Luna trecută DirtBike a fost invitată de Fundaţia ADEPT la Viscri pentru a vedea cum se construiesc traseele de cicloturism din zonă. Am mai fost la Viscri şi cu alte ocazii însă acum am putut vedea pe viu cum prind viaţă traseele pe care se vor plimba turiştii ce vor vizita regiunea Târnava Mare. Din start trebuie să anunţ că dacă vi se pare că acest articol este o reclamă sau advertorial trebuie să vă dezamăgesc şi să vă spun că tonul optimist care reiese de aici se datorează în întregime faptului că sunt foarte încântat de zonă, de traseele care vor exista, de cazările de aici şi de oamenii care se ocupă de tot. De cazări vom vorbi mai pe la sfârşitul articolului pentru că sunt chiar deosebite.
Viscri este unul din satele din podişul Transilvaniei, din apropiere de Sighişoara, aşezare colonizată de saşi începând cu anul 1162. Tot în Viscri se află şi o biserică fortificată, una din cele 6 incluse în patrimoniul mondial UNESCO şi care doar ea singură strânge peste 15.000 de vizitatori pe an. Biserica este unul din motivele pentru care turiştii sunt atraşi în această regiune. Un alt motiv este unul în devenire, mai apropiat de pasiunile noastre. Ciclismul şi mai precis cicloturismul.
La Viscri ne-am întâlnit cu Cornel Stanciu, o cunoştinţă mai veche, personaj extrem de implicat şi extrem de dedicat rolului sau. Abia ţii pasul cu Cornel când vine vremea să facă sau să organizeze ceva. Cornel lucrează pentru Fundaţia ADEPT şi este responsabil cu dezvoltarea turismului în zonă. Astfel în regiunea Târnava Mare urmează a lua fiinţă, pe la finele anului viitor, o reţea de trasee de cicloturism cu o lungime totală de 105 – 110 km. DirtBike a fost invitată pentru a vedea cum se construiesc traseele, cum se prezintă cele deja construite, ce se poate face pe bicicletă în zonă, ce se poate vizita, unde te poţi caza şi mânca şi nu în ultimul rând pentru a promova regiunea din punctul de vedere al potenţialului cicloturistic. Un interviu filmat cu Cornel Stanciu găsiţi la finalul acestui articol. Dacă aveţi răbdare să-l urmăriţi până la final veţi mai afla şi alte chestii interesante despre regiune şi de ce suntem mai tari pe anumite chestii decât vestul Europei.
Aşa arată în zona de păşune unul din traseele deja construite de ADEPT. Foto: Florian Răducanu - florianraducanu.blogspot.com
Pe scurt satul Viscri, cât şi cele din zonă incluse în acest program (Archita, Roadeş, Buneşti, Meşendorf, Criţ, Cloaşterf, Saschiz – localităţi aşezate în trei judeţe, Braşov, Mureş, Sibiu) sunt adevărate priviri înapoi în timp. Multe din casele din sat au fost renovate păstrându-se însă arhitectura tradiţională. Însă restul experienţei de la Viscri este la fel de importantă. Nu doar ce vizitezi şi priveşti te marchează. Este important şi unde te cazezi şi ce mănânci. Ei bine mâncarea este pe principiul „slow food” şi este creată de „maeştrii bucătari”, ca mama Gerda de la Viscri numărul 22, chiar la ei acasă. Mâncarea este 100\% naturală şi crescută în curte. Dar acum mă gândesc că poate unora le face rău asemenea mâncare, unora atât de obişnuiţi cu fast food-ul şi cu „shaorma cu de toate”. No worries, că şi eu sunt shaormist cu tradiţie şi m-am întors bine de la Viscri!
