni excepţionali. Köln era pe timpuri un epicentru al BMX-ului în Europa. Pe străzile lui i-am întalnit pe http://vimeo.com/11475057 şi Bas Keep, şi pe vremea aia dacă 2 oameni cu BMX-uri se întâlneau, erau cam automat şi prieteni. Tot din cauza BMX-ului am ajuns şi în Copenhaga şi la o masă cu Niels Thanild de la Simple Bike Co. Au fost vremuri agitate!
DirtBike: Okay, bun! Deci datorită mutării tale la Maramu te-ai reîntors la MTB, la downhill şi mai apoi la scena de anduranţă, să înţeleg. Cum ai găsit scena asta de când o lăsasei?
Kiks: Măi, a fost ca într-o soap opera din care pierzi câteva episoade, un sezon, dar nu prea contează, pentru că personajele sunt tot aceleaşi, cel puţin personajele principale: Sorinel, tot fără greşeală şi Geza tot la limita materialului. Ici-colo se mai remarcă timid câte un boboc, dar cei mai mulţi dintre riderii care au un cuvânt de spus astăzi încă nu îşi făcuseră apariţia. Trebuie să spun că scena de BMX era clar înaintea celei de MTB pe atunci. Dar încet încet au început să apară evenimente de DH prin toate colţurile ţării şi uite aşa am prins gustul concursurilor de care până nu demult nici nu voiam să aud.
DirtBike: Care sunt ălea?
Kiks: În primul rând Ride Down, care a deschis ochii multora (cred eu) asupra faptului că exista şi altfel de concursuri decât cele de luptă pentru supravieţuire (a se citi primele Drop’n’Roll), apoi Dorna Extrem sau cum s-o fi numit şi alte câteva de care nu mi aduc aminte în momentul ăsta.
DirtBike: Şi ca să încheiem cu BMX-ul, ce gânduri te încearcă faţă de actuala scenă de BMX? De cine îţi place? Cine face ce trebuie?
Kiks: Alin punct Moldovan. Dar mai sunt câţiva rideri din categoria celor nu cu mult mai înalţi decât ghidonul care merită priviţi. O să-i vezi dacă dai o raită pe la hală (hala Oldscrew).
DirtBike: Corect! Înainte să trecem la prezentul cel mai actual, vreau să îmi spui câteva lucruri despre schi, o altă parte importantă a existenţei tale. Pe timpul verii eşti aici în ţară şi te dai, dar pe timpul iernii urmezi zăpada şi îţi urmezi un alt vis şi stai în Austria. Esti un ski bum? Dacă da, pentru cât timp? Şi cât de importantă a fost experienţa asta pentru tine?
Kiks: Da, e adevărat şi ar trebui să fie visul oricărui schior să stea în Alpi peste iarnă. Dar nu, nu sunt un ski bum în sensul clasic. Pe ăia-i găseşti în St. Anton. Eu fac ce face multă lume în Austria, adică muncesc în staţiunea de ski cât ţine sezonul de ski. Bineînţeles că mă dau mai mult decât muritorul de rând, dar asta nu e singura diferenţă: în timp ce pe timpul verii majoritatea colegilor de servici sunt undeva pe malurile Wörthersee, eu sunt ori acasă la Maramu ori, de luna viitoare, în Saalbach. Şi nu mi-aş dori să fie altfel!
DirtBike: Trebuie să te întreb ce faci la Saalbach! Dupa câte vezi, îs complet neinformat!
Kiks: Bine atunci, daă-mi voie să-ţi spun că Saalbach, Hinterglemm şi Leogang sunt printre primele staţiuni de ski care-şi folosesc mijloacele de transport pe cablu pentru a căra biciclişti pe timpul verii. Şi nu numai atât, Saalbach şi Hinterglemm construiesc în fiecare an câte un trail nou. Există deci trasee pentru toate felurile de biciclişti şi biciclete, iar un pass de sezon e sensibil mai ieftin decât iarna.
