Bike’s Cool 2012 - Jurnal de tabără

Joi, 28.06.12 – Prima zi, prima… pedală

Momentul magic al sosirii copiilor a fost exact cum îl așteptam: au venit rând pe rând, bucuroși, voioși, voinici și nu se mai vedeau despărțiți de părinți. Emoții pe măsură, desigur, mai ales că pentru toți prichindeii a fost primul Bike Camp și nici unii nu știau ce o să se întâmple și ce aventuri îi așteaptă.

După ce ne-am cazat, ne-am instalat și ne-am despachetat bagaje și biciclete au urmat câteva ore de cunoaștere și de „team building”, mai exact schimburi ştrengare de priviri și replici cu scopul de a tatona terenul și de a vedea fiecare ce și cu cine conversează.

Cât ai zice însă „bike”, micii campioni au devenit prietenoși, joviali, puși pe şotii și dornici să învețe lucruri noi. Iar cât ai zice „camp” și bicicletele lor au devenit la fel de vesele și cel puţin la fel de dornice să cunoască altceva decât anostul asfalt.

După schimbul de replici, a urmat bineînţeles, schimbul de experiență, sau mai bine spus, transferul de experiență. Joi după masă copiii au învățat tehnici importante despre:
• bicicletă și verificarea acesteia (frâne, roți, jocuri, etc.)
• siguranță (purtarea echipamentului de protecție)
• echilibru
• tehnici de frânare

După teorie, ceata de temerari s-a văzut față în față cu jaloanele, desigur. Am organizat curse grozave, în care copiii au testat și au pus în practică tot ceea ce au învățat.

A urmat o mică drumeție prin împrejurimi, înspre Fundata, drumeție care ne-a oferit ocazia să admirăm peisaje foarte frumoase, flori minunate, muntele semeț și multe… oi. Revenind însă la bike-urile noastre, am jucat „prinsea” pe biciclete, întărindu-ne astfel abilitățile proaspăt deprinse și am cutreierat un traseu plin cu obstacole, întărindu-ne astfel… frica; Ioana și Bianca tremurau la coborârea unui prag de 1 metru, dar nici ceilalți pitici nu erau mai liniștiți. No worries… Era doar prima zi!

Joi seara am vizionat un film despre downhill, bmx, și alte cascadorii. Copiii au rămas gură-cască… și cel mai probabil așa au și adormit, după o zi lungă și plină de bike-uri, concursuri, drumeții, prieteni noi, învățături și aventuri.


Vineri, 29.06,12 – Încă o zi, înc-o… pedală

Numărul 1 pe ordinea de zi, un mic dejun sănătos, să avem energie și putere! După micul dejun am luat la picior traseul IAC, pentru un „preview” și pentru o prezentare a tehnicilor esențiale, specifice acestui tip de traseu. Și pentru că în astfel de cazuri practica este mama învățării, Mircea Ignat, vicecampionul național de downhill le-a făcut copiilor o demonstrație pe bicicletă despre cum să folosească în mod corect tot ceea ce au învățat.

Drumul înapoi spre complex l-am făcut tot la picior, de data asta pe traseul ALF (mai greu) și am văzut cu ce dificultăți se confruntă, în concursuri, marii campioni.

După masa de prânz și o jumătate de oră de odihnă, am pornit la vale, de data asta pe biciclete, pe traseul IAC. La început a fost mai greu, dar ne-am intrat în “picior” foarte repede și am reușit să ne comportam din ce în ce mai bine, stăpânind bicicleta și deținând controlul asupra ei și asupra noastră.

E drept că la urcat a fost mai greu, după atâtea tehnici noi aplicate, emoții și concentrare dar problema s-a rezolvat simplu și elegant cu ajutorul unui microbuz, care ne-a dus înapoi în complex, ne-a debarcat la poartă iar de aici… nici nu mai știm care, cum am ajuns în pat, obosiți, dar cu zâmbetul pe buze, după o zi aventuroasă și o coborâre pe cinste, de care suntem mândri!


Sâmbătă, 30.06.12 – Ultima zi… nici de departe ultima pedală! Povestea merge mai departe

Dimineața am vizualizat o nouă proiecție de film, după care am organizat încă un concurs, de data asta pentru experimentați: am avut ture eliminatorii, contratimp la jaloane, ștafetă. Am constatat şi că pentru Ioana şi Bianca pragul de 1 metru care în prima zi le-a facut reale probleme, a devenit „piece of cake”... hmmm, în doar doua zile ;)

La ora 12.00 părinți au început să sosească. Au găsit o mână de copii entuziasmați, veseli, mândri de cunoștințele pe care le-au acumulat și de aventurile pe care le-au trăit. Dar cel mai important, au găsit un grup de bikeri, mult mai încrezători în forțele proprii și cu un viitor promițător pe bicicletă, mai ales că ne-am despărțit cu gândul să revenim!