Exact! Flori în vază! Foto: Dan Mazilu
Dar de ce ţi-ai căra bicicleta până în acest sat uitat de lume şi nu te-ai duce pe Valea Prahovei spre exemplu? Păi tocmai pentru acest motiv, pentru că este uitat de lume, iar pentru cei care vor să aibă parte de linişte şi trasee de bicicletă parcurse în tihnă, locul mi se pare cum nu se poate mai potrivit. Regiunea cu siguranţă nu este pe gustul tuturor bicicliştilor. Pentru unii poate e prea linişte, iar pentru alţii traseele prea uşoare sau scurte. Pentru ei există zonele agitate, zgomotoase şi colcăinde de mirosuri de care România nu duce lipsă, locuri unde am înţeles că există şi manele la liber. La Viscri NU există manele! Din contră, există concerte folk şi rock în aer liber aşa cum am prins noi în cadrul Festivalului Florilor când au cântat trupe ca Robin and the Backstabbers, Ţapinarii sau Dinu Olăraşu.
Robin împreună cu Cei care înjunghie pe la spate, în concert în curtea de la Viscri numărul 125. Chiar tare! Foto: Dan Mazilu
Însă cine este ADEPT şi care-i faza? Cine se îmbogăţeşte de pe urma acestor trasee şi mai ales de pe urma acestui articol atât de pozitiv? Ei bine ADEPT este o fundaţie înfiinţată în 2005 de un englez, Nat Page pe nume, care a vizitat regiunea şi căruia i-a plăcut foarte mult. În urma acestei „plăceri” a decis că ce a văzut merită conservat şi pentru generaţiile viitoare aşa că a creat această fundaţie al cărui nume este de fapt un acronim de la „Protejarea Biodiversităţii în zona Târnava Mare”. Nu mă întrebaţi cum vine acronimul că nu-mi dau seama nici eu. Poate din engleză…? Deci e clar, da? Se îmbogăţeşte Nat!
În acest moment există construit în jur de 7 km de traseu „artificial” să-i spunem. Artificial pentru că ADEPT construieşte de la zero aceste trasee. Nu foloseşte drumuri existente sau poteci, decât pentru tranziţii scurte, pentru că acestea sunt folosite şi de maşini sau căruţe sau devin impracticabile după prima ploaie. Pentru că traseele urmează a fi făcute ca la carte, acestea sunt realizate cu diferite utilaje, pe care Fundaţia le-a cumpărat, la care se adaugă materiale de construcţie ca pietrişul de diferite tipuri şi diametre. Important este faptul că traseele vor fi accesibile şi pe ploaie, iar când te întorci la pensiune nu vei fi stropit cu noroi din cap până în picioare. Ca în Austria…
Dar de unde are bani Fundaţia pentru utilaje, lucru manual, salarii, materiale de construcţii? Până acum au avut bani din alte ţări. Pentru primii 7 km banii au venit printr-o finanţare de la Guvernul Norvegian („bravo” Guvernul României), iar pentru al 2lea proiect, restul de kilometri până la 100, de la un program de cooperare Româno - Elveţian (bravo Guvernului României din nou). Restul de bani sunt primiţi de la susţinători precum Fundaţia Orange.
Dacă ar fi să intrăm în detaliile construirii unui traseu de cicloturism iată cum se face (cei care construiesc trasee de downhill pot face acum o comparaţie fantastică). Se ia o hartă specială a regiunii care conţine o mulţime de detalii topografice printre care şi curbele de nivel, se ia şi Google Earth şi se trage o dungă şerpuită (neapărat roşie) în aşa fel încât: panta traseului să nu depăşească 10 grade la deal sau la vale şi înclinaţia pe care o traversează să nu depăşească 30 de grade (pentru ca traseul să dispună de o drenare optimă). După ce traseul este identificat digital se pleacă pe teren cu GPS-ul în mână şi se verifică dacă ce s-a desenat pe calculator este fezabil şi poate fi transpus în realitate. Se trece apoi la ceva defrişare de vegetaţie şi decopertarea primului strat de sol după care se intră cu un tractor de mici dimensiuni care dispune de un