Biciclete, muzică, imnuri, pasiune şi alte filme dubioase

Probabil că v-ați uitat, probabil că nu, dar ieri a apărut pe forum un topic care se intitulează ”imnul riderilor de pretutindeni”, prin amabilitatea user-ului nostru Teodor Jagate. Este vorba despre piesa ”Ride” de la trupa ardeleană Dirty Shirt, niște băieți de comitet care au realizat un joint-venture cu marca andorrană Commencal și au pus-o de un videoclip întru binele tuturor. Mă apucasem să-i răspund lui Teodor pe subiect, dar mi-am adus aminte cum îmi tot spune Costi să-mi canalizez mai bine energiile și mai degrabă să scriu articole, nu romane pe forum. So here we are.

Câteva albume din colecţia personală, vă daţi voi seama ce sunt... - foto: Mx

Subiectul este suculent și virtualmente infinit, dar ce e simplu și limpede este că el trece, de fapt, pentru fiecare prin filtrul experienței personale. Fiindcă nu există răspuns corect la întrebările ”Care muzică e bună pentru dat?”, ”Ce cântece asociezi cu datul pe bicicletă?” sau ”Cum trebuie să fie un imn pentru mountainbiking?”. E altfel de la om la om.

Nişte vinyl-uri de prin casă. Parcă parcă ceva nu se potriveşte aici... Hm! - foto: Mx

Nu vreau să vorbesc prea mult despre melodia care l-a entuziasmat pe Teodor, deși am o părere despre asta și o să v-o spun pe scurt: Pe mine nu mă dă pe spate colaborarea asta, ba dimpotrivă. Cred că a trecut acum vreo zece ani vremea când hardcore-ul de genul ăsta era prin definiție coloană sonoră pentru sportul nostru și Dirty Shirt nu sunt chiar Zebrahead. O să mă opresc din alte considerații, că nu are sens. Pentru ambele părți se pare că această colaboarare a reprezentat o oportunitate de bifat. Cum ar spune americanii ”a win-win situation”, și bravo lor că au ajuns la un numitor comun! De la mine clar nu primește votul de ”imn”. Pentru ca o piesă să devină imn, trebuie să aibă o minimă vechime și să fie foarte prezentă în psihicul colectiv al unei mase de oameni. ”We Are the Champions” de la Queen este imn, să ne înțelegem. Și sportul nostru merită un ambasadoriat mai bun de atât. Serios acum.

Cutia cu casete din generală. Totul este asumat! ;) - foto: Mx

Când aveam 12-13 ani, nu aveam bani de casete "originale", deci improvizam şi ieşea aşa ceva. Da, le-am pus ca să râdeţi. :) - foto: Mx

Nu vreau să mă duc nici pe teritoriul șubred al dilemei ”Te dai cu muzică sau nu?”, că e o discuție complicată. O bună parte dintre BMX-eri și oamenii care bagă dirt/street se dau cu muzică, parte din ei fiindcă se pot concentra mai bine, unii oameni o folosesc pentru ritm și deconectare la urcare, în cursele de downhill e interzisă cu desăvârșire, iar în trafic e limpede că e o prostie, fiindcă îți cam riști gâtul. În ceea ce mă privește, m-am dat și eu o vreme cu căști, preponderent la street, dar și în pădure. Dar de la un punct încolo, cred că pur și simplu am uitat să mai iau aparatura cu mine, mi-a ieșit din obișnuință și, de fapt, îmi pare bine. Prefer susurul unui pârâu, foșnetul frunzelor sau trilul vreunei păsări de prin pădure.

O parte din raftul de filme... - foto: Mx

...şi încă una. - foto: Mx

Cu toții știm cât de importantă e coloana sonoră a unui film de mountainbiking și la fel de bine știm că filmele sunt principala sursă de inspirație când vine vorba despre muzica pe care și-o asumă un biciclist. E mersul firesc al lucrurilor, până la urmă. Persoana care face alegerea pieselor ce urmează a fi folosite într-o producție video știe că muzica poate face sau desface întregul film și poartă o răspundere serioasă. Deci, dacă vă place o melodie fiindcă ați văzut-o într-un film, nu e nici o problemă, dar vă rog eu fiți curioși și căutați și alte piese de la același artist! Nu de puține ori playlist-ul unui biciclist e total lipsit de imaginație și se rezumă numai la muzica ascultată prin anumite filme. Orizonturile trebuie să se lărgească. Există aici și situații ridicole cu minți constipate. Sunt oameni care declară că sunt megafani ai unui anumit cântec, dar dacă le pui altă bucată de la același artist, poate chiar de pe același album, o să se grăbească să-ți spună că e o mizerie. Sunt sigur că înțelegeți la ce mă refer. ;)

