Când m-am trezit azi de dimineaţă ultimul lucru pe care mi l-aş imaginat că-l voi face ar fi fost că aş scrie un asemenea text. De fapt, nu aveam chef de nici un text, aveam chef să mă duc să mă dau şi să mă dezmorţesc, dar asta e altă treabă.
Zilele trecute am fost contactat de un user de aici de pe site. Omului i se furase bicicleta şi văzuse în bazar o furcă pe care o bănuia a fi a lui. M-a întrebat ce să facă şi m-am oferit să verific ce e cu respectiva furcă. Păgubitul avea plângerea depusă la Poliţie şi mi-a pasat şi mie seria furcii, pentru orice eventualitate.
L-am contactat pe user-ul care a pus la vânzare furca respectivă, Ionuţ Luciu, despre care am dedus că are ceva istorie în tranzacţiile de pe aici. Am schimbat pe privat numere de telefon, ne-am dat un loc şi o oră de întâlnire şi până la urmă am reuşit să ne sincronizăm astăzi. În paralel am cerut sfatul unui prieten care lucrează în Poliţie şi care s-a oferit şi el să ne ajute, locul de întâlnire fiind pe teritoriul secţiei în cadrul căreia lucrează.
Un lucru pentru care ai muncit ca să te bucuri de el, merită efortul. Chiar şi când e lucrul şi munca altcuiva.
Am ajuns la ora stabilită, am dat mâna cu omul, s-a recomandat a fi userul de pe site, bla-bla-bla. M-am dat interesat de furcă, dar sceptic, ca orice client care am mai vrea să negocieze. Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că zona de pe umăr unde de regulă apare poansonată seria era polizată destul de grosolan. Jackpot! Deja mi-era clar ce am de făcut. I-am spus omului că pentru mine asta e o problemă şi l-am întrebat de unde o are. El, că "de la un tip care le aduce de la Viena; nu ştiu, aşa am luat-o...". Text clasic de vrăjeală. I-am spus că de fapt eu îmi găsisem altă furcă asemănătoare, dar că mă interesam şi pentru un prieten care îşi caută furcă şi care ar fi pe drum. L-am sunat pe amicul poliţist care aştepta în apropiere. "Mai vrei furca aia? Eşti pe drum? În cât timp ajungi?" Cât timp l-am mai ţinut de vorbă pe vânzător, prietenul meu a apărut de după colţ şi am tresărit când a exclamat "Domnul Luciu! Ce faci? Hai să mergem!" Evident că orice om este nevinovat până la proba contrarie, un principiu de bază în orice stat de drept, dar impactul impresiilor este altă poveste.
Fără mare tam-tam, domnul Luciu a fost escortat la duba parcată în apropiere, ne-am suit amândoi în ea şi am luat calea secţiei. În maşină vânzătorul tasta nervos la telefon, iar eu, care în primă fază aproape mă simţisem prost pentru că i-am făcut probleme, mi-am reaşezat puţin gândurile în cap. Omul aproape că nu se mira, mai că nu era supărat pentru păţania altfel destul de neplăcută şi odată ajunşi la secţie părea foarte familiarizat cu locul şi cu oamenii, dacă înţelegeţi unde bat. Asta este totuşi pură speculă şi nu are confirmarea jurnalistică "de 3 simple", deci luaţi-o ca atare!
Am dat declaraţia de rigoare, am înţeles pe undeva că păgubitul are şanse destul de bune să-şi recupereze furca, iar acum 30 de secunde m-am întors de la secţie, unde am semnat ca martor, pentru a-mi relua textul.
Avem o situaţie, cum procedăm? Sau, mai bine zis, ce e de învăţat de aici?
În primul rând, fiţi sceptici! Când vedeţi produse în bazar care au preţuri prea bune pentru a fi adevărate, mai bine le daţi pace. La fel de evident e că atunci când daţi de piese cu seriile şterse intenţionat, nu aveţi de-a face cu prototipuri, ci cu dubioşenii maxime de care trebuie să fugiţi ca dracu' de tămâie.
În al doilea rând, şi îmi bat gura cu asta de ani buni, daţi o şansă poliţiei! Sau două sau trei. Motivul ţine de logică, nu de simpatii sau antipatii personale. Sunteţi naivi dacă chiar credeţi că poliţia nu ştie cam tot ce mişcă. Dacă nu ei, atunci cine??? Procedura greoaie care ucide amorul e altceva. Dar, pe bune, totul ţine de statistică, fiindcă cele mai multe infracţiuni sunt comise de recidivişti. În momentul în care reclami ceva la poliţie, agenţii ştiu deja unde să înceapă să caute şi îşi cunosc bine "clienţii". Prin urmare, când vi se fură ceva, şi nu vă doresc asta, cu cât aţi mers mai repede la secţie pentru a reclama paguba, cu atât şansele sunt mai mari de a vă rezolva problema, fiindcă lucrurile sunt proaspete şi probabil încă în apropiere. Deci, logica să primeze şi nu încrederea pe care o avem, ca popor, în instituţii! Aia e altceva şi nu e cazul să intrăm în discuţii de principiu aici.