plug cu 3 brazde şi o lamă. Se ară şi se dă cu lama pentru a obţine forma brută a traseului, după care vine lucrul manual, format din muncitorii din zonă, care dau forma finală a traseului. În funcţie de regiunea pe care o traversează traseul (pădure sau păşune) se aplică 1 sau 2 straturi de calcar concasat de diametre diferite. După care se mai bătătoreşte şi mai adaugă ceva ingrediente secrete şi iată traseul e gata. Nu vom dezvălui toate secretele că acum te pomeneşti că se vor apuca toţi de construit trasee de cicloturism prin toată ţara şi, Doamne fereşte, nu vrem aşa ceva…
Stage one - defrişare. Foto: Cornel Stanciu
Stage two - Arat pe unde trebuie să treacă traseul. Foto: Dan Mazilu
Stage three - dat cu lama şi nivelat. Foto: Cornel Stanciu
Stage four - lucrul manual, fine tunning şi modelarea finală a traseului. Foto: Cornel Stanciu
Stage five - aşezarea primului strat, cel cu pietre de diametru mai mare. Foto: Cornel Stanciu
Şi după încă ceva etape iată produsul final. Foto: Florian Răducanu - florianraducanu.blogspot.com
În plus virajele sunt supraînălţate - la fel ca la downhill, yeah! - pentru ca turiştii să fie ajutaţi puţin. Şi iar în plus, după ce toată reţeaua va fi gata, ADEPT va începe fine tunning-ul acestor trasee prin crearea de sensuri unice tot pentru mai multă siguranţă în exploatare. Traseele au în jur de 80-90 cm lăţime şi sunt gândite în aşa fel încât să aibă loc lejer o bicicletă, să fie uşor întreţinute şi să nu aibă loc o căruţă, maşină, tractor etc.
La final va rezulta această reţea de 100km de trasee care va uni cele 8 sate săseşti menţionate mai devreme, la mijloc aflându-se Sighişoara, centrul cultural principal. ADEPT va continua întreţinerea acestora în fiecare toamnă şi primăvară prin curăţarea de crengi şi frunze şi reparaţiile necesare acolo unde mama natură şi-a reintrat în drepturi sau unde ţăranul român a reuşit totuşi să intre cu tractorul cu remorcă.
Potrivit lui Cornel reţeaua de trasee rezultată va fi accesibilă tuturor bicicliştilor indiferent de experienţă. Îndrăznesc să spun că reţeaua va fi ideală si pentru antrenamentele specialiştilor în cross country şi maraton. Cine n-ar vrea să se antreneze pe nişte trasee perfecte unde îşi poate canaliza concentrarea pe tehnică şi respiraţie şi nu pe gropile din drum. Nu în ultimul rând reţeaua va beneficia la final de o aplicaţie pentru smart phone, broşuri cu detalii şi un website dedicat.
Dar mă întrebam mai devreme cine se îmbogăţeşte de pe urma acestor trasee că aşa este în România, nu se face nimic dacă nu există undeva un interes ascuns. Ei bine nu Nat, cum am spus mai devreme, ci proprietarii de pensiuni, care au renovat casele săseşti din bani proprii şi ceva fonduri europene, micii meşteşugari din zonă care vând chestii faine de artizanat turiştilor, micii producători de produse naturale şi naturiste, care hrănesc sănătos turistul şi biciclistul, şi da, se vor îmbogăţi şi muncitorii care lucrează la traseele astea. Însă pentru ei cu plăcere îmi voi cheltui banii pentru că la final beneficiarul sunt de fapt tot eu, turistul, biciclistul.
La final am aflat că reţeaua va fi inaugurată printr-un concurs de mtb. Evident, cum altfel! În 2014, în ultimul week-end din iulie, va avea loc un concurs cu startul şi sosirea în satul Viscri. Concursul se va desfăşura pe traseele reţelei ADEPT dar şi pe poteci, drumuri forestiere şi drumuri de ţară. Lungimea va fi de aproximativ 45-50 km. Participanţii vor fi pe mâini bune întrucât vor beneficia de experienţa şi cunoştinţele Clubului Sportiv NoMad Multisport, cei care organizează din 2009 Prima Evadare şi care se vor ocupa de logistica acestui concurs.