DirtBike: Deci mergi la dat, perfect! Cum ai ajuns mergi din nou în curse de anduranţă, pe care le dezavuai complet odinioară, şi să închizi astfel un cerc al evoluţiei?
Kiks: Având doar o bicicletă de DH, timpul de dat era limitat la weekend-uri sau câte o manşă după-masă, din cauza dependenţei de telescaun. Situaţia asta nu-mi convenea deloc, aşa că mi-am luat o bicicletă de All Mountain/Enduro pe considerentul că nu contează că ajung ultimul în vârful dealului. Trebuie să adaug că asta a fost una dintre cele mai bune investiţii pe care le-am făcut vreodată şi că oricine ar trebui să aibe o asemenea bicicletă în ogradă. Tot pedalând-o încoace şi încolo am început să ies cu fracţiunea de XC a clubului Garage Racing şi m-am lăsat convins să mă înscriu la un maraton. Nu ştiam ce mă aşteaptă, dar am avut norocul să fie unul dintre maratoanele mai frumoase. Acuma să nu mă înţelegi greşit, am sentimente contradictorii faţă de maratoanele din România (la altele nu am fost), dar unora dintre ele nu ar trebui să li se permită să se numească "maraton de MTB". Sunt doar nişte concursuri de biciclete care omit esenţa MTB-ului. Apelez aici la organizatorii acestor evenimente: locul MTB-ului e pe munţi, pe poteci, cărări, ravene, nu pe drumuri forestiere şi asfalt! Noroc că nu există weekend în tot sezonul de vară în care să aibe loc mai puţin de 2 concursuri, aşa că ai de unde alege. Oricum, dacă am de ales, priorităţile sunt clare: DH, XCO şi apoi XCM, fix în ordinea asta.
DirtBike: Cum vezi ACUM scena de mountainbike din România şi cum va evolua ea? Cine sunt vârfurile de lance şi cine va motiva dezvoltarea noastră?
Kiks: În sectorul gravitaţional performanţa se face la Braşov, asta e clar! În materie de DH, nici un alt colţ de ţară nu se apropie de evenimentele şi riderii pe care îi produce scena de la poalele Postăvarului. Dar în materie de eveniment progresiv, nu pot să nu menţionez Surmont Gravity Enduro Jam! Aş fi însă curios de ecoul unui eveniment enduro în sensul propriu, mai ales în lumina faptului că enduro va fi disciplina oficială a UCI World Cup în 2013!
DirtBike: La ce curse vei participa anul ăsta? Am vazut pe Facebook podiumuri de Masters în Austria. Mergi să le iei banii?
Kiks: Heh, anul ăsta o să am licenţa UCI şi aş vrea să merg la categoria open. Nu sunt vânător de premii: săptămâna trecută am fost foarte surprins să aflu că am ajuns primul la finish la XCM-ul de 35km la Preluca. În primul rând vreau să merg numai la concursuri faine! Dacă nu-mi place traseul, prefer să mă dau acasă de placere!
DirtBike: Word! Care downhiller recalibrat din clubul Garage Racing are cel mai mare potential de XC?
Kiks: Asta e simplă: Văru’!!! Nu intru în detalii, că ar dura prea mult, dar dacă Robi se apucă de ceva, nu face lucruri pe jumătate!
DirtBike: Bun! ...and for something completely similar, care e următorul talent gravitaţional mioritic pe care încă nu-l cunoaştem?
Kiks: Ăsta e un secret pe care-l păstrez deocamdată!
DirtBike: Eşti unul dintre cei care au crezut din timp în 29ere? Tocmai ţi-ai luat aşa o bicicletă. De ce? Şi ce le spui celor care nu cred în avantajul 29erului? E valabilă teoria cum că pentru un rider de mai mică înălţime nu e indicat un 29er?