Nu mi-a fost tocmai simplu să fac asta atunci, dar am ţinut foarte mult să dau BANI pe filmele unui om pe care îl apreciez nespus. Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră! - foto: Mx

Clasicul "Hot Wheels - The Snowboard Movie", peste "High Life" de la Teton Gravity Research, "From \_\_\_\_ With Love" de la Mack Dawg, filmul despre Drop 'n Roll-ul din 2006 şi la fel de românescul "4 Bites of Bun and Cheese" de la eZee Production Haus din 2004. - foto: Mx

Dar fiindcă nota subiectivă a acestui material e 100\% asumată, dați-mi voie să împărtășesc cu voi câteva cântece care au pentru mine o rezonanță specială și să vă spui și de ce. Țineți, vă rog, cont de următorul aspect: acum 15 ani nu făceai rost de muzică la fel, per mouseclick. O casetă VHS circula, o copiai, te uitai la ea, stăteai la final de film cu degetul pe butonul de pauză ca pe trăgaci și împușcai cadrul în care apărea listată muzica. Dacă nu se vedea clar, mai încercai o dată. Și încă o dată și încă o dată. Fiind vorba de multe ori despre niște dubioșenii, șansele să dai de muzică erau foarte mici, dar întrebai la toată lumea până găseai. DACĂ găseai. Uneori treceau ani.

Deci, cu voia dumneavoastră:


Alchemist - Yoni Kunda și Sprung Monkey - No Solution





Iaca niște death metal experimental australian și niște punkereală bizară de pe legendarul film ”Mud Cows” din 1995, realizat de la fel de legendarul Glen Jacobs. În toamna lui 1998, revista MBUK venea cu filmul ăsta drept bonus și maică-mea tocmai fusese în Anglia, deci am primit pachetul cadou. A fost primul film de MTB pe care l-am văzut în viața mea, deci pot pune că am început cu dreptul. Am fost atât de entuziasmat de el, încât în clasa a unșpea l-am dus la școală și l-am arătat clasei într-o oră de dirigenție, foarte mândru să pot împărtăși pasiunea mea furibundă cu restul colegilor. Diriga e o fire mai sensibilă și mai zbanghie de felul ei și nu prea a gustat ”Mud Cows”. Bine, nici nu prea avea de ce, fiindcă Glen Jacobs a ilustrat mountainbiking-ul australian de atunci fix cum era: cu anarhie, hardcoreli și multe răni.”...and the little Karakoram that could fly.” Diriga s-a supărat și mi-a spus prompt că e tare dezamăgită de mine. Pe mine m-a durut în paișpe. Astăzi sunt prieten cu Michael Ronning pe Facebook, am prin gospodărie trei GT-uri Karakoram și filmul ăsta mi-a marcat viața mult mai intens decât ar fi putut-o face diriga, cu tot respectul pentru ea. De ”Yoni Kunda” nici nu știu cum am dat, dar e în playlist-ul meu de multă vreme, dar de Sprung Monkey mi-am adus aminte de abia prin iarna asta. A fost ca o reîntâlnire cu un prieten din copilărie și sună pe alocuri ca Primus.


