Cheile Țăsnei - photo epic

Cheile Țăsnei se află pe o vale stâncoasă ce desparte județele Mehedinți și Caraș-Severin, iar odinioară delimita Imperiul Austro-Ungar de România. Poteca construită aici, probabil în acea perioadă, este renumită printre turiștii ce ajung în sud-vestul țării. Pereții înalți de calcar, fauna și flora cu iz mediteranean și peisajele spectaculoase spre Munții Cernei atrag zilnic, de-a lungul sezonului cald, o mulțime de amatori de hiking.

Acum câțiva ani am ajuns aici cu plictisitoarea bicicletă de cross-country, la finalul unei ture lungi prin cele două județe. Pe-atunci am inclus poteca în traseu mai mult pentru motivele peisagistice amintite mai sus, pentru că toată coborârea am parcurs-o pe lângă bicicletă, sau cu ea în spate. Dificultatea unei coborâri pe-aici a fost mult prea mare pentru nivelul celor prezenți, cu atât mai mult pe bicicletele respective.

Mi-am propus însă să revin, iar schimbarea disciplinei și implicit a bike-ului s-au dovedit a fi oportunitatea mult așteptată. De data aceasta am putut savura traseul așa cum se cuvine. Trebuie să admit că pentru mine a fost cea mai dificilă coborâre pe care m-am dat, atât din punct de vedere tehnic cât și fizic. Prin natura obstacolelor, traseul se aseamănă foarte mult cu potecile alpine, cu switchback-uri strânse aflate pe porțiuni în cap, acoperite de o suprafață pietroasă, care se mişcă în permanenţă sub bicicletă. Am coborât pe bike undeva la 90\% din traseu, pentru restul fiind nevoie să-mi îmbunătăţesc aptitudinile de trialist. Poteca nu a fost concepută pentru datul la vale, iar asta obligă riderul, pe alocuri, să stăpânească pedal kick-uri, track stand-uri şi altele asemenea. Tocmai din acest motiv, coborârea devine foarte solicitantă din punct de vedere fizic, ţinându-te încordat pe toată durata ei. Şi dacă nu era de ajuns, abrupturile înalte aflate pe alocuri pe marginea potecii sunt cireaşa de pe tort, ultimul tip de solicitare, emoţională. Ce să mai, all inclusive... trup şi suflet.

Mai jos, rezultatul turei respective în imagini, cu mulţumiri lui Cornel Pufan