Kiks: Da, tocmai mi-am luat un 29er şi mi-aş dori să-l fi putut avea mai devreme. De ce? Pentru că bătranul Gary Fisher avea dreptate! Şi mai trebuie să spun că sunt un sceptic convertit, fiindcă nu am crezut de la început în ideea roţilor mari. Dar, ca să fiu sincer, nu simt nici o diferenţă legată de manevrabilitate. Nu vreau să generalizez, şi între 29ere există biciclete bune şi mai puţin bune, dar pentru un rider care caută eficienţă e greu de găsit un contracandidat la 29er. Iar referitor la înalţimea rider-ului, ar trebui să fie mult sub medie ca să nu-şi găsească un cadru potrivit.
DirtBike: Ca bun cunoscător, spune-mi ce crezi despre presa şi comunitatea de MTB din Germania! Nu că n-ar avea legătură cu 29erele...
Kiks: Te-ai aştepta ca într-o ţară ca Germania comunitatea să fie mai bine educată. La urma urmei au fost primii europeni care au îmbrăţişat noutatea biciclistică venită din America acu’ 20 de ani. Realitatea e că o mare parte din ei sunt surprinzător de creduli şi înghit orice li se bagă pe gât de către cele 2 mari publicaţii de profil. Unul dintre redactorii antemenţionatelor publicaţii are o contribuţie majoră la insuccesul 29erelor de acum câţiva ani. Acum asistăm la reversul fenomenului: 29erele sunt ridicate în slavi şi se fac tot felul de comparaţii care nu îşi au locul cu clasicele 26". Dar ce vrei, cu toţii suntem oameni şi e tare greu să fim obiectivi!
DirtBike: Spune-mi un film cu dat şi un film de cinema pe care ar trebui să le vadă oricine!
Kiks: Nu prea m-am uitat la filme cu dat în ultima vreme, dar e ăla în care Warner zice despre Fairclough "fuck me, did you see how fast Brendan was going?" Film de cinema: Alice in Wonderland.
DirtBike: O melodie?
Kiks: K`naan - The Dusty Fooot Philosopher
DirtBike: Bun, gata! Am omis ceva??? Ultima întrebare oficială: Ne vedem la Mogoşa, da?
Kiks: Bineînţeles, o să vezi că n-ai bătut drumu’ degeaba!
DirtBike: Merci pentru timpul acordat! I fucking mean it!
Kiks: No problem! Noapte bună, mă duc să dorm, că doar îs sportiv, ce mama dracu’!
Kiks has signed out. (5/22/2012 12:11 AM)
Last message received on 5/22 at 12:09 AM
E păcat să nu pun în acest articol restul de poze cu Kiks după care am scotocit o zi întreagă. Enjoy!
A consemnat învăţăcelul Maximilian Munteanu via instant messaging şi tolba permanentă de amintiri
 |
| Kiks On The Rocks - foto: Tibi Hila |
Kiks: S-o cam lungit ora aia , îmi cer scuze! Plecasem la dat.
DirtBike: No worries! Îţi plac The Smiths?
Kiks: Nu i-am ascultat niciodată din proprie iniţiativă. De ce?
DirtBike: Ştii melodia aia “How Soon is Now”?
Kiks: Ahahahaha! Că mai e mult până departe? Okay, hai să-i dam drumu’!
DirtBike: Servus Kiks! Numele, vârsta, ocupaţia? Scopul şi durata vizitei?
Kiks: Servus Maximilian! Numele: Rakosy L. Christian; Vârsta: 34; ocupaţia: angajat sezonier în industria turistică alpină; Scopul vizitei acasă: vin în vacanţă şi stau până la mijlocul lui iunie, dup-aia plec în Saalbach. Sper că nu mă întrebi ce fac acolo!
DirtBike: Cam pe cand te-ai apucat de dat cu bicicleta si cand ai luat prima oara contact cu un mountainbike?
Kiks: Ca toţi copii, am avut o grămadă de biciclete, trotinete etc. pe când eram mic, dar primul MTB mi l-am cumpărat prin 1995. De fapt, am primit unul cadou cu câteva luni înainte, dar era un "SIS" pe care l-am făcut praf, aşa că mi-am dat toţi banii (vreo 600 de mărci) pe un bike de la un magazin adevărat de biciclete din Germania.
DirtBike: Ce bike era ăla?