Time Zone - Throw Ya Fuckin' Hands up





Afrikaa Bambaataa a popit pre mulți, dar Time Zone a fost unul dintre proiectele sale mai puțin cunoscute, deci bucata asta a fost destul de greu de găsit, mai ales că apare listată în film ca fiind, simplu, Afrikaa Bambaataa, nu Time Zone. Alex Rankin și Milan Spasić au făcut istorie cu seria Sprung, au influențat o generație întreagă de film makeri din scena de MTB și pentru ei sigur e valabilă zicala ”often copied, never duplicated”. Îl știu pe Alex încă din 2007, iar acum doi ani am avut privilegiul să călătoresc cu el între Friedrichshafen și Leogang, când îmi căutam ride către Mondiale prin centrul de presă de la Eurobike. Am povestit o grămadă despre filmele sale și o grămadă de tinerei cu nasul pe sus care au făcut și ei un edit pot lua exemplu de la el. Omul e de o modestie care te face să te rușinezi. Mi-a mărturisit că de Sprung e cel mai mândru și că, datorită bugetului extrem de redus, a trebuit să fie foarte creativ pe partea muzicală. E vorba, evident, de drepturile de autor. De aia și apar acolo fel de fel de obscurități britanice, gen Elysium, sau live-uri și mix-uri greu de găsit. Omul punea mâna pe telefon și nu se lăsa până nu primea permisunea artiștilor pentru a le folosi muzica. Pentru o serie independentă cum e Sprung, ăsta e un lucru remarcabil. Videopart-ul cu noroiosul festival din 1998 de la Malverns (despre care citisem în MBUK-ul de la maică-mea și care e susținut de altă piesă Afrikaa Bambaataa, ”One Time 4 Ya Mind”) e chintesența scenei britanice care a marcat un mapamond întreg, fiindcă are racing, freestyle show, chiar FMX, petrecere, distracție și anarhie, cum îi șade bine unui eveniment de pe insulă. La începutul părții cu Malverns, după cum puteți vedea, avem un mini interviu absolut delicios cu Afrikaa Bambaataa. Am văzut fimul ăsta prin 2001, când locuiam la Bronco la Cluj, iar Kiks ne vizita atât de des, de zici că locuia cu noi. Au fost câteva dăți când întârziasem cu chiria și Bronco îmi aduce aminte discret, derulând la partea unde începea piesa asta. ;) Una dintre cele mai bune perioade din viața mea, fără doar și poate.


Snuff - Ye Olde Folke Twatte și Herbaliser - The Blend





Când îți place punkereala dubioasă și nu există internet, ai o problemă. Când numele trupei se confundă cu un gen de filme nu tare prietenos, chiar și cei mai iscusiți prădători ai torentelor dau din colț în colț. Când albumul se numește ”Potatoes and Melons Wholesale Prices Straight from the Lock Up” deja te cam enervezi. Melodia asta intitulată pe măsură de... creativ apare, de fapt, pe un film de snowboarding din 1998, care circula și el din mână în mână. ”Hot Wheels - The Snowboard Movie” nu doar că reunea câțiva dintre cei mai șefi snowboarderi ai momentului, dar avea interlude-uri cu reclame vechi la machete Hot Wheels și un soundtrack de excepție, unde mai apar Kruder & Dorfmeister, Mustard Plug sau The Herbaliser. Până să apuc să dețin nenorocirea aia de album de la Snuff, care a mai dat acestei coloane sonore și ”Russian Fields”, am înregistrat-o de la boxa televizorului pe reportofon și o ascultam direct de acolo. ”Blow Your Headphones” de la Herbaliser este un album care nu mi-a lipsit din nici un player de muzică, iar de atunci încolo Ninja Tune și Fat Wreck Chords îmi sunt repere esențiale.


Social Distortion - Don't Drag Me Down și Sublime - What I Got



Când te joci Dave Mirra Freestyle BMX sau Tony Hawk's Pro Skater ca descreieratul, îți poți petrece juma' de viață la computador, iar muzica de acolo îți intră în cele mai adânci străfunduri ale creierului. Fix despre asta este vorba aici, dar din fericire jocurile ăstea au avut tot timpul soundtrack-uri excelente. Social D sunt o mixtură de punk cu blues și rockabilly care nu ar trebui să aibă nevoie de prea mare prezentare. Am fost incredibil de fericit să găsesc albumul ”Somewhere Between Heaven and Hell” în consignația mea preferată din Brașov, la Prichindel, și l-am cumpărat. M-am bucurat enorm și în 2011, când am văzut videoclipul de la ”Machine Gun Blues” de pe ultimul album. Tot mulțumită primului Dave Mirra, avem și Sublime, o trupă pe care ar trebui să o cunoască orice om și care a atins succesul după ce, din păcate, fondatorul Bradley Novell a murit. Ce a lăsat în urmă e, totuși, remarcabil. Tot în aceeași suflare de ”punk rock via videogames” trebuie să amintesc de ”Millencolin - No Cigar”, ”Lagwagon - May 16” și ”Rancid - Maxwell Murder”.


