O mulţime de pupici la Velopower Road Race 2013!

Scena velo românească merge bine de tot. Exagerez? Depinde din ce parte te uiţi. Dacă o compari cu ce era acum 5 ani sunt chiar modest. Dacă o compari cu eventurile din Vest, da, mai avem puţin de pedalat până acolo. Per ansamblu stăm însă bine. Ai de ales lejer la ce concurs să te duci în week-end. Ba chiar te enervezi acum că se suprapun. Cum s-a întâmplat în ultimul week-end din septembrie când s-au suprapus nu mai puţin de 8 concursuri de ciclism! Patru de mtb maraton, unul de mtb cross country, două de şosea şi unul de downhill.

Cum în ultimul moment m-am dat seama că nu pot participa la toate, am ales unul care să mă iniţieze într-un nou fel de ciclism. „Veteran” al concursurilor de mtb maraton am decis să particip la primul meu concurs de şosea, motivat fiind de trei lucruri. În primul rând îmi achiziţionasem de curând o superbă cursieră care nu putea fi testată decât în concurs, în al doilea rând am fost atras de zona unde s-a întâmplat cursa, oraşul Panciu şi împrejurimi şi nu în ultimul rând simţeam că legasem deja o relaţie strânsă cu organizatorii doar din mailurile şi telefoanele purtate prin care DirtBike i-a susţinut în promovarea evenimentului. Evident, trebuia să îi cunosc pe oameni.

Pe una din căţărările zile. Foto: Ciprian Bogoi

Eu nu mă pot lăuda că „nişte prieteni” din Panciu au organizat un concurs de ciclism, pentru că nu doar prietenii mei organizează asemenea evenimente. Sunt mulţi alţi prieteni care, sub egida anonimatului şi a pasiunii pentru ciclism organizează concursuri foarte bine gândite şi puse la punct. Ce urmăresc aceşti oameni? Cu siguranţă nu un câştig material. Nu ştiu când a fost ultima dată când un organizator mi-a spus că a ieşit pe zero, ce să mai spun în câştig. Cred însă că acum îi pot numi şi pe organizatorii cursei Velopower Road Race din Panciu, prietenii mei. Aceşti oameni contribuie fără să-şi dea seama la dezvoltarea ciclismului în România. Mulţumită lor peste alţi 5 ani scena velo din România va fi de nerecunoscut, sperăm!

Velopower Road Race a fost organizat de Asociaţia Velopower din Focşani. Înainte de cursă nu am apucat să schimb prea multe cuvinte şi impresii cu ei, însă în timpul cursei mi-am dat seama ce fel de oameni sunt. Şi mi-am dat seama şi mai bine după cursă, la premiere şi la prânz când am avut plăcerea să iau masa cu câţiva prieteni participanţi la cursă şi cu Adelin Costache, unul dintre organizatori, care ne-a şi făcut un scurt race report la cald.

Adelin Costache (drepata) alături de colegul său din echipa organizatorică Ionuţ Paraschiveanu (stânga). Foto: Cătălin Pirlea

Obişnuit cu cursele de mtb unde… pedalezi, la o cursă de şosea nu doar pedalezi ci şi gândeşti, faci strategii, te ajuţi cu ceilalţi. Nu mi-e ruşine să spun că nu mi-au plăcut niciodată cursele de şosea. Prea lungi şi prea monotone. Cursele de mtb maraton sunt interesante, cele de XC Olimpic sunt incitante, iar cele de downhill cât se poate de spectaculoase şi „hair rising”. Şi cu aceeaşi impresie am rămas şi după cursa de la Panciu, pentru că de la mine, de undeva din coada plutonului, lucrurile se derulau agale, plăcut şi relativ antrenant la adăpostul soarelui călduţ de toamnă care a îmbăiat concurenţii întreaga zi.

Cu aceeaşi impresie am rămas până după cursă când am luat în Focşani prânzul cu Adelin care ne-a povestit cum a fost „la vârf”. M-am trezit că zâmbeam şi abia aşteptam să aflu ce s-a întâmplat în continuare. Dacă la acest nivel „modest” de concurs ai parte de asemenea acţiune îmi închipui ce se întâmplă la curse ca Turul Franţei sau Paris – Roubaix. Trebuie doar să ştii unde să te uiţi, să îi cunoşti pe protagonişti, să le cunoşti stilurile de pedalat şi să cunoşti ciclism şosea. După care ai mari şanse să devii dependent.

Iată ce ne-a povestit Adelin în timp ce luam masa împreună cu Sergiu Şulea, locul 5 la categoria sa de vârstă şi Ştefan Minciu locul 7 la categoria sa de vârsta. By the way, Ştefan nu este doar un rutier bun ci şi un bucătar grozav, pentru moment rezident la Fire Club, Bucureşti. Cât despre subsemnatul, locul 25 din 38 la categoria de vârstă mă foarte onorează.

Ora 10 dimineaţa a marcat în Panciu startul primei ediţii a competiţiei de şosea Velopower Road Race. A fost un start dublu, atât pentru entuziaştii strânşi la linia de plecare de prin toate colţurile ţării cât şi pentru organizatorii aflaţi la prima ediţie a acestui concurs. Plecarea a fost stabilită din chiar centrul oraşului, primii 12 km rulându-se cu 30 kmh în spatele maşinii tehnice, prilej de conversaţie şi strategii de cursă făcute ad-hoc.