Kiks: Ceva Marin dacă bine îmi aduc aminte. Era negru şi avea vreo câteva ţevi de CroMo în cadru. Furcă fixă şi frâne canti, evident!
DirtBike: Hm! Acum mă obligi să investighez! O fi fost vreun Muirwoods sau vreun Bear Valley... Care a fost primul concurs la care te-ai dus?
Kiks: Un XC organizat de Surmont la Cisnădioara. Nu mă întreba pe ce loc am ieşit, eram prea ocupat să mă uit la echipa Maniac Cycles şi la cadrele lor full suspension cu tije de fier în loc de suspensii!
DirtBike: Ahahahaha, excelent! Deci ai fost practic la primul concurs oficial de MTB din România! Nu-i rău! Că tot veni vorba de echipament... Am nişte amintiri blurry cu tine vorbind despre produse RockShox şi Cannondale din perioada aia. Binevoieşti a-mi aduce aminte?
Kiks: Hehe, companiile ăstea aveau o aură mai ceva ca Sfinţii Trei Ierarhi! Mai lipsea numai să ne facem cruce când le rosteam numele! Pe lânga că erau aproape inaccesibile ca preţ, mai erau şi aproape imposibil de obţinut pe la noi.
DirtBike: Eşti unul dintre membrii fondatori al deloc neglijabilului club Hobby Bike, care împreună cu Surmont a avut un cuvânt greu de spus în dezvoltarea mountainbiking-ului, mai ales cel gravitaţional şi care ţine de distracţie. Cum era vibe-ul la Hobby în vremurile bune?
Kiks: Pe atunci scena de MTB era în mod evident polarizată între Hobby Bike, pe de o parte (astăzi am numi-o “sectorul gravity”), şi Bike 6000 care îngloba nucleul mişcării XC. Segregarea asta se reflecta clar în acţiunile celor două cluburi. Ştii bine că Hobby Bike a scris o mică filă de istorie cu concursurile de dual, trial şi alte cele. Oricum, accentul era pus pe distracţie. Nimeni dintre membri Hobby Bike nu a mers vreodată la un antrenament serios, poate cu excepţia lui Necs pe când era la echipa Herlitz.
 |
| Brigada Hobby Bike probabil prin 1997/1998. O imagine plină de legende; recunoaşteţi personajele! |
DirtBike: Care eveniment din perioada aia ţi-e cel mai drag sau cel mai viu în memorie?
Kiks: Aş zice downhill-ul de la Someşul Rece, precedat de concursul de dual slalom din Făget. Daca ţii minte, acolo s-a născut legenda cu grip-ul lui Arabu’ care a alunecat de ghidon mid-air, iară Arabu’ s-ar fi uitat la el, l-ar fi pus înapoi pe ghidon şi ar fi aterizat safe, dar n-a mai putut lua curba.
DirtBike: Hahahaha! Aşa ceva nu se uită! Oamenii o sa se întrebe cine era Arabu’, deci le suntem datori cu o explicaţie.
Kiks: Arabu’, a.k.a. Claudiu, mecanic la Hobby Bike, a fost mentorul întregii generaţii de pe atunci. Datorită lui au ajuns Necs şi Bronco Campioni Naţionali la trial şi respectiv DH. Se prea poate că fără el nici unul din noi să nu fi luat contact cu latura asta mai aventuroasă a mountainbiking-ului. La urma urmei, nici nu voiam să auzim de lycra, pantalonii noştri putând funcţiona lejer şi pe post de sac de bivuac în caz de necesitate.
DirtBike: Excelent! Spune rapid, de unde vine porecla Kiks?
Kiks: Ooo, aici nu-i nimic fascinant. O am de prin clasa întâi, eram prea mulţi Christiani în clasă şi trebuia să ne diferenţiem cumva!
DirtBike: La naiba, credeam că e de la altceva mai spectaculos! În fine. Eşti din Sighişoara, unde sunt 7 femei la un bărbat şi unde la un moment dat erai cam singurul mountainbiker, BMX-er, skater, freeskier şi snowboarder din sat. Cum vine asta şi cum ţi-a influenţat statul la Sighişoara evoluţia ca persoană?