Metallica - Seek and Destroy



Am crescut venerând Metallica și îndopându-mă cu primele lor patru albume, deci nu ar trebui să mire pe nimeni că se mai întâmplă că și azi, când ciocănesc la ușa cuiva, să fie în ritm de ”Seek & Destroy”. Pe bune. ”Seek & Destroy” e și melodia pe care am cântat-o odată la karaoke în Piatra Neamț și mi-a fost jena față de rockerii hardcore de acolo, de cât de prost am dat-o. Asta până când rockerii ăia hardcore au început cu ceva Bon Jovi și ”Ți-am dat un ineeeeeel”!. Dar asta e deja altă poveste... Deci nu ar trebui să mire pe nimeni că atunci când a trebuit să aleg rapid cu Mateffy o melodie pentru un montaj de o zi pe eterna Potecuță, m-am oprit direct la ”Seek & Destroy”. Mi-e dor să stau cu Mateffy la editat, să încercăm muzică pentru proiectul la care tocmai lucrează și mi-e dor să mă dau pe Potecuță cu mașinistul Gabi, care spulberă frunzele ălea de mai sus de roadgap.


The Black Angels - The First Vietnamese War



”Earthed” e cealaltă capodoperă a lui Alex Rankin, dar de data aceasta nu în regim privat, ci cu susținerea Factory Media și a notoriului Dirt Mountain Bike Magazine din Marea Britanie. Alex spune că, dacă la ”Sprung”-uri a trebuit să se ocupe personal de drepturile pentru muzica aleasă (așa cum vă spuneam), de data asta, la ”Earthed”, a fost mult mai lejer, fiindcă toate aspectele legale spinoase au fost asumate de compania producătoare, iar catalogul de opțiuni sonore a devenit virtualmente nelimitat. Găsim, deci, în seria asta delicatesuri de la Hawkwind, Primal Scream, Bauhaus, The Who, Jane's Addiction, Killing Joke, Led Zep, Devo, Cymande, Motörhead, Old Dirty Bastard, Handsome Boy Modelling School, Prefuse 73, Joy Division, Roots Manuva, UNKLE, Eric B & Rakim, Dead Kennedys, Chemical Brothers, The Stone Roses și chiar Burzum. M-am oprit la The Black Angels, fiindcă tocmai a trecut cursa de la Mont Sainte Anne și în Earthed 4 ”The First Vietnamese War” îmbogățește fix segmentul din Quebec. De fiecare dată când aud ritmul acestui cântec, mă trec fiorii.


Freeland - Borderline



Mateffy a nimerit perfect melodia asta când căuta ceva catchy pentru secțiunea de freestyle a celui de-al doilea film On The Rocks și probabil cel mai fain eveniment pe care l-am organizat, cu o sesiune de dirtjumping fix în miezul orașului. Ca tipar, e neobișnuită pentru Adam Freeland, un binecunoscut producător și DJ de muzică electronică de o profunzime specială. Omul ne-a vizitat de câteva ori în România, la diverse evenimente și festivaluri, dar de fiecare dată când l-am văzut am avut impresia că nu a avut parte de un public pe măsură. A venit și în iunie, la incredibilul Electric Castle, unde m-a spulberat cu o plenitudine sonoră pe care nu știam de unde să o iau altminteri. Și atenție: nu pot spune că sunt tocmai fan al muzicii electronice de tipul celei pe care o pune Freeland. Dar...


One Minute Silence - Stuck Between a Rock and a White Face



De felul meu nu sunt mă omor după Kranked și New World Disorder, cu stilul lor bombastic, dar aș minți dacă aș spune că nu m-am uitat de zeci de ori la unele dintre filmele din aceste două serii și nu pot ignora popularitatea lor printre mulți rideri. Până la urmă, Bjorn Enga și Radical Films, iar apoi Derek Westerlund și Freeride Entertainment au definit întreaga cultură a freeriding-ului, care a marcat întregul sport pentru o decadă întreagă. One Minute Silence din Kranked 3 sunt o alegere tipică pentru începutul anilor 2000 și reprezintă clișeul de hardcore despre care vorbeam la început. Da, și ăstea circulau pe VHS și erau la mare preț!


