SkirtBike Braşov 2013 - Fetele Faine

În cultura noastră cotidiană, promovarea bicicletei este o parte din ecuaţie. Ambiţioasă şi emergentă, are aspiraţii frumoase şi caută a-şi depăşi condiţia, dar momentan este încă destul de sfioasă şi se desfăşoară mai degrabă haotic. În tot acest puzzle lipsea o piesă esenţială: fata pe bicicletă.

Chit că acceptăm ori ba, toată viaţa noastră se ţese cu şi prin factorul feminin, pe care trebuie să fii bătut în cap să-l ignori. Prezenţa femininului pe bicicletă în viaţa de zi cu zi este un indicator important al nivelului de dezvoltare al scenei pe două roţi dar şi al gradului nostru de civilizaţie în general. Vă dau un exemplu: ţările care în clipa de faţă trec drept cele mai dezvoltate şi la care ne uităm cu toţii cu admiraţie găzduiesc mii şi mii de bicicliste care se mişcă armonios prin jungla lor urbană şi dincolo de ea. E bine, e frumos, e normal să fie aşa; de la Amsterdam la Paris, de la Bruxelles la Torino, de la Copenhaga la Vancouver, de la Frankfurt la Tokio şi tot aşa mai departe.



Era deci o chestiune de timp până ca fetele să-şi ceară dreptul la emancipare în acest spaţiu şi au făcut-o. Bravo lor! SkirtBike este prima serie de evenimente transnaţionale care îşi propun să transmită ferm şi răspicat mesajul graţiei pe două roţi: suntem aici şi nu plecăm nicăieri. Corect!

Avem nevoie de fete pe bicicletă care să se mişte nestingherite în trafic pentru a ne legitima. Clişeul prietenei/soţiei/mamei care uită strâmb la tine că vrei să ieşi la o tură cu bike-ul e stupid şi fumat. Ştiu şi ele că e fain, tu ce-ţi imaginezi? Vor şi ele. Poate între ele, poate cu tine. Nu contează, important e că vor. Iar atunci când vor, le susţii. Ştii că sunt mai sensibile, mai sperioase şi că au nevoie de protecţie şi că atunci când fac ceva bine, trebuie să le lauzi. Aşa sunt ele şi de aia le iubeşti. Susţinându-le nu faci decât cel mai firesc lucru din lume şi îţi îndeplineşti rolul de bărbat în societate.





Trecând peste introducerea asta evidentă, duminica asta mi-am pus un sacou şi m-am dus frumos la SkirtBike pentru a susţine braşovencele bicicliste, la prima lor mişcare de coagulare şi de revendicare a şoselelor urbei. Aleea din faţa primăriei, forfotă mare, culori multe, zâmbete la purtător. Fain aşa! Poate cea mai tare chestie a fost că se trasmisese în timpul zilei că evenimentul va avea loc în ciuda ploii care dădea târcoale: "Prima editie SkirtBike Brasov nu se reprogramează, în ciuda vremii instabile. Recomandăm o pelerină sau umbrelă, încălțăminte comodă, lumini la bicicletă și elemente reflectorizante. Posibilități de averse de ploaie sunt până în ora 14.00. La 16.30 se pleacă pe traseu, apoi mergem spre Bistro Ma Cocotte. Suntem încrezătoare că vremea va ține cu noi! Vă așteptăm alături de noi cu bună dispoziție!" M-a pufnit râsul să citesc asta, când cu două zile înainte coboram pe ploaie din Poiană în jurul orei 18:00, aşteptându-mă să văd full de biciclişti în faţa primăriei pentru Masa Critică lunară. Da, de unde! Nu era nimeni, iar organizatorul mergea cu viteza melcului către casă şi cu picioarele pe cadru, străduindu-se să nu se ude. SkirtBike vs. Masa Critică, deci, 1 - 0. "Agripino, fii bărbată!"



După mai bine de juma' de oră de înscrieri, complimente şi şuşoteli, alaiul a luat-o din loc în escorta unei maşini de Poliţie Comunitară cu peste 200 de participanţi, s-a dus cuminte către Livada Poştei şi apoi pe drumul clasic de Masă Critică până la intrarea în oraş şi ulterior, via Saturn - Gară - Aurel Vlaicu - Griviţei, către destinaţia finală, Bistro Ma Cocotte.