Kiks: Hmmm, în mod sigur faptul că eram singur avea dezavantaje clare: nu aveam cu cine să mă dau. Dar, pe de altă parte, nu pierdeam vremea aşteptând după alţii să vină la dat sau la săpat trailuri etc. Era cât se poate de simplu: dacă îmi construiam ceva, aveam unde să mă dau. Dacă nu...
 |
| Kiks pe BMX la trail-urile făcute de unul singur |
 |
| Copaci, biciclete, curele cu ţinte, şei custom, roţi roz, tricouri cu NoFX şi creativitate - e nevoie să spun altceva? |
DirtBike: Nu te-ai simţit demotivat să fii nevoit să-ţi sapi o linie de trails singur?
Kiks: Absolut deloc. Nu a trebuit să ascult de nici un deştept care să le ştie pe toate mai bine şi să decreteze că "aia trebuie aşa şi cealaltă invers". Aşa că am învăţat din mers. Trail-urile ălea au fost dărâmate şi reclădite de o grămadă de ori. Cred că mai există şi-n ziua de azi, doar că nu se mai dă nimeni prin ele...
DirtBike: Te-ai apucat să te dai destul de târziu pe BMX, deşi aveai un interes clar pentru cultura asta încă de demult. Cum de-ai făcut pasul ăsta şi cum de ai revenit la MTB după o vreme?
Kiks: E adevărat. Dar după ţigania cu FRC, din vara lui 2004 parcă, când s-a ajuns la insulte şi alte asemenea, m-am cam scârbit de toată scena mountainbikistică din România. Dragostea mea, 4X-ul fusese îngropat, DH-ul din epoca aia nu mă atrăgea de fel, aşa că am trecut pe BMX şi nici n-am vrut să mai aud de “roţile mari" pentru o vreme. Dar pe urmă m-am mutat la Maramu şi aici să nu ai MTB e un păcat aproape la fel de mare că şi cum ai rupe un prun.
 |
| Doar o parte a ecuaţiei, dar una necesară! Şocu' şi Paulică mai clasic cum nu se putea la Surmont Mountainbike Festival 2004. |
DirtBike: Stai puţin! BMX-ul nu a fost chiar aşa un capitol dispensabil pentru tine. Până la urmă l-ai trăit intens, ai fost la Köln la BMX Masters şi ai avut ocazia să cunoşti nişte oameni care nu sunt nici ei de colo! Cine te-a impresionat dintre cei pe care i-ai cunoscut în lumea BMX?
Kiks: Heh, mulţi dintre BMX-erii pe care am avut norocul să-i întâlnesc înaintea marelui boom care s-a întâmplat în sportul pe 20" de nu prea multă vreme sunt nişte oameni excepţionali. Köln era pe timpuri un epicentru al BMX-ului în Europa. Pe străzile lui i-am întalnit pe http://vimeo.com/11475057 şi Bas Keep, şi pe vremea aia dacă 2 oameni cu BMX-uri se întâlneau, erau cam automat şi prieteni. Tot din cauza BMX-ului am ajuns şi în Copenhaga şi la o masă cu Niels Thanild de la Simple Bike Co. Au fost vremuri agitate!
 |
| Dirtpark-ul din Sibiu în vremurile bune şi cu Kiks pe BMX |
DirtBike: Okay, bun! Deci datorită mutării tale la Maramu te-ai reîntors la MTB, la downhill şi mai apoi la scena de anduranţă, să înţeleg. Cum ai găsit scena asta de când o lăsasei?
Kiks: Măi, a fost ca într-o soap opera din care pierzi câteva episoade, un sezon, dar nu prea contează, pentru că personajele sunt tot aceleaşi, cel puţin personajele principale: Sorinel, tot fără greşeală şi Geza tot la limita materialului. Ici-colo se mai remarcă timid câte un boboc, dar cei mai mulţi dintre riderii care au un cuvânt de spus astăzi încă nu îşi făcuseră apariţia. Trebuie să spun că scena de BMX era clar înaintea celei de MTB pe atunci. Dar încet încet au început să apară evenimente de DH prin toate colţurile ţării şi uite aşa am prins gustul concursurilor de care până nu demult nici nu voiam să aud.