Start la ediţia întâi a cursei de şosea Velopower Road Race. Foto: Cătălin Pirlea

După 12 km se dă startul. Plutonul pleacă masiv rulând cu viteză în grup compact în zonele de plat. De la primele urcări din zona Ireşti se produce scindarea între grupul fruntaş şi restul rutierilor care în doar câteva sute de metri rămân considerabil în urmă. Pe zona de coborâre nu atacă nimeni, plutonul rulează rapid şi sigur.

Urmează urcarea spre localitatea Vidra care aduce prima evadare a zilei prin Cosmin Nichitov, nr. de concurs 85, din Sibiu. Cosmin sprintează pe urcare luând circa 200 m avans, în urma lui nu vine nimeni, plutonul rămâne inert, avansul creşte. Cosmin Nichitov a ieşit la final pe locul 3 la categoria sa de vârstă.

Spre final, în urmărirea evadatului, porneşte Şerbănescu Dan, aka Câine, care trage după el un grup de 4-5 rutieri. În câteva sute de metrii Cosmin Nichitov este ajuns din urmă şi se formează un grup fruntaş compus din 5 persoane care rulează în faţa plutonului. Pe urcările de la Vizantea grupul fruntaş ţine un ritm alert punând o distanţă apreciabilă faţă de pluton, distanţă care va creşte de la un minut la altul.

Se ajunge la ultima căţărare, cea de la ieşirea din localitatea Vizantea, o urcare scurtă, dar intensă cu rampă de 10 \%. În faţa grupului trece la trenă Amăriuţei Andrei care impune un ritm de urcare nimicitor, întinzându-i bine pe rutierii din spatele său. Prima victima este Şerbănescu Dan care se desprinde fără a mai reuşi să facă joncţiunea cu grupul fruntaş.

Urmează o zonă de plat unde se rulează rapid cu 40 kmh şi chiar peste, rutierii din faţă trecând rând pe rând la trenă. Grupul fruntaş este format din Chircu Victor şi Amăriuţei Andrei care au obţinut locurile 1 şi 2 în Clasamentul General, dar şi la categoria de vârstă. Mai era şi Şerbănescu Dan, dar el s-a desprins pe urcarea de la ieşirea din Vizantea şi nu a mai reuşit să facă joncţiunea cu plutonul. El a ocupat însă locul întâi la categoria sa de vârstă şi 6 la General.

Pe urcarea de la Valea Câmpului, Munteanu Constantin a rămas imediat în urmă şi nu a mai prins grupul fruntaş. Au rămas cei 3: Amăriuţei, Chircu şi Paveliuc. În faţă pe urcare a mers Amăriuţei care în mod limpede a fost cel mai puternic rutier al cursei. Paveliuc s-a bătut frumos de la egal la egal cu primii doi, dar la finalul urcării a cedat oboselii şi nu s-a mai putut ţine după primii 2 - Amăriuţei şi Chircu.

Chiar la finalul urcării King of the Mountain de la Valea Câmpului, căţărare premiată separat, Amăriuţei şi Chircu şi-au dat mâna recunoscând că nici unul nu poate trece în faţă. Ei au coborât în viteză prin satul Străoane, iar apoi prin Panciu, spre linia de sosire pe care au trecut-o tot împreună.

Amăriuţei Andrei (stânga) şi Victor Chircu (dreapta) trecând împreună linia de sosire. Foto: Cătălin Pirlea

Cât despre subsemnatul, ce pot spune din punctul de vedere al unui experimentat amator la mtb şi începător la şosea? Mi-a plăcut, chiar foarte mult. Recomand? Da! Dar nu cu mtb-uri, aşa cum au participat mulţi. Chiar dacă majoritatea erau dotaţi cu sleek-uri, pentru a fi una cu cursa ai nevoie de cursieră. Pentru mine a fost uşor. La mtb, chiar şi din poziţia mea codaşă, trebuie să fi cu ochii în paişpe tot timpul. Mulţi rutieri mă vor înjura, însă pentru mine a fost uşor. Am tras ceva însă am mers la limita crampelor. Un amator ca mine merge la concursuri doar să se bucure de atmosferă, de prieteni, peisaj şi de „personal best”.

Toţi premianţii au beneficiat de tratament special din partea organizatorilor. Un motiv în plus pentru ca la ediţia viitoare să te afli pe podium ;) Foto: Cătălin Pirlea

La mtb nu am mai avut emoţii la start de ani de zile, dar aici m-au trecut puţin. Mai ales când prietenii mi-au spus că la şosea „e cu strategii”. „Trebuie să-ţi găseşti un grup cam de nivelul tău şi să mergi la trenă că altfel spargi vântul singur tot concursul”. Stres acum, să-mi găsesc un grup! Mi-am găsit, am mers cât am mers schimbând trena însă pe o urcare m-am trezit că mă distanţez. Aşa că am continuat şi am terminat cursa singur. Mai mult, am tras după mine şi un mtb-ist care s-a adăpostit în spatele meu toată cursa. No hard feelings! Felicitări lui Mircea Marin, iar la ediţia viitoare să-l vad pe cursieră!

Pentru anul viitor Velopower Focşani a spus că va păstra în calendar această cursă de şosea la care vor adăuga una de mtb întrucât zona este cât se poate de potrivită atât pentru mountain bike cât şi pentru şosea. Spor la organizare şi şă ne revedem cu bine la primăvară!

Felicitări Velopower pentru un eveniment reuşit, organizat din pasiune şi cu resurse limitate! Foto: Cătălin Pirlea

Galerie foto de: Ciprian Bogoi, Cătălin Pirlea şi Velopower Focşani