Federaţia suspendă, Federaţia taie, Federaţia spânzură?

Am dat o fugă ieri pe la Federaţia Română de Ciclism dorind să aflăm motivele din spatele suspendărilor emise cu câteva zile în urmă. Eram curioşi să aflăm şi ce se află în spatele uşilor unde, practic, se hotărăsc destinele cicliştilor care chiar doresc să facă performanţă. Atenţie la diferenţa între cum vedem „noi” performanţa şi ce înţelege Federaţia prin performanţă.

Pe scurt, dacă nu eşti la curent cu ce s-a întâmplat, află că FRC a emis luni, 26 noiembrie, 3 hotărâri care au stârnit încă un scandal intre „autoritate” şi „comunitate”: Hotărârea 19 privind transferul juniorilor, Hotărârea 20 privind suspendarea unui număr de 11 ciclişti legitimaţi care au participat la o competiţie neafiliată calendarului Federaţiei şi Hotărârea 21 privind suspendarea unui număr de 13 cluburi afiliate Federaţiei care nu au participat cu minim un sportiv la campionatele naţionale organizate pentru sportivii de performanţă.

Toate acestea au stârnit un nou val de antipatie şi chiar ură care s-a adăugat peste celelalte nenumărate valuri de neînţelegeri şi probleme existente între conducerea Federaţiei şi cicliştii legitimaţi la cluburi, cicliştii amatori, cluburile de ciclism, organizatorii de competiţii şi, în general, cu întreaga comunitate velo din România.

Dl. Vasile Selejan, Secretar General al FRC, şi Dl. Bogdan Floareş, membru în consiliul de administraţie al FRC, m-au primit pentru a purta o discuţie liniştită privind suspendările şi situaţia ciclismului în general în România. Consider că am fost omul potrivit la locul potrivit întrucât nu am fost implicat în niciunul din nenumăratele scandaluri de până acum, nefiind orbit de antipatii şi vendete mai mult sau mai puţin personale sau justificate, mai mult sau mai puţin reale sau inventate.

Dreapta - Dl. Vasile Selejan

Este superfluu sa mai spunem ca Dl. Selejan este văzut ca Anticristul ciclismului din România şi menţionez de la bun început că nu voi lua apărarea Federaţiei aşa cum nu voi lua nici apărarea comunităţii deşi, recunosc că şi eu fac parte din aceasta, iar tentaţia ar fi să o favorizez. Tot de la bun început trebuie să înţelegeţi că nu ne-am dus la FRC în calitate de Poliţie sau Curte de Conturi. Nu am adresat întrebări de genul „Unde sunt banii?!” sau „Cât aţi cheltuit pentru?!” sau „Care este bugetul pentru…?”. Şi nici întrebări existenţiale de genul „De ce nu faceţi mai mult?”, „De ce nu e mai bine?”, „De ce nu e pace în lume?”

Nu avea rost sa adresăm nici întrebări cum ar fi „Dvs. spuneţi că doar respectaţi regulamentul Federaţiei, dar regulamentul nu îl faceţi tot Dvs.?” Pentru că în viaţa de zi cu zi te loveşti tot timpul de legile ţării făcute de Parlament, bine sau prost, de oameni competenţi sau fără nicio pregătire, mai mult sau mai puţin aplicabile sau interpretabile. Ne place sau nu, trebuie să le respectam. Nu îţi place, te simţi nedreptăţit, molestat sentimental? Nu poţi reacţiona decât prin mijloacele pe care tot „ei” ţi le pun la dispoziţie.

Un alt scandal care are loc între FRC şi cluburile de ciclism se referă la faptul că Federaţia nu permite sportivilor legitimaţi să participe la concursurile private care nu sunt afiliate la calendarul FRC. O parte din motive le vei găsi în interviul de mai jos însă am fost foarte curios să aflu totuşi de ce unii îşi înscriu concursul în calendar iar alţii nu. Aşa că am sunat 6 organizatori, 3 cu concurs afiliat, 3 cu concurs neafiliat, şi i-am întrebat care sunt motivele pentru care o fac respectiv nu o fac. Răspunsurile le vei găsi la finalul articolului. Recunosc însă că am omis să îi întreb, pe cei care înscriu concursul, care este motivul pentru care o fac şi nu doar cum a decurs relaţia cu FRC? Li se pune cuţitul la gât, sunt ameninţaţi cu suspendarea clubului, li se taie o mână? Dar, dacă chiar vreţi să aflaţi şi va pasă, puteţi intra pe site-ul concursului lor şi trimite un mail sau da un telefon. Apoi ne spuneţi şi nouă.