DirtBike: Care sunt ălea?
Kiks: În primul rând Ride Down, care a deschis ochii multora (cred eu) asupra faptului că exista şi altfel de concursuri decât cele de luptă pentru supravieţuire (a se citi primele Drop’n’Roll), apoi Dorna Extrem sau cum s-o fi numit şi alte câteva de care nu mi aduc aminte în momentul ăsta.
DirtBike: Şi ca să încheiem cu BMX-ul, ce gânduri te încearcă faţă de actuala scenă de BMX? De cine îţi place? Cine face ce trebuie?
Kiks: Alin punct Moldovan. Dar mai sunt câţiva rideri din categoria celor nu cu mult mai înalţi decât ghidonul care merită priviţi. O să-i vezi dacă dai o raită pe la hală (hala Oldscrew).
DirtBike: Corect! Înainte să trecem la prezentul cel mai actual, vreau să îmi spui câteva lucruri despre schi, o altă parte importantă a existenţei tale. Pe timpul verii eşti aici în ţară şi te dai, dar pe timpul iernii urmezi zăpada şi îţi urmezi un alt vis şi stai în Austria. Esti un ski bum? Dacă da, pentru cât timp? Şi cât de importantă a fost experienţa asta pentru tine?
Kiks: Da, e adevărat şi ar trebui să fie visul oricărui schior să stea în Alpi peste iarnă. Dar nu, nu sunt un ski bum în sensul clasic. Pe ăia-i găseşti în St. Anton. Eu fac ce face multă lume în Austria, adică muncesc în staţiunea de ski cât ţine sezonul de ski. Bineînţeles că mă dau mai mult decât muritorul de rând, dar asta nu e singura diferenţă: în timp ce pe timpul verii majoritatea colegilor de servici sunt undeva pe malurile Wörthersee, eu sunt ori acasă la Maramu ori, de luna viitoare, în Saalbach. Şi nu mi-aş dori să fie altfel!
 |
| From ninety chill to infinity - foto: Diana Chiuzbăian |
DirtBike: Trebuie să te întreb ce faci la Saalbach! Dupa câte vezi, îs complet neinformat!
Kiks: Bine atunci, daă-mi voie să-ţi spun că Saalbach, Hinterglemm şi Leogang sunt printre primele staţiuni de ski care-şi folosesc mijloacele de transport pe cablu pentru a căra biciclişti pe timpul verii. Şi nu numai atât, Saalbach şi Hinterglemm construiesc în fiecare an câte un trail nou. Există deci trasee pentru toate felurile de biciclişti şi biciclete, iar un pass de sezon e sensibil mai ieftin decât iarna.
DirtBike: Deci mergi la dat, perfect! Cum ai ajuns mergi din nou în curse de anduranţă, pe care le dezavuai complet odinioară, şi să închizi astfel un cerc al evoluţiei?
Kiks: Având doar o bicicletă de DH, timpul de dat era limitat la weekend-uri sau câte o manşă după-masă, din cauza dependenţei de telescaun. Situaţia asta nu-mi convenea deloc, aşa că mi-am luat o bicicletă de All Mountain/Enduro pe considerentul că nu contează că ajung ultimul în vârful dealului. Trebuie să adaug că asta a fost una dintre cele mai bune investiţii pe care le-am făcut vreodată şi că oricine ar trebui să aibe o asemenea bicicletă în ogradă. Tot pedalând-o încoace şi încolo am început să ies cu fracţiunea de XC a clubului Garage Racing şi m-am lăsat convins să mă înscriu la un maraton. Nu ştiam ce mă aşteaptă, dar am avut norocul să fie unul dintre maratoanele mai frumoase. Acuma să nu mă înţelegi greşit, am sentimente contradictorii faţă de maratoanele din România (la altele nu am fost), dar unora dintre ele nu ar trebui să li se permită să se numească "maraton de MTB". Sunt doar nişte concursuri de biciclete care omit esenţa MTB-ului. Apelez aici la organizatorii acestor evenimente: locul MTB-ului e pe munţi, pe poteci, cărări, ravene, nu pe drumuri forestiere şi asfalt! Noroc că nu există weekend în tot sezonul de vară în care să aibe loc mai puţin de 2 concursuri, aşa că ai de unde alege. Oricum, dacă am de ales, priorităţile sunt clare: DH, XCO şi apoi XCM, fix în ordinea asta.