Loose Cannon Playaz - Go Hard



Ca ciudățenie care vine dintr-un re-edit de freeskiing, chestia asta poate că nu ar trebui să fie aici, dar mi-o asum ca guilty pleasure. Segmentul în care apare este al lui Rory Bushfield, un om care a îndurat mai mult decât ar fi trebuit, ca soț al regretatei Sarah Burke. De fapt, știți ce? Tocmai fiindcă e cu Rory și montată de Matchstick Productions are un loc legitim în materialul ăsta! Loose Cannon Playaz este un proiect de-al lui Jon McMurray, alt freeskier, care s-a apucat de dat pe goarnă rime când era accidentat și nu prea avea ce face. În lumea freeskiing-ului se pare că e un fel de modă să scoți câte o piesă în care o dai pe rap și faci un pic mișto de tine, ceea ce nu e tocmai rău, că a te lua prea tare în serios nu e cea mai bună idee. Bucata mea favorită: ”[...]Talkin' like they're 50 Cent - bitch, you're Kevin Federline!”. ;)


Heart - Baracuda



Tot dintr-o nebunie marca Mateffy, care are mai degrabă legătură cu productivitatea și motivația și mai puțin cu bicicletele, vine și asta. Era o duminică de paște, acum câțiva ani. Era vreme frumoasă, deci Mateffy l-a sunat pe Lunganu' pentru o tură de longboarding pe Râșnov și mi-a spus să vin și eu, să țin camera. Lunganu': ”Ce muzică punem? Asta? Uai, p\_\_ă, cum sună! Direeect!” Dat, filmat, montat, încărcat pe Vimeo și seara la 9 eram deja la bere, cu treaba făcută. Surorile Ann și Nancy Wilson sunt pur și simplu geniale și merită să fiți curioși despre Heart! Sau poate v-a plăcut ”The Virgin Suicides” de Sofia Coppola și nu știați cine cântă ”Crazy on You” și ”Magic Man”, cine știe... Sau poate v-ați jucat Guitar Hero II?


Queens of the Stone Age - Go with the Flow



De când am avut revelația creațiilor sonore ale lui Josh Homme, mi-am spus direct că, dacă aș fi fată, indiscutabil aș fi groupie QOTSA. Piesa asta e genială pe cât e de dulceagă și mă fac să mă gândesc la bunul meu prieten Radu, care m-a infectat cu QOTSA și de care mi-e tare dor. Mi se umezesc ochii și mi se înmoaie genunchii când o aud și sunt sigur că se regăsește deja pe zeci de montaje de MTB mai la sentiment, deși e greu să-i faci un videoclip mai bun decât cel de la Shynola. Ah, și ne vedem anul ăsta la Sziget în rândul unu!


Pennywise - Bro Hymn



Un imn, poftim un imn! Melodia asta a fost dedicată inițial unor prieteni ai basistului Jason Thrisk, dar după ce și Thrisk a murit în 1996, lucurile s-au schimbat și melodia a fost reînregistrată ca omagiu pentru el. Aruncați o privire pe Wikipedia pentru a afla câte echipe o folosesc oficial pe stadioane. În 2010, după ce Tomas Slavik a câștigat Mondialele de 4X la Mont Sainte Anne, a primit ca surpriză o excursie la concertul Pennywise (trupa lui preferată) din Montreal și a petrecut cu membrii formației până dimineață. Așa prieteni să tot ai!


Epilog

Textul ăsta trebuia să fie scurt, dar s-a îngrășat în timp ce îl scriam. Mă gândesc că nu e, totuși, așa o problemă, nu?

Finalul are aromă locală:



Voi ce conexiune faceți între muzichie și datul pe bicicletă? Chiar sunt curios să aflu!

Vă doresc să vă bucurați de muzică și de biciclete, fiindcă sunt două lucruri simple care îți pot schimba viața. În bine. Și mergeți la concursuri și la concerte live, pentru că nimic nu se compară cu ele.

Acest text îi este dedicat lui Radu Mândru.

Transmission over,
Mx

PeEs: Tocmai mi-am dat seama că am făcut la repzeală nişte poze jalnice. Deci pentru iertăciune vă dau asta. Pentru că tot ce aţi văzut mai sus e o parte din mine. Sample-ul este după clasicul "Tears" al lui Giorgio Moroder.