Kronstadt Gentlemen's Race: o poveste despre o cursă de poveste

Ştiţi care e cel mai mişto lucru legat de cultura biciclistică din România? Că înfloreşte! Şi că de la sezon la sezon apar noi şi noi entuziaşti dornici să împartă şi cu alţii lucrurile bune pe care le-au învăţat odată cu datul mai pasional la pedale. Eu unul văd de la an la an astfel de oameni, am încredere în ei şi-mi ridic pălăria în faţa lor!



Dar despre ce vorbim însă aici? Despre Kronstadt Gentlemen's Race, o cursă de şosea mai degrabă atipică, pe care nişte prieteni din Braşov au organizat-o pentru prima oară la început de vară şi care continuă cu a doua sa ediţie în acest weekend. Concret, asta ne spun prietenii noştri din organizare despre ce se va întâmpla sâmbătă la Podul Oltului, lângă Braşov:

"Gentlemen's Race este un tip de cursa fără arbitrii, fără puncte de control, fără sancțiuni, fără taxă de înscriere, relaxată, care se bazează pe munca în echipă. Echipele sunt formate din 4 coechipieri şi datorită faptului că nu există categorii echipele pot fi formate din fete, băieți, tineri şi mai puţin tineri. Acest format de concurs a fost aplicat pentru prima oară în 2008 în Statele Unite ale Americii de către Rapha. Echipele vor pleca la o distanță de 5 minute una de alta, în ordinea inversă a valorii. Pe toată durata cursei membri unei echipe vor merge grupați. Pentru ca o echipă să termine cursa, toți cei patru membri vor trebui sa termine cursa."



Fiind un demers în primul rând bazat pe pasiune şi plăcerea de a te da, evenimentul din vară nu a fost anunţat cine ştie cum şi s-a promovat mai degrabă prin word-of-mouth, printre prieteni, la fel ca şi acum, de altfel. Ne-a părut rău că nu l-am putut anunţa din timp şi ne pare rău şi acum, când iarăşi ne-am trezit cu el după colţ. Totuşi, la scurt timp după ediţia de vară, au apărut nişte fotografii foarte faine de la concurs, iar bunul meu prieten Marc, om cu sclipire în inimă şi condei, a scris textul de mai jos, care mi-a făcut ziua. Sper să vă bucuraţi de el la fel de mult ca şi mine:



Domni pedalând

Sunt un ciclist amator, dar pasionat, şi ţin urechile ciulite după noi trasee cu potenţial de dureri în pulpe şi la dorsal. Aflu dintr-un mail, primit din forward în forward, că se strâng câţiva distinşi tovarăşi de suferinţă la “Kronstadt Gentlemen’s Race” şi văd că traseul promite: http://ridewithgps.com/routes/2631841. Pun valetul să mă înscrie şi beau o bere mai puţin în seara dinantea cursei.

Ajung a doua zi la faţa locului (Podul Oltului), îmi găsesc rapid cei doi coechipieri şi arunc o privire la componenţa şi aparatele de zbor ale celorlalte echipe. Îmi sticlesc un pic ochii la vederea unor tineri profesionişti cu mustăcioara abia mijită de vreun an de zile, cu câte-o Rocinanta de carbon, picioare rase şi o porţie bună de fibre în gambe şi energie în cutia de plastic cu paste la pachet. Îmi aprind prima ţigară şi înghit nişte „aoleu” în sec. Mă liniştesc urgent când mai văd două-trei burtici pe sub tricourile strâmte ale concurenţilor, sunt primit de organizatori cu cafea proaspătă, prăjitură - mulţumesc doamnelor organizatoare! - şi mă întreabă cineva: „- Ai o ţigară?” Hai, că parcă mai vii de-acasă!



Se formează cele şapte sau opt echipe de câte trei sau patru călăreţi – da, a fost flexibilă treaba şi a fost bine aşa – iar startul se dă la cinci minute distanţă. Plecăm printre primii, rulăm vreo patruzeci de kilometri cu vreo treizeci la oră şi mai că îmi vine să ne bat pe umăr că nu ne-a întrecut nimeni. „- Hai băieţii!” strigă în momentul ăla trei domni în depăşire, care zboară prin stânga noastră şi iau şi aspiraţia cu ei.

Intră în scenă prima căţărare către Şugaş Băi, cu niţică ploaie şi echipa de patru flăcăi montaţi, care în loc de „bună dimineaţa” au salutat la Podul Oltului cu „când e plecarea?” şi acum rulează la deal pe pinioane mici fluierând. „- Bravo,mă!” le zic şi constat că apar primele semne de oboseală la noi în echipă, dar şi în cea a burticilor ochite la startul de dimineaţă. Safety-car-ul organizatorilor ne susţine cu aplauze şi un fotograf cu ochi bun, aflat în exerciţiul funcţiunii în portbagaj. ‚Cursa’ devine la nivel mental ‚plimbare alertă dar ambiţioasă’ şi cu potenţial de zâmbete. Cu toate acestea, hotărâm pe la jumătatea turei să ne despărţim de un coleg, aflat abia la prima „abatere” pe distanţe mai lungi în 2013, dar hotărât să termine în ritmul său. Not a gentlemanly behavior indeed, dearest Watson!