 |
| Back to the roots. Rocks 'N Roots, that is. |
DirtBike: Cum vezi ACUM scena de mountainbike din România şi cum va evolua ea? Cine sunt vârfurile de lance şi cine va motiva dezvoltarea noastră?
Kiks: În sectorul gravitaţional performanţa se face la Braşov, asta e clar! În materie de DH, nici un alt colţ de ţară nu se apropie de evenimentele şi riderii pe care îi produce scena de la poalele Postăvarului. Dar în materie de eveniment progresiv, nu pot să nu menţionez Surmont Gravity Enduro Jam! Aş fi însă curios de ecoul unui eveniment enduro în sensul propriu, mai ales în lumina faptului că enduro va fi disciplina oficială a UCI World Cup în 2013!
DirtBike: La ce curse vei participa anul ăsta? Am vazut pe Facebook podiumuri de Masters în Austria. Mergi să le iei banii?
Kiks: Heh, anul ăsta o să am licenţa UCI şi aş vrea să merg la categoria open. Nu sunt vânător de premii: săptămâna trecută am fost foarte surprins să aflu că am ajuns primul la finish la XCM-ul de 35km la Preluca. În primul rând vreau să merg numai la concursuri faine! Dacă nu-mi place traseul, prefer să mă dau acasă de placere!
 |
| Domnul Rakosy e Campion Naţional de Masters la prima participare! - foto: Tibi Hila |
DirtBike: Word! Care downhiller recalibrat din clubul Garage Racing are cel mai mare potential de XC?
Kiks: Asta e simplă: Văru’!!! Nu intru în detalii, că ar dura prea mult, dar dacă Robi se apucă de ceva, nu face lucruri pe jumătate!
DirtBike: Bun! ...and for something completely similar, care e următorul talent gravitaţional mioritic pe care încă nu-l cunoaştem?
Kiks: Ăsta e un secret pe care-l păstrez deocamdată!
DirtBike: Eşti unul dintre cei care au crezut din timp în 29ere? Tocmai ţi-ai luat aşa o bicicletă. De ce? Şi ce le spui celor care nu cred în avantajul 29erului? E valabilă teoria cum că pentru un rider de mai mică înălţime nu e indicat un 29er?
Kiks: Da, tocmai mi-am luat un 29er şi mi-aş dori să-l fi putut avea mai devreme. De ce? Pentru că bătranul Gary Fisher avea dreptate! Şi mai trebuie să spun că sunt un sceptic convertit, fiindcă nu am crezut de la început în ideea roţilor mari. Dar, ca să fiu sincer, nu simt nici o diferenţă legată de manevrabilitate. Nu vreau să generalizez, şi între 29ere există biciclete bune şi mai puţin bune, dar pentru un rider care caută eficienţă e greu de găsit un contracandidat la 29er. Iar referitor la înalţimea rider-ului, ar trebui să fie mult sub medie ca să nu-şi găsească un cadru potrivit.
DirtBike: Ca bun cunoscător, spune-mi ce crezi despre presa şi comunitatea de MTB din Germania! Nu că n-ar avea legătură cu 29erele...
Kiks: Te-ai aştepta ca într-o ţară ca Germania comunitatea să fie mai bine educată. La urma urmei au fost primii europeni care au îmbrăţişat noutatea biciclistică venită din America acu’ 20 de ani. Realitatea e că o mare parte din ei sunt surprinzător de creduli şi înghit orice li se bagă pe gât de către cele 2 mari publicaţii de profil. Unul dintre redactorii antemenţionatelor publicaţii are o contribuţie majoră la insuccesul 29erelor de acum câţiva ani. Acum asistăm la reversul fenomenului: 29erele sunt ridicate în slavi şi se fac tot felul de comparaţii care nu îşi au locul cu clasicele 26". Dar ce vrei, cu toţii suntem oameni şi e tare greu să fim obiectivi!
