Cockpit Azonic - Testat
Salutare tuturor!
În testul de astăzi vom discuta despre câteva dintre ofertele Azonic în cele ce privește cockpit-ul bicicletei: Ghidonul Flow, tija de ghidon (pipa) Baretta EVO şi tija de şa Pin It.
Ghidonul Azonic Flow
Pe meleagurile noastre, ghidoanele Azonic au un renume cât se poate de bun. În perioada de glorie a Azonic era oarecum obligatoriu să ai un ghidon Pyramid Double Wall (P.D.W.) sau World Force pe bicicletă.
Astăzi, Azonic ne oferă ghidonul Flow în mai multe variante și culori. Modelul testat de noi este de 785 mm lățime, cu prindere de 34.9mm, rise de 18mm, upsweep de 4 grade și backsweep de 8 grade. Rise-ul reprezintă ridicarea sau înălțarea ghidonului. Upsweep este înclinarea în sus a lateralelor ghidonului iar Backsweep este înclinarea înspre înapoi a lateralelor ghidonului.
Dacă ne legăm de grade și de milimetri, putem să ne împărțim în două categorii. Riderii care măsoară de zece ori și plâng pentru jumătate de grad și riderii pentru care este destul de irelevant acest subiect. Să nu uităm, dacă montăm pe bicicletă o coadă de mătura, după o zi de dat ne vom fi obișnuit și ni se va părea normal. Flow-ul este o combinație între un flatbar (ghidon drept) și un ghidon de “downhill”, cum erau denumite acum nu multă vreme ghidoanele cu o curbura mai proeminentă și rise mai mare. Desigur, fiecare dintre aceste două variante are plusurile și minusurile sale şi unii dintre noi preferă o variantă, iar alții pe cealaltă. Ghidonul nostru de azi este între cele două.
Cu o lățime de 785mm și gradații pentru scurtare, cred că Azonic-ul Flow se adresează fiecăruia dintre noi. Consider că un ghidon mai lat de 785 mm este un exces.
Design-ul este atrăgător, bine executat și are o culoare cât se poate de atractivă și la modă în zilele noastre, dar, spre deosebire de cele mai multe ghidoane, care sunt eloxate, acesta este vopsit. Deși, teoretic, este de preferat un ghidon eloxat, gama de culori disponibile în urma procesului electro-chimic este limitată. Pe de altă parte, vopseaua se va zgâria mai ușor, iar lucrul ăsta nu e tocmai plăcut. Este necesară o atenție sporită la montare, mai precis curățarea oxidărilor de la manetele de schimbător și frâne sau la tija de ghidon, pentru a evita urmele nedorite pe galbenul neon impecabil. Deși am transportat bicicleta ca mai tot românul, în portbagaj împreuna cu alte biciclete, am rezemat-o cu ghidonul de scoarța copacilor, am fost la prins de iepuri - mă rog, uz general -, vopseaua a ținut cât se poate de bine, lucru remarcabil în context.
Cu o greutate de 340 de grame pentru modelul vopsit, Flow-ul se așează în zona medie a pieței la acest capitol. În cazul în care gramele sunt aur pentru noi, să nu uităm de varianta eloxată a Flow-ului care cântărește 320 de grame.
Impresiile de riding sunt greu de notat, mai ales ținând cont de faptul că distribuitorul nu ne-a îngăduit customizarea prin tăierea ghidonului. Inițial, aș putea spune că ne-am folosit mai mult de o coadă de mătură decât de un ghidon dar, revin, cu orice ghidon ne obișnuim foarte repede. În cele din urmă, ne-am intrat în ritm și ne-am văzut de treabă. Dacă este să fim obiectivi, revin: nu prea sunt multe de spus despre un ghidon la dat. Este destul de dificil să evaluezi concret și să identifici. Menționez aici doar rigiditatea Flow-ului, datorată formei sale de semi flatbar. Dacă rigiditatea este un lucru de dorit sau nu, nu mai ține de partea obiectivă. Pentru că fiecare dintre noi are preferințele sale. Unii preferă un ghidon care flexează mai mult, iar alţii preferă unul care e ca betonul.
Preţul recomandat pentru ghidonul Azonic Flow este 280 RON.
Tija de ghidon (pipa) Azonic Baretta EVO FAT
Baretta EVO este tijă de ghidon care impresionează prin designul, execuția și finisajul ei. Suprafețele mari de contact la prindere, atât la gâtul furcii, cât și la ghidon, plus flip flop-ul montat în patru șuruburi îi conferă acesteia un spor de rigiditate.
La o greutate de 135 de grame, Baretta stă foarte bine chiar și față de alte produse mult mai notorii din zilele noastre. Tehnic, putem traduce această greutate scăzută prin frezările extensive și totodată impresionante a surplusului de material de pe toate suprafețele tijei.
Impresiile sunt conform așteptărilor: o pipă bine gândita, care se montează ușor, este ușoară și totodată rigidă. Mai adaug aici și un preț foarte bun. Nu văd de ce altceva să mai putem avea nevoie la o tijă de ghidon. Ne-a plăcut!
Preţul recomandat pentru tija de ghidon Azonic Baretta FAT este de 280 RON.