Înainte de a pleca la FRC am rugat şi comunitatea să pună nişte întrebări pe care la rândul meu să le adresez. Le mulţumesc celor care au avut răbdare şi au formulat nişte întrebări.

Aşa că iată ce am discutat în cele aproximativ două ore, timp în care Dl. Selejan a făcut o scurtă istorie a circumstanţelor care au dus la actuala situaţie de fapt şi care mi-a permis să nu mai repet anumite întrebări. Trebuie să recunosc însă că răspunsurile D-ui. Selejan erau lungi, te duceau printr-o mulţime de povestiri şi povestiri în povestiri, iar la final exista riscul să uiţi de la ce ai plecat sau să ai impresia că ai primit răspuns. Aşa că permiteţi-mi să rezum şi să las doar esenţialul întrebărilor şi al răspunsurilor.

Dan Mazilu – De ce s-au aplicat sancţiunile abia acum şi nu de la Tuşnad MTB Maraton când sportivi legitimaţi au făcut aceleaşi „greşeli”?

Vasile Selejan – La vremea respectivă s-au emis doar avertismente. După cursa Argeş Autumn Race s-au aplicat şi sancţiuni. Nu s-a acordat maximum de sancţiune, 1 an de suspendare, ci doar 6 luni.

DM – În cazul cicliştilor legitimaţi care au participat la Argeş Autumn Race, de ce nu au fost sancţionaţi toţi ci doar o parte? Pe un forum online cineva (nu menţionăm numele) spunea că şi el a participat şi nu a fost suspendat.

VS – Poate a mai scăpat câte unul însă intenţia a fost de a-i sancţiona pe toţi. Numele respectivului despre care vorbeşti nu figurează pe listele noastre de ciclişti legitimaţi.

DM – Ce avantaje şi drepturi ai dacă eşti legitimat la un club şi participi doar la concursuri „agreate” de Federaţie? Care sunt beneficiile care compensează faptul că nu ai voie să participi la orice concurs doreşti?

VS – Sportivul nu este obligat să se licenţieze însă dacă o face trebuie să respecte un regulament. Nu are doar drepturi ci şi obligaţii faţă de Club şi Federaţie. Pentru un sportiv care doreşte cu adevărat performanţă ţelul suprem trebuie să fie Olimpiada şi nu locul 1 la Argeş Autumn Race. Pe noi ne interesează mai degrabă ca sportivul să iasă în primii 10 „afară” decât să fie Campion Naţional.

DM – Un sportiv licenţiat/legitimat s-ar putea întreţine financiar participând doar la concursurile aprobate de Federaţie?

VS – Un sportiv licenţiat care face performanţă se poate întreţine financiar.

DM – Cum justificaţi interzicerea participării unui ciclist legitimat la o cursă privată. De ce nu au voie să participe?

VS – Întrucât arbitrul Federaţiei nu este la faţa locului să verifice traseul şi condiţiile în care concurează sportivul, de care Federaţia răspunde, nu se poate considera că acesta participă în siguranţă. Arbitrul poate este bun sau nu, se pricepe sau nu, dar este arbitru.

(NR – Trebuie să comparam aici cu amenzile pe care le mai primim în trafic de la poliţişti care sunt buni sau nu, se pricep sau nu… Dacă eşti vinovat plăteşti. Dacă nu, conteşti. Dacă câştigi este o altă poveste).

DM – Cum stimulaţi Dvs. cluburile şi organizatorii să îşi înscrie competiţia în calendarul Federaţiei?

VS – Prin formalităţile simple pe care trebuie să le îndeplinească. Sigur ca trebuie să plătească pentru arbitrul sau arbitrii care vin să asiste, dar aşa facem şi noi când vin curse UCI din afară. Suntem obligaţi să asiguram hotel de minimum 3 stele, maşină cu trapă pentru observarea cursei şi multe altele. Nu există însă taxă pentru înscrierea concursului în calendar iar sistemul de cronometrare este opţional.

DM – Referitor la Hotărârea 19 prin care un junior nu poate pleca de la clubul care la pregătit, la altul, decât dacă clubul iniţial da acordul scris. Nu se pecetluieşte în acest fel soarta sportivului?

VS – Pe scurt, ciclistul poate pleca oricând dacă clubul îşi recuperează „investiţia”. Juniorul poate profita de pregătirea primită iniţial după care să plece în altă parte.