În încheiere despre cazare. Special înainte să plec din Viscri l-am rugat pe Cornel să mă ducă la cât mai multe pensiuni pentru a le anunţa şi recomanda aici. Aşa cum spuneam, casele săseşti au fost modernizate, dar noii proprietari, care le-au cumpărat pentru a le converti în pensiuni, le-au renovat păstrând aerul rustic şi dotându-le în acelaşi timp cu tot confortul modern. Combinaţia este incredibilă, iar în poze totul arata „doar” frumos. În realitate este excelent să simţi cum poţi dormi într-o cameră atât de „ca la ţară” însă călduroasă, curată şi în care te trezeşti a doua zi în cântec de cocoş şi adieri de vânt cu aromă de iarbă grasă, fân uscat sau flori de păşune, asta pentru că ai dormit cu geamul deschis ca să auzi greierii. După care vine micul dejun bogat, ca la bunica acasă, „eco” şi oricum mai vrei tu! După care vine tura de bike!
Iată mai jos unde puteţi sta dacă decideţi să daţi o bicicletă prin Viscri. Apropos, şi casa Prinţului Charles este disponibilă pentru închiriere. Preţurile nu le ştiu însa sunt convins că sunt potrivite pentru ce se oferă.
Pensiunea "Viscri 125" - viscri125.ro. Foto: Dan Mazilu
Pensiunea "Viscri 44" - viscri44.ro. Foto: Dan Mazilu
Casa Prinţului Charles - 0742-202.586. Foto: Dan Mazilu
Ok, asta e "puţin" diferită de restul, dar este cazare totuşi. 0758-645.157. Foto: Dan Mazilu
Pensiunea "Casa Pro Patrimonio" propatrimonio.org. Foto: Dan Mazilu
Pensiunea "Viscri 38" 0740-682.329. Foto: Dan Mazilu
Da, aproape incredibil. Comparati cu asta http://www.bzb.ro/stire/primaria-cauta-bani-pentru-a-realiza-cei-7-km-de-piste-pentru-biciclete-din-poiana-a62031. 7 km pista de latime 2 m + banci/rasteluri/etc vor costa 4,6 milioane de lei.
Noi tocmai ne-am intors din concediul petrecut in aceasta zona, dezamagiti putin de cele gasite la fata locului.
In primul rand am vrut sa mergem pe mult mediatizatul traseu de biciclete Crit-Mesendorf. Am vrut sa facem traseul invers, din Mesendorf in Crit, dar a fost o intreaga aventura sa gasim traseul. La indrumarea localnicilor ne-am dus in capatul satului. Cand am ajuns acolo nu am gasit nimic, niciun panou, niciun indicator. La indicatia altor localnici am deschis un gard, am trecut prin gradina unei case (parea nelocuita) si am ajuns in camp unde abia se identifica o cararuie lata de 8 - 10 cm, cu cateva pietricele pe ea, care se intersecta cu alte urme de tractoare si uneori se mai si pierdea prin iarba. Asa ca ne-am lasat pagubasi, nefiind siguri ca suntem pe drumul cel bun. Ar fi bine sa fie marcat acest traseu, poate cum sunt marcate traseele montane sau macar sa existe niste indicatoare din loc in loc.
Cazarea este scumpa in aceasta zona, pretul fiind exagerat datorita turistilor straini. Astfel, o camera la un localnic unde imparti baia cu gazdele costa 30 euro pe noapte (preturile se discuta doar in euro...). Cand i-am spus doamnei ca este cam mult ne-a raspuns ca "asa merg preturile pe aici". Asa ca ne-am cazat in Saschiz, la 20 km, unde am gasit niste preturi romanesti.
In Viscri, am ajuns sa ne rugam de doamna de la bucatarie (Viscri 44) sa ne dea ceva de mancare. Initial a zis ca nu are, apoi la insistentele noastre si pentru ca ne-a vazut cu copilul i s-a facut mila de noi si ne-a dat o ciorba (foarte buna) cu conditia sa o mancam jos, in bucatarie, nu afara pe terasa. Nu mai putea sa urce scarile, era foarte obosita caci tocmai ii plecase de dimineata un grup de 40 elvetieni iar seara urma sa vina alt grup de straini.