ATENŢIE! Vă rugăm frumos să ţineţi cont că ansamblul ghidon/tijă de ghidon de la Azonic pe care l-am testat este în varianta cu noua interfaţă de 35 mm. Pentru mai multe opţiuni şi compatibilităţi, verificaţi înainte de a cumpăra, pentru a nu avea probleme!
Tija de șa Azonic Pin It
Exact ca şi Baretta, și Pin It este la fel de bine prelucrată, finisată și totodată plăcută estetic. Remarcăm nişte trăsături consacrate în ceea ce priveşte tijele de șa: ovalizarea interioară a peretelui tijei propriu zise, după clasicele tije Thomson, etalonul pieţei, și tipul de patent ales pentru fixarea șinelor șeii. Acesta este cu prindere clasică, poate cea mai bine dovedită în timp variantă. De asemenea și una dintre cele mai răspândite. Nu e neapărat cea mai practică la montaj, însă este foarte eficientă când vine vorba despre reglaje de fineţe, forță de prindere şi rezistență la suprasarcină. Reglarea unghiului șeii se face prin tensionarea/detensionarea șuruburilor de fixare. Spre deosebire de alt design cu danturare, în cazul Pin It beneficiem de o gamă mai densă de poziții între cele două capete care definesc plaja de reglaj. Un plus față de cazul în care unghiul dorit al șeii, s-ar așeza între doua poziții fixe la o variantă danturată.
Ca greutate, aceasta se află în zona medie, în schimb ca preț lucrurile stau foarte bine, fiind situată mult sub concurența premium cu care sigur se vrea a se duela.
Impresiile finale: Un produs foarte bun, bine gândit, ușor, fiabil, bine prelucrat și finisat cu eloxare rezistentă, la un preț bun.
Preţul recomandat pentru tija de şa Azonic Pin It este 160 RON. Aceasta este disponibilă în diametrele 30.9, 31.6 şi 34.9.
Un scurt istoric ca epilog
În urma acestei colaborări cu Azonic, mă simt oarecum obligat să scriu câteva rânduri pentru cei mai puțin avizaţi. Pentru că Azonic merită și pentru că nu este un brand oarecare, dar pe care aici lumea îl cunoaşte astăzi mai puţin, în ciuda popularităţii lui de la începuturile mountain biking-ului din România:
În perioada de glorie a sportului, între anii 1997 şi 2003, Azonic era un brand cât se poate de exotic. Colaborări cu echipe de uzină precum GT, Trek, Foes i-au adus însă acestui producător un pedigree greu de egalat. Steve Peat, Greg Minnaar, Missy Giove, Wade Bootes şi Shaun Palmer sunt doar câteva nume dintr-o sumedenie de rideri care au contribuit la renumele Azonic de atunci. Nu cred să existe rider care să fi prins acea perioadă și să nu fi avut măcar o piesă Azonic la un moment dat.
Să nu uităm că în acele vremuri fiabilitatea sau piesele dedicate lumii gravitaţionale erau lucruri rar întâlnite, situație care a separat rapid Azonic și alte producători. Unele dintre produsele Azonic sunt cât se poate de emblematice în sportul nostru, fiind copiate și produse ulterior de o sumedenie de alți producători. O tijă de ghidon bună nu înseamnă astăzi mare lucru; o luăm ca fiind de la sine înţeleasă și găsim multe modele decente şi ieftine. Dar în acele vremuri existau doar câteva opțiuni iar Azonic era întotdeauna una dintre ele. Dacă doreai să te lauzi, cum mulți fac astăzi pe promenadă cu bicicleta, puteai face asta cu Azonic-ul Shorty, copiat şi răscopiat de zeci de mărci în zeci de variante.
Ce s-a întâmplat? După perioada de glorie a sportului din anii '90, a urmat o oarecare decădere, în care mountain biking-ul a ieşit din lumina reflectoarelor. A fost acel foc purificator din care s-a născut o industrie destul de diferită față de cea anterioară. Marea majoritate a boutique brand-urilor scumpe din SUA şi Canada au avut de suferit. De fapt, nu toate au reușit să supraviețuiască. Dar cele care au făcut-o au reuşit prin adoptări de noi și noi strategii.
Desigur, și Azonic se afla în acea găleată. Varianta acestora a fost transformarea într-un brand mai comercial, mai accesibil și mai ieftin. Pe de o parte, spre nemulțumirea fanilor înrăiți, însă spre câștigul unei mase mult mai mari de rideri; acei muritori de rând, care nu au neapărat un număr fixat pe ghidon în fiecare weekend. Deși am putea vorbi despre un declin al Azonic, pentru că desigur, nu mai este ce a fost cândva, aceste teste m-au făcut să realizez că produsele lor sunt în continuare premium. Declinul despre care vorbeam, ține mai mult de imagine decât de produsele sale în sine. M-am simțit ca la o întâlnire cu un fost coleg, zece ani mai târziu. Mă bucur să vă informez că toate sunt în regulă în continuare în ce-l priveşte pe colegul Azonic!
Numai bine,
Mitzu
Foto: Mircea Ignat