Trei la mână, fiţi oameni! Dacă puteţi ajută pe cineva, dacă puteţi fi martori, nu vă căcaţi pe voi, faceţi-o! E o chestie simplă şi firească. Jumătatea de oră pe care o pierdeţi voi cu declaraţia aia neplăcută, poate fi aur pentru un păgubit. Şi asta contribuie la mecanismul prost conform căruia funcţionează treaba cu poliţia şi cu lipsa de încredere care derivă de aici. Cum să îşi facă poliţia treaba, dacă martorii se trag pe fese şi le e frică să dea cu pixu'-n foaie? Pe bune, CUM? Nu vă place să fiţi târâţi pe la tribunal şi prin antecamere de procurori? Nimănui nu-i place. Dar dacă aţi fi în situaţia de a avea nevoie de ajutor de acest gen, aţi aprecia că cineva şi-a făcut puţin timp pentru voi. Sau un alt fel de "ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face". Nu e nimic special, e doar firesc. Făceţi-vă datoria pentru ca sistemul să poată funcţiona. Altfel, nu aveţi dreptul să vă plângeţi că "în România e de căcat, frate...". (Şi) Noi suntem România. Şi ce facem? O ardem pasiv şi ne plângem că muierile? O să vină salvarea din cer? De la extratereştri? Din altă dimensiune?
Nu în ultimul rând, să nu aveţi nici o jenă să-i arătaţi cu degetul pe hoţomani şi pe dubioşi. De asta e scris articolul ăsta. Trebuie puse bazele un sistem în care ruşinea să conteze, în care să-ţi crape obrazul că lumea ştie cine eşti şi ce ai făcut. Că, de nu, "cine fură azi un ou..." mâine îţi va da în cap şi o să creadă pe undeva că e dreptul lui. Deci urlaţi în public "hoţul!", faceţi tărăboi maxim şi arătaţi cu degetul. De data asta e frumos şi sănătos, nu ca în grupa mijlocie la grădiniţă.
Voi ce credeţi???
Cam atât de la mine. Închei cu o dedicaţie şi cu speranţa să vă fie bunurile şi oasele în siguranţă!
Eu am mai scris un comment pe tema asta, dar vad ca lumea tot nu se informeaza, asa ca o sa-mi repet ideea aici. Inainte, felicitari lu' Maxi si a felului cum se implica in tot ce inseamna scena bicilistica in Romania si succes cu recuperarea bicicletei. Acum, despre furt. Mai sus zicea cineva ca va fi dificil de probat. Fiind infractiune, furtul se poate proba prin ORICE mijloc de proba. Si ORICE inseamna ce gasiti in dictionar la orice, asa ca se poate sa nu fie asa de greu de dovedit pana la urma.
Dar unde e publicul neinformat pana la urma. Cand ti se fura un obiect, tu nu incetezi sa fi proprietarul lui. Faptul ca ti-a fost luata posesia fizica a acelui bun, nu te face sa nu mai fi proprietar. Ce incerc sa zic eu aici, si ce am si facut chiar saptamana trecuta si cu ani buni intr-o alta ocazie. In momentul in care iti vezi obiectul furat in mana altcuiva, ia-l, si spune-i sa faca bine sa mearga EL la politie si sa povesteasca acolo de unde avea obiectul cu pricina. Mereu auzi aici de chemat politia ca sa constate ce? Furtul ce s-a comis cu cine stie cat timp in urma? DAca e bunul tau...e inca al tau chiar daca a trecut un an de cand ti-a fost furat. Il iei frumos si il duci acasa. Si sa vina hotul apoi sa si-l revendice, sa mearga EL in instanta!
Mai mult decat un exemplu de spirit civic, cred ca e o dovada de "barbatie"...mai ales intr-o societate in care acest fenomen ia amploare de la o zi la alta.Sunt sigur ca nu e singura data cand apare ceva furat pe net. Sper ca si datorita acestui exemplu, macar o parte din "muieri" vor deveni barbati. Avem tara pe care o meritam si nu trebuie sa ne plangem, trebuie doar sa ne implicam putin mai mult, sa nu ne mai facem ca nu vedem si nu auzim. Bravo Maxi ! Respect !
"Noi suntem România. Şi ce facem? O ardem pasiv şi ne plângem că muierile? O să vină salvarea din cer? De la extratereştri? Din altă dimensiune?" imi place cum gandesti, , respect!