Elena, traseele sunt inca in constructie, asa cum si titlul spune "in curand". Cand vor fi gata vor fi panuori de informare, marcaje, masute si bancute pentru pauza si picnic, poteca clara etc. Saptamana trecuta, spre exemplu, erau cu buldozerul pe traseu pentru a construi iesirea din traseu intr-unul din drumurile principale. Sigur nu vei avea cum sa ratezi o astfel de intrare cand va fi gata. Cat despre preturi, nu pot comenta. Preturile sunt alea care sunt. Adevarul este insa ca mi-ar parea rau ca zona sa fie perfecta pentru cicloturism insa romanii sa nu-si permita sa o faca datorita preturilor mari la cazare. Sau sa fie obligati sa se cazeze in alte localitati, mai departe, si apoi sa vina special pentru trasee. Pe de alta parta, o cazare cum este la VIscri 125 merita toti banii... Asta e
A mai trecut un an de la discutia de mai sus si mi-e teama ca sa nu s-a schimbat nimic dpdv al marcajelor. Am fost weekendul trecut pe traseu si inca nu exista nici un indicator de directie. Finalul potecii care pleaca din Viscri la coborarea din padure spre Mesendorf e printr-o livada de meri care se termina in gradina unei case. Intre gradina si strada exista o portita de lemn, e drept ca fara lacat. Nu exista nici un indicator desi traseul exista si e finalizat (intre Mesendorf si Viscri). E pacat de un proiect asa frumos. Un turist care vine prima data acolo chiar nu are de unde sa stie unde incepe si unde se termina traseul si in ce parte sa urmeze traseul la interesectii (atat cu alte ramificatii alte poticii cat si cu drumurile forestiere sau cararile din zona). Din pacate nici pe siteul fundatiei Adept, nici aici nu exista o harta precisa a traseelor (existente sau viitoare). Nu am gasit nici un track care sa poata fi urmarit de pe smatphone. Sunt niste chestii minore care pot fi corectate rapid, sper sa citeasca asta si cineva din fundatia Adept. In afara de acest neajuns traseul mi se pare foarte reusit si recomand parcurgerea lui.
In primul rand am vrut sa mergem pe mult mediatizatul traseu de biciclete Crit-Mesendorf. Am vrut sa facem traseul invers, din Mesendorf in Crit, dar a fost o intreaga aventura sa gasim traseul. La indrumarea localnicilor ne-am dus in capatul satului. Cand am ajuns acolo nu am gasit nimic, niciun panou, niciun indicator. La indicatia altor localnici am deschis un gard, am trecut prin gradina unei case (parea nelocuita) si am ajuns in camp unde abia se identifica o cararuie lata de 8 - 10 cm, cu cateva pietricele pe ea, care se intersecta cu alte urme de tractoare si uneori se mai si pierdea prin iarba. Asa ca ne-am lasat pagubasi, nefiind siguri ca suntem pe drumul cel bun. Ar fi bine sa fie marcat acest traseu, poate cum sunt marcate traseele montane sau macar sa existe niste indicatoare din loc in loc.
Cazarea este scumpa in aceasta zona, pretul fiind exagerat datorita turistilor straini. Astfel, o camera la un localnic unde imparti baia cu gazdele costa 30 euro pe noapte (preturile se discuta doar in euro...). Cand i-am spus doamnei ca este cam mult ne-a raspuns ca "asa merg preturile pe aici". Asa ca ne-am cazat in Saschiz, la 20 km, unde am gasit niste preturi romanesti.
In Viscri, am ajuns sa ne rugam de doamna de la bucatarie (Viscri 44) sa ne dea ceva de mancare. Initial a zis ca nu are, apoi la insistentele noastre si pentru ca ne-a vazut cu copilul i s-a facut mila de noi si ne-a dat o ciorba (foarte buna) cu conditia sa o mancam jos, in bucatarie, nu afara pe terasa. Nu mai putea sa urce scarile, era foarte obosita caci tocmai ii plecase de dimineata un grup de 40 elvetieni iar seara urma sa vina alt grup de straini.