(NR – Pe de altă parte abuzul poate exista la fel de lejer şi în sensul celălalt. Structura sportivă care a pregătit juniorul poate solicita milioane de euro, bani pe care i-ar fi investit în sportiv. Probabil că respectiva structură sportivă trebuie să justifice suma solicitată prin chitanţe şi facturi. Sperăm!

Tot aici îmi aduc aminte de o regulă de la RATB, poate mai este, prin care puteai face şcoala de şoferi pentru autobuze gratuit dacă ulterior rămâneai la ei să lucrezi pe autobuz. Daca nu, erai liber să pleci însă trebuia să plăteşti contravaloarea cursurilor).


DM – În Anexa 3 la Regulamentul Federaţiei privind Cererea de autorizare a unei competiţii, la finalul acesteia este menţionat că „În cazul producerii unor evenimente sau incidente pe timpul desfăşurării competiţiei, responsabilitatea revine organizatorului”. Cu alte cuvinte organizatorul nu scapă oricum de răspundere. Atunci de ce ar solicita autorizarea?

VS – Daca arbitrul Federaţiei a analizat traseul şi condiţiile de participare şi a concluzionat că este în regulă, atunci sportivul care „a păţit-o” este vinovat pentru neatenţie, lipsă de experienţă, pregătire fizică insuficientă etc.

DM – De ce între 2004 şi 2010 nu a existat un Campionat Naţional de downhill?

VS – Nu-ţi pot răspunde cu siguranţă la întrebarea asta însă cel mai plauzibil este că nu au existat minimum 5 sportivi licenţiaţi. Îţi pot spune însă că în 2013 va exista Campionat Balcanic de downhill în Bulgaria sub egida UCI. În acelaşi timp vreau să-ţi spun că am tot respectul pentru ce au făcut băieţii cu On The Rocks, concurs de downhill cu cea mai înaltă încadrare UCI din România.

DM – Se vehiculează ideea ca prin Hotărârea 21 se vizează suspendarea cluburilor care nu ar vota favorabil şi că Federaţia urmăreşte îndepărtarea lor odată cu apropierea alegerilor. Cum comentaţi?

VS – Nici vorbă! Am suspendat şi cluburi cu care chiar suntem prieteni, vezi La Hoya Cluj-Napoca. Fiind afiliaţi la Federaţie au şi nişte obligaţii. Una din ele este să participe cu cel puţin un sportiv la campionatele naţionale organizate pentru sportivii de performanţă.

DM – Aveţi în plan să desprindeţi ramura MTB din Federaţie la fel cum s-a desprins Triatlonul?

VS – Nu este aceeaşi situaţie ca la triatlon, iar UCI nu acceptă acest lucru.

DM – De ce Turul României beneficiază de atât de putină expunere media, publicitate? De foarte multe ori locuitorii unui oraş prin care trece Turul habar nu au că lucrul ăsta se va întâmpla.

VS – Noi contactăm cu 1-2 zile în avans Direcţia de Sport din oraşul respectiv pentru a pune la punct detaliile. La Botoşani, spre exemplu, pe unde au trecut vreo 7 ediţii, au fost tot timpul emisiuni TV. În 2012 la Marghita (NR – Oraşul unde a avut loc finalul ediţiei 2012 a Turului României) au fost peste 7.000 de spectatori.

DM – Consideraţi că mersul pe bicicletă poate dezvolta baza de selecţie a viitorilor ciclişti cu rezultate ai României? Daca da cum a sprijinit Federaţia îmbunătăţirea legislaţiei şi a normelor după care se construiesc pistele de biciclete în oraşe?

VS – Prin asocieri cu structuri ca Bate Şaua să Priceapă Iapa, Federaţia susţine mersul pe bicicletă de la o fragedă vârstă.

DM – Există concursuri pentru amatori organizate de Federaţie?

VS – În primul rând Federaţia nu are obligaţia organizării de concursuri ci managementul al acestora. Dacă însă există un număr de minimum 10 concurenţi se face, vezi Campionatul Naţional de Amatori Şosea.

Cam aceasta a fost incursiunea de la Federaţie. Rămâne să vedem ce se mai întâmplă cu suspendările la următoarele întâlniri oficiale ale Federaţiei. Dacă ai concluzii sau comentarii le poţi împărţi cu lumea.

Poate sunt naiv, poate sunt credul, poate mă fac de râs, dar ce-ar fi dacă toţi organizatorii de concursuri private şi-ar înscrie concursul în calendarul FRC pentru anul viitor? Nu de frică, ci doar pentru a face un experiment. Evident, ar trebui să se treacă peste nişte orgolii „maxime”, de ambele părţi, însă momentul este chiar bun. Am încheiat sezonul, organizatorii încep cât de curând să „liciteze” pentru cele mai bune date din calendar pentru anul viitor, ce s-ar întâmpla dacă toate cursele ar fi înscrise în calendarul FRC.