Surprinzător sau ba, fetele s-au mişcat foarte bine iar şoferii parcă au fost mai civilizaţi decât de obicei (să fi fost duminica de vină???), dar vechile metehne nu au dispărut de tot: claxoanele inerente, maşini oprite pe banda 1 aiurea, vehicule care insistau să rupă rândul şi aşa mai departe. Mai mulţi băieţi au fost la faţa locului şi au ajutat coloana în giratorii şi intersecţii. Şirul de biciclişti s-a mişcat relativ previzibil, cu ruperile de pluton inevitabile. Din reflex de Masă Critică m-am trezit la un moment dat strigând către un grup ce aştepta la semafor să nu mai oprească şi să treacă pe roşu, pentru că era o zi excepţională. Una dintre organizatoare mi-a cam bătut obrazul şi mi-a spus că-i are pe participanţi pe semnătură şi că are o înţelegere clară cu Poliţia în acest sens.



Şi aici ajungem la partea mai spinoasă a problemei şi la obiceiurile discutabile moştenite de la Masa Critică. Cele ce urmează sunt o poziţie personală, nu recomandări universale, dar din postura unui prim organizator de Masă Critică în Braşov, de antemergător de pluton şi de om care a avut de mai multe ori în răspundere peste 100 de minori care se mişcau haotic pe stradă.

1. Şirul nu trebuie să se oprească niciodată. Acest compromis nu trebuie făcut pentru că o astfel de defilare este prin definiţie un eveniment excepţional al cărei principale misiuni este emanciparea bicicliştilor. Să te opreşti e o dovadă de slăbiciune. Doar împreună suntem puternici şi nu trebuie să ne lăsăm intimidaţi de nici un alt vehicul, indiferent de dimensiunea lui.

2. Nu vă simţiţi prost pentru şoferi. O dată pe lună sau o dată pe an pot avea 5 minute răbdare şi trebuie să exerseze asta. Dacă nu pot avea răbdare pentru 200+ de biciclişti care circulă deodată, atunci nu vor pricepe veci că şi tu, atunci când eşti singur, eşti parte din trafic şi trebuie să fii respectat.

3. SkirtBike sau Masa Critică sunt excepţii, deci nu e un capăt de ţară să treci în alai pe roşu pentru a nu rupe rândul. Poliţia normal că-ţi va spune să respecţia legile rutiere, nici nu poate avea alt discurs, dar nu te va lega dacă ai ignorat una sau două. Evenimentele ăstea nu sunt o demonstraţie de cunoştinţe de legi de trafic şi respectarea lor întru totul, ci întruniri de atitudine! Scopul este generarea unui climat cât mai sigur şi mai prietenos bicicliştilor şi, în acest caz, mai ales biciclistelor.

Mi-am cerut ulterior scuze organizatoarei respective pentru takeover-ul de moment şi am asigurat-o că sunt un susţinător, nu un agitator.





Dintre micile întâmplări mai puţin plăcute, notez două. Maşina organizatorului actual de Masă Critică claxonând o altă maşină oprită aiurea pe banda 1 mai abitir decât orice şofer sictirit din intersecţie şi un deştept care s-a găsit în masură să le arate Semnul Internaţional Al Păcii™, degetul mijlociu, maşinilor care aşteptau într-un giratoriu şi nici măcar nu claxonau, în vreme ce alţii le transmiteau paşnic că nu mai durează mult. Băi băieţi! Cum putem avea pretenţia să fim trataţi cu respect, când noi ne purtăm ca nişte mârlani?



Dar per ansamblu, defilarea a radiat pozitivism şi a vibrat călduros, fără doar şi poate. Am ajuns cu toţii la bistroul foarte fain (dar cu nume mai puţin fericit), unde ne aştepta un spaţiu generos pentru parcat bicicletele, ambientul sonor al lui Homeboy, diverse standuri cu produse pentru fete şi bunătăţi din partea localului, renumit pentru meniul său de înaltă clasă. S-a mai forfotit câteva ore bune, s-au făcut poze cu cele mai şic bicicliste din cadrul evenimentului şi s-au dat o sumedenie de premii prin sistem de tombolă. Clar toată lumea se simţea ca peştele în apă şi asta se vedea de la o poştă.



Pe final nu pot decât să-mi ridic pălăria în faţa tuturor fetelor care au venit la SkirtBikeşi să le transmit că-mi doresc să le văd cât mai des pe bicicletă şi în alte ocazii. Celor care nu au venit le spun "Sâc-sâc!", cu o trimitere specială către băieţii care se pare că nu înţeleg de ce ai vrea să vezi o droaie de domnişoare cochete şi aranjate defilând împreună. Pe bune, e AŞA de greu???









Articole AICI, AICI, AICI şi aici.

Galerii foto AICI, AICI şi AICI, printre altele.

Un montaj decent:



Fotografiile de mai sus sunt via SkirtBike şi de pe Facebook, de la Primăria Braşov.

L.E.: Calitate superioară de la Bela Benedek, AICI, pe Facebook.

Textul de ieri cerea, după unele discuţii, o completare, deci ea a apărut la mine pe Facebook de vizualizat public. Merci pentru interes!

Spor la dat!
Mx