DirtBike: Spune-mi un film cu dat şi un film de cinema pe care ar trebui să le vadă oricine!
Kiks: Nu prea m-am uitat la filme cu dat în ultima vreme, dar e ăla în care Warner zice despre Fairclough "fuck me, did you see how fast Brendan was going?" Film de cinema: Alice in Wonderland.
DirtBike: O melodie?
Kiks: K`naan - The Dusty Fooot Philosopher
DirtBike: Bun, gata! Am omis ceva??? Ultima întrebare oficială: Ne vedem la Mogoşa, da?
Kiks: Bineînţeles, o să vezi că n-ai bătut drumu’ degeaba!
DirtBike: Merci pentru timpul acordat! I fucking mean it!
Kiks: No problem! Noapte bună, mă duc să dorm, că doar îs sportiv, ce mama dracu’!
Kiks has signed out. (5/22/2012 12:11 AM)
Last message received on 5/22 at 12:09 AM
E păcat să nu pun în acest articol restul de poze cu Kiks după care am scotocit o zi întreagă. Enjoy!
 |
| Good old times la Sighişoara! |
 |
| Keep flatties flat! |
 |
| Crede, dar cercetează! Sighişoara are spot-uri din ăstea. |
 |
| Dascălul şi învăţăcelul, Surmont Mountainbike Festival 2001 - foto: Radu Zemianschi |
 |
| Ride Down Mogoşa 2009, probabil primul pas al unei reveniri aşteptate. |
 |
| On The Rocks, secţiunea de sus. |
 |
| Bunloc, step-down, no problem! |
 |
| O zi slimy de antrenamente... - foto: Antal Andras |
 |
| ...şi una însorită de concurs! - foto: Paul Feldioreanu |
 |
| In focus - foto: Anita Jambor |
 |
| Step-down, încă una... |
 |
| Kiks a fost şi afiş de film. Pentru că merită! - foto: Tibi Hila |
 |
| Dulcele gust al victoriei. - foto: Anita Jambor |
|
| ...şi de mai aproape, vă rog! - foto: Antal Andras |
 |
| Un podium meritat - foto: Virgil Poteacă |
 |
| Profesor şi discipol, ediţia 2010 - foto: Antal Andras |
 |
| Jocul cu focul: roadgap Drop'n'Roll |
 |
| Rocks 'n Roots 'n Rain - foto: Istvan Mura |
 |
| On The Rocks 2011, step-down - foto: Ionuţ Vârtic |
 |
| Smooth! - foto: Tibi Hila |
 |
| Still focused - foto: Sergiu Negrea |
 |
| All work and no play is no good at all. Aici cu Mihnea. |
 |
| Cât de mult îl iubeşte Sighişoara pe Kiks? ATÂT de mult! Credits: "Vecinu'" Adi Muntean |
A consemnat învăţăcelul Maximilian Munteanu via instant messaging şi tolba permanentă de amintiri
Raporteaza
8 Comentarii
0
0
29 mai 2012 la 14:58
Fain de tot! Bravos!
0
0
2 iunie 2012 la 01:17
Frumos articol cu prietenu nostru kiks:)
0
0
8 iunie 2012 la 20:40
Imi spune si mie cineva va rog cum se numeste filmul cu Fairclough despre care vorbea Kiks?
0
0
10 iunie 2012 la 00:24
"Dar pe urmă m-am mutat la Maramu şi aici să nu ai MTB e un păcat aproape la fel de mare că şi cum ai rupe un prun." epica asta :))
0
0
Scrie un comentariu
Promovează-ți afacerea aici !
Articole similare
Alte articole de la Maximilian Munteanu
Promovează-ți afacerea aici !