Multă lume ar fi poate fericită. Sportivii legitimaţi ar putea participa la orice cursă, pe amatori nu îi afectează, ba mai mult, pot spune „Băi! Am participat la cursă FRC!”, organizatorii ar sta liniştiţi că nu se trezesc cu controale pe cap şi da, ar trebui să plătească unul sau mai mulţi arbitri ai Federaţiei, dar oricum au taxă de înscriere şi mai mulţi sau mai puţini sponsori şi da, ar trebui să taie nişte chitanţe, să anunţe premiile etc. Dar astea oricum nu sunt lucruri pe care un organizator ar dori să le ascundă. La final şi Federaţia ar fi mulţumită că dispune de un calendar atât de bogat.
Ar fi toata lumea fericită? Dacă la finalul anului viitor majoritatea au fost mulţumiţi atunci ne strângem mâinile, ne pupam şi ne felicităm. Dacă nici aşa nu au mers lucrurile atunci conducerea Federaţiei promite să demisioneze şi să ofere un „fresh start”?

Am rămas dator cu cele 6 concursuri, 3 înscrise în calendarul FRC şi 3 care nu sunt înscrise. Am decis să aleg 6 concursuri care nu sunt implicate în scandaluri cu Federaţia, concursuri la care am participat de fiecare dată cu plăcere, cu excepţia unuia la care am participat o singură dată pentru că a avut până acum doar o ediţie şi a altuia la care încă nu am participat, dar am auzit doar lucruri de bine.

AFILIATE


Câmpina MTB Open – Înscrierea în calendarul FRC a fost foarte uşoară. Taxele care ar fi trebuit plătite pe cronometraj şi arbitri au fost făcute cadou întrucât concursul a avut o componentă umanitară. Au fost însă ceva probleme la cronometrare din cauza cărora premierea a întârziat destul de mult.

Predeal Trophy – Înscrierea a fost foarte facilă. Au trimis doar un email cu detalii şi au primit, tot pe mail, acordul scris şi ştampilat. Federaţia a anunţat că trimite un arbitru însă din varii motive acesta nu a mai ajuns aşa că organizatorul nu au trebuit să mai plătească ceva. Aveau însă bugetul necesar pentru a acoperi cheltuielile ocazionate de venirea arbitrului.

Maros Bike Marathon şi Maros Bike XCO Cup – S-a dorit înscrierea în calendarul FRC întrucât doreau ca sportivii legitimaţi participanţi să poată obţine puncte UCI. Colaborarea FRC a fost corectă şi fără impedimente atât timp cât regulamentul era respectat. Pentru a micşora cheltuielile organizatorului Federaţia a trimis arbitru din zona apropiată locului de concurs şi nu din Bucureşti. Clubului Maros, fiind afiliat la Federaţie, i se pare cât se poate de natural ca şi cursele sale să fie înscrise în calendarul FRC.

NEAFILIATE


Maratonul Vinului – Nu sunt afiliaţi pentru că nu li se pare normal ca FRC să se amestece în cadrul unei iniţiative private. Nu li se pare normal să fie obligaţi să-şi înscrie concursul în calendarul Federaţiei. Fiind iniţiativă privată organizatorul lucrează, în general, doar cu autorităţile locale şi nu-l interesează implicarea Federaţiei. Nu în ultimul rând organizatorul doreşte promovarea turistică a zonei. Dacă un ciclist legitimat participă la cursa lor este bine pentru notorietatea cursei, dar sportivul o face pe riscul său.

Banat Mountain Bike Maraton – Sunt cheltuieli prea mari pe care nu şi le permit. Concursul lor se adresează amatorilor, sportului de masă. Cicliştii legitimaţi pot participa însă pe riscul lor. La un moment dat organizatorii au dorit înscrierea concursului în calendarul Federaţiei însă comunicarea a fost deficitară şi nu s-au înţeles.

Tuşnad MTB Maraton – Scopul lor principal este promovarea turistică a zonei. Nu doresc ca Federaţia să se implice în modificări de traseu, regulament, oră de start etc. Nu vor ca din situaţia creată să rezulte ca Federaţia este organizatorul concursului iar ei reprezintă doar sprijin local. Au auzit de problemele dese întâlnite la cronometrarea oferită de Federaţie şi doresc să şi-o asigure singuri.