Omagiu pentru Johnny Roy Bottema - despre legende, generozitate şi oameni remarcabili

Zilele trecute am dat întâmplător pe Facebook peste o imagine cu un anunţ care-i chema pe oameni să celebreze viaţa lui Johnny Bottema, legendarul mecanic al Intense Cycles în perioada de maximă glorie. Nu am înţeles iniţial despre ce era vorba, dar am căutat şi am aflat că Johnny murise de cancer la începutul săptămânii. Şi totuşi, mesajul transmis către apropiaţii invitaţi era unul cât se poate de pozitiv: "Veniţi să-l sărbătoriţi pe cel mai curajos om din lumea bicicletelor!" Decent, în spirit de glumă şi cu un zâmbet; nu tam tam-ul jenant cu care suntem noi obişnuiţi aici. Pe cât m-a întristat ştirea despre Johnny, despre care mărturisesc că nu mai auzisem de mult timp nimic şi aproape uitasem, pe atât m-a impresionat pozitiv deducţia despre cum îşi omagiază unii oameni apropiaţii trecuţi în nefinţă.

Un afiş care cheamă să celebrăm viaţa!

Johnny Roy în Mountain Bike Action cu prototipului celei de-a doua generaţii de Intense M1

În mintea mea, Johnny Roy Bottema este unul dintre acei mecanici despre care afli dacă te interesezi de subiectul sportului favorit în profunzime şi ajungi să-i cunoşti oamenii de bine din umbră, care fac mult dar nu au pretenţii de a sta în lumina reflectoarelor. Multă lume ştie azi de Jacy Shumilak, mecanicul lui Sam Hill, de Evan Warner şi de Jon Cancellier de la SRAM, de Mark Fitzsimmons de la Fox, de Kevin Joly, mecanicul lui Cedric Gracia, sau de Paul Walton, fanaticul meşter al lui Fabien Barel, dar când m-am apucat de MTB mai serios prin 1996, am aflat din reviste despre roţile făcute de Steve Gravenites a.k.a."Gravy" de la Schwinn - folosite de Juergen Beneke, Joe Lawwill, Elke Brutsaert, Tim Gould sau regretatul Steve Larsen, de magicianul Doug Hatfield - pe atunci mecanicul Julianei Furtado la GT, actualmente mecanicul lui Greg Minnaar, Andy Kiffin - mecanicul lui Steve Peat de la GT şi Orange şi, evident, Chris Vasquez a.k.a. "Monkey" - mecanicul lui Missy Giove şi mai apoi al lui Lopes şi al celor de la Trek World Racing. Toţi oamenii ăştia sunt cei care nu se văd şi, la fel ca şi filmerii sau fotografii, sunt cei care muncesc până târziu în noapte, când riderii sau dorm sau se distrează în pub, iar ziua lor începe cel mai devreme şi nu e deloc uşoară. Dacă mergeţi la un World Cup, cinstiţi un mecanic! Noi am început să o facem încă de prin 2002.

Afişul cu echipa de uzină Intense în 2001: Chris Kovarik, Randy Lawrence şi Johnny Roy Bottema, printre alţii

Fiindcă an stabilit deja rolul esenţial al mecanicului în cultura noastră, haideţi să vedem cine a fost şi cine va rămâne Johnny Bottema!

Frate al cunoscutului BMX racer Jeff Bottema, cu care a şi fondat în anii '80 o companie care produce furci de BMX, Johnny Roy a suferit un accident grav de motocicletă în 1980, din care a scăpat teafăr, dar care era să-l coste un picior. Doi ani de zile a mers în cârje şi şi-a revenit, demonstrându-şi încă de pe atunci că este un luptător. De-a lungul timpului a fost mecanic pentru fratele său Jeff, dar şi pentru regretatul "Earthquake" Jake Watson şi, bineînţeles, pentru Intense şi Chris Kovarik în perioada de la începutul anilor 2000 când Chris s-a impus ca un reper al scenei de downhill.

Echipa Haro cu Jeff Bottema.

Jeff Botema şi Eddy King.

Start!

Bicycle Motocross!

Furca fraţilor Bottema.

De Regiune Superior™.

După Intense Cycles, Johnny Bottema a lucrat pentru Jax Bicycle Center, care îl omagiază şi ei AICI. Nu e sigur când (sau nu am reuşit să aflu), dar la un moment dat, în drum spre muncă, a fost lovit de o maşină, iar când a ajuns la spital a aflat că avea cancer toracic. Se mutase în motelul Tustin Motor Lodge din 2005, de când pierduse un proces cu un fosta angajator, iar membri ai familiei i-au asigurat şederea într-un cămin. Dar luptătorul Johnny Roy nu putea sta într-un mediu cu oameni sensibil mai bătrâni decât el şi unde moartea era un subiect zilnic. Mama sa murise de cancer la 60 de ani. Nu era pentru el, deci s-a mutat înapoi la motel, vizitând însă frecvent spitalul pentru tratament.

În vremurile bune.

Nimic nu se schimbă!

Medicii au fost nevoiţi să-i elimine o parte din stomac şi plămânul stâng. Era nevoie să i se extirpeze o tumoră din plămânul drept, dar nu avea greutatea necesară. Pe timpul ultimei şederi în spital ajunsese la 45 kg, dar avansase la 57 şi avea nevoie de circa 68 pentru a putea fi operat. Când era sănătos cântărea peste 80 kg la 1.82 m. Totuşi să iei în greutate când stai într-un motel fără facilităţi şi nu ai bani de restaurant e destul de dificil. Aici intervine un alt om remarcabil, ofiţerul Brad Saunders de la Poliţia din Tustin, cu care se întâlnise în urmă cu doi ani şi care fusese stânjenit că Bottema nu-şi permitea să mănânce decât de la fastfood. A declarat unui reporter care documenta cazul pentru comunitatea din Orange County: "Un om bolnav trebuie să mănânce sănătos, nu fast food!" De atunci şi-a împărţit mesele gătite de nevasta sa cu Johnny. La început au fost obstacole de depăşit, Johnny Roy, un căpos mai degrabă cunoscut pentru generozitatea cu care dădea lucruri şi nu pentru ceea ce primea (Pat DeVries de la Jax Bicycle center spune că ţi-ar fi dat ultimul dolar şi cămaşa de pe el şi că purta cu el dulciuri pentru a-şi surprinde colegii), dar lucrurile au luat un curs firesc în scurt timp. Mai precis, după ce ofiţerul i-a spus că nu se poate împotrivi şi că dacă nu acceptă va lăsa merindele în faţa uşii şi se vor strica, de alege cumva să nu le mănânce.

Johnny Roy Bottema pe patul de spital.

Bottema primea ajutor de la stat sub forma unor cecuri pentru dizabilitaţi, dar refuza să devină un caz social. Saunders îşi aminteşte cum de fiecare dată când putea şi/sau avea bani, el îşi punea casca în cap şi venea pe bicicletă până la secţia de poliţie unde lasă bonuri valorice pentru cadouri şi bilete de mulţumire pentru agenţi. Folosea casca primită în dar de la poliţişti fiindcă i s-a întâmplat să leşine pe bicicletă şi să cadă în tufele de pe trotuar, iar odată a ajuns chiar la spital. Johnny Bottema figurează şi pe lista de cazuri excepţionale a Poliţiei din Tustin, ca cetăţean model care a ajutat poliţia de-a lungul vremii şi care se bucură de atenţia comunităţii.

Johnny Bottema şi ofiţerul Saunders.

"To protect and to serve"

În continuare, imagini cu prototipul de Intense M1 pe care Johnny îl folosea pe post de beach cruiser şi care e doldora de piese unicat de la începutul anilor 2000:

Johnny a mai fost onorat de MBA şi anul trecut

M1-le, aici cu Dorado fără apărătoare şi gume "de plajă"

Nimic întâmplător

Un nume care va rămâne istorie

Montura neobişnuită marchează prototipul. Varianta aceasta a fost folită de Haro pentru DHR-ul fabricat tot de Intense.

5th Element-ul de la Progressive era pe atunci ultimul răcnet. Aici în versiune cu arc de titan, fireşte.

Un angrenaj altfel banal din seria M950, cu MRP-ul de rigoare.

Dar ce avem noi aici???

Rezervorul pentru grupa specială de downhill Shimano Airlines.

Vedere din cockpit.

When you see it...

Presiunea din sistem e totul.

Un simplu executant. Schimbătorul spate mergea pe 7 pinioane şi conductele erau transparente pentru a releva că prin ele circulă aer.

Airlines avea o manetă dreaptă pentru urcat pinioane şi una de stânga pentru coborât. Racing, baby!

Prototipuri de etriere cu patru pistoane şi discuri ventilate. Varianta utilizată pe Schwinn-urile de uzină avea şi radiator montat sub şa, respectiv în spatele numărului de concurs.

Etrier, aceeaşi poveste.

Prima generaţie de Micro Knobby şi jante Intense Mag 30 făcute de Sun.

Prototip de manetă. Poate vi se pare cunoscută.

Johnny Roy Bottema s-a stins din viaţă pe 26 ianuarie. Împlinise 57 de ani cu o zi înainte de crăciun.

Sper ca povestea de viaţă a acestui om remarcabil să ne fie învăţătură şi nouă, care putem fi mai modeşti, mai atenţi cu cei de lângă noi şi mai puţin lacomi în viaţă.

Am scris textul de mai sus cu melodia asta pe repeat:

S-aveţi o săptămână plină de zâmbete,
Mx

Surse: Orange County Register, Jax Bicycle Center, Mountain Bike Hall of Fame