Aripile delicate din herghelie - plimbări văratice cu Romet Mikste

”Vaaaaaai, dar ce frumoasă eeeeee!” îmi ziseră ele, iar eu începusem să mă fâstâcesc, de parcă mi-ar fi complimentat cineva copilul proaspăt întors de la olimpiada de fizică. ”Păi... da! Haideți că tragem doar câteva cadre și una-două terminăm!” Era început de iulie, aveam o bicicletă cochetă la test, iar bunul Ovi acceptase să ne împuște două trei fotografii pentru acest articol. Singura problemă era alinierea stelelor. Ovi ieșea târziu de la muncă, eu eram stresat să facem pozele, ca să o pot trimite a doua zi, trebuia să găsim niște fete simpatice să ne pozeze și apoi mai era lumina. Mda... Am rezolvat noi imaginile cu bicicleta la mine în curte, dar până am ajuns în parcul central pentru ceva acțiune, norul gros de culoarea asfatului ne dădea deja coate. Le-am găsit pe Alexandra și pe Ioana pe o bancă în parc și erau fix ce căutam: două tipe zâmbărețe, curioase să dea o tură cu bicicleta noastră. Brașovence, una studentă la București, alta prin afara țării, parcă le străluceau ochii când au văzut bicicleta și au început să întrebe: că de unde e, că oare cât costă, că de ce mă dau eu cu ea. Știți voi, din ăstea, mai de fete, așa... ;) Dar despre fete om mai povesti ceva mai jos, haida totuși să vedem cum stă treaba cu bicicleta asta. Obiectul muncii, practic!

Prima impresie



Dacă n-ați deschis prea târziu televizoarele, știți că băieții de comitet de la Biciclop ne-au mai trimis anul trecut o bicicletă de oraș pe care s-o luăm la primblare, un sublim Gazelle Tour Populair Export, care ne-a gâdilat puțin simpatia pentru monarhie. Monarhie biciclistică, firește! Anul ăsta am fost înștiințați că altă bicicletă va lua calea Brașovului și nu mică mi-a fost mirarea când am desfăcut cartoanele aranjate cu grijă și am descoperit minunăția asta purpurie. Pe măsură ce mai tăiam niște bandă adezivă și mai descâlceam niște folie cu bule de aer, mă minunam de calitatea pieselor, de vopseaua excelentă și mă teleportam în gând până prin copilărie, când mă dădusem prima oară cu acest gen de bicicletă.

Fiindcă, vedeți voi, pe lângă biciclete rusești, Pegasuri restaurate cu manșoane de lemn, BMX-uri și două semicursiere de Tohan roșii (ambele furate), la un moment dat a poposit pe la noi prin gospodărie și o astfel de bicicletă. Fusese a verișoarei mele din Germania, Elena, era roz perlat cu gume Semperit cu perete alb, asortate cu alte piese albe, iar noi o moștenisem, evident. Țin minte că eram absolut extaziat de schimbătorul de viteze Sachs cu 5 viteze montat pe cadru, care mergea ireproșabil (vreo șaișpe clase peste cele de Pegas de atunci) și de cât de lin rula bicicleta. Chiar dacă filmele mele erau să iau aer și să mă duc pe macadamul de 50 de metri din părculețul din apropiere, tot nu pierdeam vreo ocazie să o șterpelesc. Când am ajuns în Germania la vreun an-doi după, am înțeles și popularitatea și utilitatea acelor biciclete, folosite nu doar de doamne și domnișoare, ci și de mulți bărbați peste o anumită vârstă. Motivul este unul simplu și practic: în lipsa toptube-ului clasic, te poți urca foarte lejer pe bicicletă.

Vă spun foarte sincer că, în incultura-mi biciclistică, am crezut despre Romet că e o nouă marcă locală și aproape că mă bucuram că există un concurent destoinic pentru Pegasurile atât de pe val. ”Băi, stai așa, să mă uit la ăștia pe site...” Iar la ăștia pe site scrie așa: ”Arkus & Romet Group este unul din liderii pieței de biciclete din Europa, cu o puternică istorie și experiență de peste 65 de ani, bla-bla-bla...” Cu alte cuvinte, ce știe țăranu' ce-i șofranu'? Ignoranța-mi tocmai jignise unul dintre cei mai vechi producători de biciclete din Polonia. Da, dar numele... Nimic! Stai jos, Munteanu, TREI!

Fiindcă aveam nevoie de poze cu fete pe biciclete și nu cu un hăndrălău tăntălău cât o gorilă, am rugat întâi o prietenă frumușică să-mi pozeze și apoi am mai purces la o tură pe centru, pentru a mai confrunta cu bicicleta și alte reprezentante ale publicului țintă. Am dat întâi peste Tania Fărădecusur, artistă de fel, care mi-a pozat galeș în umbra unui dud tinerel, iar apoi am mai deranjat cu întrebări diverse fete care stăteau la șuetă pe băncile din centrul orașului. Toate prietenoase, toate zâmbitoare, toate curioase. Acelasi repetitiv ”Vaaaaaai, dar ce frumoasă eeeeee!”, urmat invariabil de ”Cât costă???”, de ”Vai, cum numai atât?” și apoi eu, politicos: ”Hai, luați-o la o tură, nu e nici o problemă!” Da-da, am dat bicicleta asta frumoasă unor necunoscute, fără măcar a mă asigura. Cu plăcere, Biciclop! ;) Fiindcă trebuia să o și chixez la un moment dat, am dat și peste un grup de 'moazele, care atunci când le-am rugat să stea la o poză țac-țac cu bicicleta s-au uitat la mine într-o silă de zici că le cerusem alocațiile pe următoarele 6 luni. Eh, turiste! Dar să nu generalizăm... Cred că e destul de limpede asta cu prima impresie, sau? ;)

La bani mărunți



Vă spuneam c-am fost plăcut surprins de componente pe măsură ce despachetam bicicleta și nu s-a schimbat nimic când am apucat să pipăi totul mai pe îndeletele. Cadrul din oțel este simpluț, discret și grațios, la fel ca și furca mufată. Nu are dichisul și distincția Gazelle-ului de anul trecut, dar nici nu te aștepți la așa ceva. Vopseaua este minunată și ea, detaliile grafice, cu font-uri throwback, se integrează perfect și mai că era să mă duc la chioșc să-mi iau un pachet de Marlboro! Aripile și apărătoarea pentru lanț sunt din tablă, deci solide, iar pipa, ghidonul și tija de șa din aluminiu sunt surprize plăcute, de o simplitate elegantă, la care nu te aștepți într-un asemenea segment de preț, mai ales la așa o bicicletă cochetă. Sau, mai degrabă, nu te aștepți ca o asemenea bicicletă să coste numai atâta? in fine...

Pedalele ne amintesc ca design de vechile biciclete Ucraina/Sputnik XB3, dar și aici calitatea e cu totul alta și asta se simte. În vecinătate se află angrenajul din aluminiu pe interfață de pătrat, anacronic pentru mountainbikerii și BMX-erii obișnuiți cu a număra canelurile (și colecția de standarde diferite, hihi), dar o veste bună pentru oricine știe cum erau echipate bicicletele de oraș din vremurile la care adesea ne referim cu nostalgie. Oțel, brațe cu pană, cuvete cu conuri și bile? Nu, mulțumim, e bine așa, cu pătrat, brațe din aluminiu și monobloc cu rulmenți! Bunică-mea îmi spune des că ”Nu se mai fac lucrurile ca mai demult, măi mamă!”, iar eu tot timpul îi răspund ”...și e foarte bine așa, Buni!”

Celelalte puncte de contact, importante, fiindcă uneori fac sau desfac o bicicletă, sunt niște highlight-uri de sine stătătoare. Șaua cu formă sportivă și frumos tapițată este o fericită evadare din clișeistica șeilor de grele și - spune-se - ”elegante” cu arcuri. Grele și ieftine, s-avem pardon! Că nu orice șa cu arcuri este Brooks, să ne înțelegem, iar ăstea sunt uneori șmecherii de product-manageri abili, care iau ochii f̶r̶a̶i̶e̶r̶i̶l̶o̶r̶ celor dispuși să pună botul. Manșoanele din piele cusute rustic sunt și ele motiv de rânjet și pe mine mă fac să mă gândesc la A. Schwinn-urile clasice, B. Major League Baseball, C. interiorul opțional al primei generații de Audi TT. Roșu de Scufiță cu piese argintii lucioase, șa și manșoane caramel, plus gume cu perete crem? Băejnebun???

Că tot ziceam de pereții în culoarea caimacului ai cauciucurilor, Romet nu s-au zgârcit la Mikste și au montat niște excelente Schwalbe Century clasice. Adică mai mult decât licitasem, adică fix pe dos decât la B̶e̶n̶t̶l̶e̶y̶-̶u̶l̶ ̶p̶e̶ ̶H̶a̶n̶k̶o̶o̶k̶-̶u̶r̶i̶ Gazelle-ul pe CST-uri. Ceva mai încolo, jantele sunt niște banale dar pasămite solide Euroline-uri cu profil de V, spițele nu ne preocupă prea tare la o bicicletă de oraș, dar par a fi din inox, iar butucii... Ei bine, butucii Joytech pe conuri și bile și ax plin, plus prindere arhaică cu filet pe spate sunt singurii care nu sunt un armonie cu restul peisajului sublim. Nu fiindcă nu ar rula bine, dar par a fi locul unde s-au făcut economiile pentru a putea fi montate celelalte piese faine. Sau să ne fi răsfățat Romet în general cu echiparea? Mai mult ca sigur am uitat cât costă bicicleta asta! Scrollați acum sau mai aveți răbdare câteva paragrafe!

Ne mai rămân frânele și transmisia. Primele sunt de tip caliper, nu cel mai mai fericit și mai potent principiu, dar ăstea sunt cu dublu pivot, fix ca și frânele de cursieră de ceva timp încoace, iar asta e o bicicletă de oraș folosită de fete. Manetele? Genul cu 35 de lei perechea în bikeshop; nimic remarcabil, dar stau bine în mână și nu deranjează. Cam așa și maneta rotativă Revoshift la Shimano, model la care orice mountainbiker își dă ochii peste cap și spune ”Oh, Doamne, de ce eeeuuuuuu???”. Eu unul m-am bucurat de maneta asta, e un pas înainte pentru Shimano, se simte plăcut în mână, aduce un pic a Nexus și parcă aș recomanda-o și pentru upgrade-uri pe buget restrâns. Bun așa! Schimbătorul Claris, și el banal într-o eră cu Shadow, clutch, 11 viteze și electronică aproape la fel de multă ca-n discoteca Vox Maris din Costinești prin 1987, e rotunjit și din film cu pipa, brațele și tija de șa. Adică, oamenii puteau monta un Tourney și cumva tot era okay. Dar au montat un Claris. Săru'mâna! Pinioane pe filet, să se potrivească bine cu butucul economy și lanț la care nu m-am uitat. Fiindcă nu era important și nu e ca și când era să descopăr acolo nici o chinezărie ”din piață de la ruși” și nici vreun Rohloff pretențios. E un lanț, merge - să-ncheiem subiectul!

Prin oraș

Dar cineva trebuie să se și dea cu bicicleta asta, nu? Eu am plimbat-o mai mult decât ar fi trebuit și am arătat ridicol pe ea. Pentru că trebuia și pentru că mi-a plăcut. Dar, hei, măcar am avut grijă să-mi asortez șapca și tricoul cu bicicleta!

Nu vreau să vă dau dume pretențioase despre geometria bicicletei, că nu are rost. Geometria este unul dintre cele mai importante criterii atunci când cumperi o bicicletă, dacă nu cumva cel mai important, dar asta acolo unde simți fiecare grad și milimetru. Adică pe munte, pe șosea și chiar și la BMX-uri. Bicicletele de oraș sunt făcute pentru plimbări lejere, nu pentru performanțe. Ar fi în contradicție cu motivul existenței lor. Deci la fel ca majoritatea bicicletelor de oraș, și Romet-ul Mikste este o bicicletă plăcută și comodă. Mi-am dat și eu seama de asta, chiar dacă nu i-am ridicat șaua și am stat cu genunchii cam în gât pe ea. Dar domnișoarele au fost încântate! Toate! Unanim. ”Maaamăăăăăă, dar ce fain mergeee!” Ați înțeles ideea. Vă voi scuti de alte exclamații onomatopeice.

Bicicleta nu e spectaculos de ușoară, dar nici teribil de grea pentru ceea ce bănuiesc a fi un cadru dintr-un oțel modest, fără aliajele pretențioase și conificările savante pe care le întâlnim la BMX-urile mai scumpe sau cu care eram obișnuiți la bicicletele anilor '90. Nici nu știu măcar de ce am scris ultima parte a propoziției anterioare, zău... Ideea e că la cele 13.2 kilograme ale sale, bicicleta e mai ușoară decât m-aș fi așteptat. Dar fiind o bicicletă de fete e important să le spunem celor cucerite deja de ea, că sigur nu e o fericire să o cari până la etaj. Sau, mă rog, poate fi o fericire, dacă vrei să-ți antrenezi coapsele ălea zdravene și vrei să pui și puțin biceps. Că n-a stricat nimănui niciodată! Orice ai face cu ea, n-o lăsa pe scară, okay?

Nu e nimic special de semnalat în ceea ce privește funcționalitatea pieselor de pe bicicletă. Frânele, care deși sunt cam din topor pe lângă Ultegrele mele de pe cursieră (moooftuuuri!), merg și ele mai bine decât mă așteptam și despre transmisia curățică am povestit deja mai sus: o manetă cu acționare crocantă, cuplată cu un schimbător plăcut și eficient; nimic de obiectat! Atât doar că aripille și apărătoarea de lanț zăngăne, fiind din oțel și, pe lângă asta, contribuie la greutatea relativ ridicată a bicicletei. Există și soluții mixte din plastic și metal, dar în alt segment de preț. Ăstea trebuie asumate ca atare. Și cu un zâmbet. :) Iar manșoanele ălea frumoase sunt orientate aiurea cu antemenționatele cusături înspre podul palmei, ceea ce nu prea e fain. Știm că trebuie să se vadă, dar îi rugăm pe băieții care vând bicicletele ăstea să le întoarcă la 180 de grade, atunci când îi fac Mikste-ului ultimele reglaje, înainte de a părăsi magazinul cu noua proprietăreasă. Și gumele ălea frumoase crem se murdăresc extrem de repede, dar îmi place să cred că fata care va fi nemulțumită de dunga neagră de pe lateralul cauciucului se va motiva apoi și va șterge și jantele și cadrul și apărătoarele și și și...

Preț: 1199 RON

Importator: Biciclop



Să tragem linie!

Plusuri:



- echipare excelentă cu piese atent alese

- o apariție elegantă cu look retro și piese moderne integrate discret

- culori frumoase și o vopsea de foarte bună calitate (Mikste-ul este disponibil și pe verde închis)

- șa și manșoane de excepție

- schimbătoare nesperat de bune

- angrenaj ușor din aluminiu

- pneuri Schwalbe de foarte bună calitate

Minusuri:



- butuci cu o treaptă sub restul echipării

- pinioane pe filet

- piesele metalice zăngăne ocazional, la denivelări (aripi și apărătoare de lanț)

- greutate relativ ridicată pentru fete și doamne

- manșoanele se pot monta din start mai bine pentru confortul mâinilor

- culoare laterală a cauciucurilor expusă murdăriei

Concluzie



Dac-ați avut răbdare să citiți pân-aici, trebuie că vă e clar că mi-a plăcut bicicleta asta. Și le-a plăcut și LOR, că sunt mai importante în ecuație. Genul ăla de entuziasm sincer, la primul contact cu un produs altminteri banal, nu poate fi mimat c̶a̶ ̶u̶n̶ ̶o̶r̶g̶a̶s̶m̶. Sclipirea din ochi, curiozitatea despre ”de unde, cum, cât” și poate privirea întoarsă, ca după băiatul ăla simpatic de pe stradă, spun mai multe decât aș fie eu vreoodată în stare să scriu aici. Romet au făcut treabă bună. Mai ales în bugetul ăsta. Îmi aduce de un clișeu din revistele de biciclete din afară care zice că ”you get a lot of bike for that money”. Că așa e. Dar ca să închid cercul început în primele rânduri, am fost puțin dezamăgit să aflu că Romet e o marcă poloneză și nu una românească, dar cu ocazia asta am văzut că se pot face biciclete frumoase și bine echipate la un preț sensibil. Îi știu pe băieții de la Pegas și apreciez nespus că au salvat marca (deși au repoziționat-o). Dar fiindcă uzina de la Zărnești mi-a rămas în minte c̶a̶ ̶u̶n̶ ̶p̶r̶o̶d̶u̶c̶ă̶t̶o̶r̶ ̶d̶e̶ ̶a̶r̶m̶e̶ cu gama-i extensivă de produse pentru toată lumea, am cumva speranța că Pegas va reveni pe viitor și cu modele de biciclete utile și arătoase, cum e acest Romet. E un compliment. Pe bune.



Îi mulțumim lui Ovidiu Cosma pentru fotografiile mai reușite din acest set. :) Găsiți toată galeria aici, în subsolul articolului. De asemenea, le mulțumim și tuturor domnișoarelor care s-au lăsat trase-n poză pentru acest articol. Chapeau!