La revedere, Stevie!

Autor:Maximilian Munteanu | 10 mai 2016

Esti aici:

Ne oprim și noi din publicarea de astfel de materiale??? Serios acum.

Au trecut câteva zeci de minute în seara această de când a început să vuiască internetul biciclistic: Stevie Smith s-a dus. Accident de enduro pe motocicletă acasă în B.C, leziuni serioase ale creierului și gata. Am văzut o postare cu un smiley trist care trimitea spre pagina DeVinci, am încercat să intru, am văzut că nu merge, am crezut inițial, în naivitatea mea, că o fi vreun faliment. Pfff... Apoi am intrat pe Instagram, pe Facebook și am citit primele postări de pe forumurile Vital și PinkBike, iar acum câteva minute a apărut oficial știrea pe prima pagină de pe PinkBike. Nu mai e nimic de spus, chiar nimic. Până și pe pagina de Wikipedia scrie deja ”Stevie Smith was...”, 'tu-i mama ei de treabă! :(

Stevie e cel mai seamă rider de Cupă Mondială venit de pe legendarul North Shore canadian. E omul care a soldificat prin rezultate în curse renumele acestei zone în care toată lumea își dorește să se dea, a câștigat etape de Cupă Mondială și chiar și generalul, în 2013, a fost bântuit de accidentări două sezoane și anul acesta revenise la Lourdes cu un podium și multă speranță. Dar pentru mine Stevie e kid-ul pe care l-am văzut pentru prima oară în Seasons și pe care-l ducea maică-sa cu mașina la dat și-l urca înapoi. Tură după tură după tură după tură după... [...]Yeah, it'sl like my mom's big goal, why she shuttles me so much, she just wants me to get bigger and get faster[...] Mda... Și mai știu ceva, ceva dincolo de porecla de ”Sender”, dincolo de hype și de coolismele de internet. Că Stevie a fost un tip foate loial și modest, a avut un singur manager care l-a îndrumat cu bine, Gabe Fox, și că s-a dat pentru brand-urile locale ale oamenilor care au crezut în el: întâi Cove, apoi Evil, apoi Devinci. Asta denotă caracter și verticalitate și nu e puțin lucru, mai ales că e ușor să-ți pierzi capul când ajungi în lumina reflectoarelor. Coloana vertebrală e o chestie. O mare chestie!

Noi rămânem cu fotografiile, cu montajele video faine, poate cu tristețea de o zi, că a plecat dintre noi unul ca noi, unul pe care-l admiram și la care aspiram și apoi mai mult ca sigur o să uităm. Iar alții o să rămână cu o rană mult mai adâncă, cu o durere mult mai mare, pe care nu o să o uite atât de ușor. Ca unul care a pierdut trei oameni foarte dragi în ultimii doi ani, vă rog un singur lucru: uneori mai opriți-vă și vă mai gândiți. Și poate sunați mai des acasă, petreceți mai mult timp cu cei dragi, zâmbiți mai mult, faceți ce vă aduce bucurie și aveți grijă de voi. Aveți mare grijă de voi! Că s-ar putea să vină o zi când nu o să mai puteți asculta ”Wish You Were Here” cap-coadă. Și ziua aia vă doresc să nu vină niciodată.

Toate cele bune, Stevie! Mulțumim pentru tot. Și toate cele bune vouă! Pe bune.

Cine vrea și are cum să facă o donație, o poate face AICI, pentru o inițiativă care va sprijini tinerii rideri.

Jos pălăria!
Mx

Fotografiile de mai sus sunt de pe PinkBike, cu creditele și mulțumirile de rigoare. Am găsit între timp și unele făcute de mine la Campionatele Mondiale din 2012, de la Leogang.