Apare imediat răzbunarea zeului rutier Lascăvezitu: căţărare la Zagon de vreo patru kilometri pe drum forestier, pe alocuri mocirlos, cu urcări în pedale, derapaje şi trageri în gol, pauză şi primii „’mnezei...” printre dinţi. Digerăm apoi pe nerăsuflate Barcani, Întorsura Buzăului şi Brădet. Zeul ne mai trimite nişte fulgerări, ploaie sănătoasă, dureri la genunchi şi încă un urcuş pe la kilometrul 120. Tragem de noi obosiţi şi ne schimbăm pe coborârea înspre Teliu, înghiţind, pe rând, puţină apă cu mizerie aruncată de roata de spate a trenei.

Revin forţele ca prin minune în plat şi gonim pe final cu 35-36 km/h până la punctul de plecare. Primele echipe la finish sunt deja acasă la duş sau în drum spre el. Îmi mai pasă? Nu! Pe noi ne aşteaptă organizatorii cu alte aplauze, sandvişuri şi voie bună.



Bilanţ personal: 5 ore 43 minute pentru 144 de kilometri, viteză medie de 25,7 km/h, suprize plăcute (am primit cadou un patch cu logo-ul cursei şi un cartonaş cu traseul), constatarea că tot timpul corpul mai poate un pic şi nişte remuşcări. Am recuperat mai târziu colegul lăsat în urmă, care a renunţat foarte aproape de finish. Abandon? Nu! Lecţie pentru mine pentru anul viitor la aceeaşi cursă? Mai degrabă.



Prima etapă din ediţia centenară a Turului Franţei a fost marcată de momente de haos incredibil, tensiune şi penibil: bannere fluturând care accidentează ciclişti, un autocar parcat-blocat la sosire, mutată şi răsmutată, de unde lipsea fotofinish-ul. Şi toate astea cu foarte mulţi bani. Prima ediţie a Gentlemen’s Race în România a avut caracter, un mix interesant de participanţi şi un traseu care a intrat în pulpe şi rămâne în minte. Şi toate astea cu ceva voinţă şi ajutor de la prieteni.

Monsieurs, chapeau bas!

Părintele acestui text, domnul Marc. foto: Andrei Şoimu

Alte fotografii faine de la Andrei Şoimu:





















































Ca să fie clară treaba, nişte informaţii tehnice despre concurs, de la organizatori:


Data: 05 octombrie 2013
Durata: 1 zi
Categorie: Șosea
Locație: Podu Oltului, jud. Brașov
GPS: 45.758218,25.719716
Web: http://facebook.com/gentlemensRaceRomania

Categorii de participare
Nu există categorii.

Taxa de înscriere
Nu există taxă de înscriere.

Traseu
Lungime: 143km
Diferenţă de nivel: 1200m+

Profil http://ridewithgps.com/routes/2631841
Profil http://www.strava.com/activities/60912428

Traseul este un traseu valonat cu 4 urcari şi zone de plat, cu asfalt şi drum forestier, în lungime de 143km şi ~1200m diferenţă de nivel pozitivă, din care 8km de drum forestier (pământ bătut şi compactat).

Program

Ora 9:00 - ne întâlnim

Vom avea espresso, ceai, muffins şi prăjiturele făcute de fete cu o seară iînainte.

Ora 9:30 - şedinţă tehnică
Ora 9:45 - start prima echipă

La final, vom sta la poveşti la o bere + ceva muzica + mâncare din tolbă (nu există sponsori). Deşi nu există podium / premii, se face un clasament şi se notează timpii fiecărei echipe pentru istorie. Am făcut nişte post-card-uri şi nişte patch-uri pentru fiecare dintre participanţi.

Momentan s-au anunţat 4 echipe: Urban Cycle Braşov (Albert Rusz, Mihai Dima, Ovidiu Cosma, Rareș Bota), Famous Orange Bike (Adi Pristavu, Rareș Palca, Andrei Amăriuței, Sorin Lupu), Farkas Falka (Madaras Daniel, Bartha Csaba, Szabo Norbert, Coman Bogdan Adrian) şi Plimbăreţii feat. Radu Ciulei (Adrian Cearnau, Cătălin Criveţeanu, Radu Ciulei). Nu vrei să plângi toată iarna ca un copil pentru că nu ai venit la cursa asta. :)

Înscrie-te! Competează formularul http://bit.ly/1fCQqgR



Da-da, ştim că e târziu şi că toată comunicarea are de suferit, dar numai lucruri bune ni se arată din luarea la cunoştinţă a evenimetului acestuia şi principalul este că oricine poate organiza o cursă care să-i bucure pe participanţii ei. E, până la urmă, atât de simplu!

Mergeţi la Braşov în weekend! Şi ascultaţi melodia asta: