Strength in Numbers - văzut, plăcut, recenzat!

O premieră oficială a unui film important de mountainbike nu se întâmplă des în România. De fapt, se întâmplă atât de des că nu s-a mai întâmplat niciodată până acum! Acestea fiind spuse, ce altceva să facem mai bun joi seara decât să ne suim în caleaşcă şi să batem drumul până în minunatul Bucureşti? Brigadă: Costi, Mircea şi Radu plus cel mai bun motiv posibil: să vedem un film pentru sufletul nostru în condiţii vizuale şi sonore impecabile împreună cu oameni care sunt pe acelaşi film (sic) ca şi noi şi să stăm la o poveste cu ei.

Aşteptările sunt în mod evident ridicate, dar dacă e să fim sinceri, ştiţi de vreo producţie mare din domeniul nostru care să nu vă fi lăsat muţi la prima vizionare? Eu unul nu ştiu, oricât de cârcotaş ar fi şi oricât de mult aş fi atras spre genul de montaj mai puţin perfect şi mai sentimental, ancorat într-o anumită perioadă. Dacă vreţi să vă opriţi din citit recenzia asta, vă spun din start: Strength in Numbers este un film impecabil şi merită văzut de oricine, mountainbiker sau ba. Punct! Dacă vreţi detalii şi subiectivism, citiţi mai departe, fiindcă asta este raţiunea de a fi a unei recenzii.

În epoca noastră "full haş de" e evident că imaginea este de o calitate optică pe care nu o pot reproduce în cuvinte, iar de la o echipă atât de experimentată precum Anthill te aştepţi la un produs din ce în ce mai rafinat. Adaugaţi la asta eticheta Red Bull Media House, un garant al calităţii, şi mixtura e previzibil de aproape de perfecţiune. Miza declarată a filmului este aceea de a fi unul dintre cei mai buni ambasadori posibili pentru sportul pe care îl iubim, în special către oamenii care nu ar fi atraşi în mod normal de mountainbiking. De asta este proiectat în cinema şi de asta el zăboveşte acolo mai mult decât doar pentru premieră. Transmiterea mesajului este una eficientă şi puteţi fi siguri că simpla vizionare a acestui film va aduce mai multă lume pe potecile din întreaga lume într-un viitor mediu, iar sportul şi pasiunea care gravitează în jurul lui vor fi mai uşor de perceput şi de acceptat şi de cei care nu sunt înamorezaţi de el până dincolo de urechi.

Deschiderea o face montajul de World Cup pentru care am o sensibilitate eternă şi care motivează din nou de ce racing-ul este seva mountainbiking-ului, în ciuda spiritului său volatil şi perisabil. Shot-uri curate, slow motion deloc plictisitor, interviuri legate, inimă!

Ryan Howard în Utah

Mergem mai departe la Utah, unde domnia clişeului este obligatorie. Ni se spune cum mountainbiking-ul este un mod de viaţă, iar locul acela poate fi urât şi iubit deopotrivă. Hai pe bune! Ce surpriză! Personal sunt plictisit până peste cap de montaje de Utah, dar apreciez punerea în scenă a acestuia, remarc originalitatea lui de pe alocuri şi înţeleg de ce este obligatoriu în context. Utah este un altar al freeride-ului şi nu poţi să nu în aduci în discuţie dacă vorbeşti despre mountainbiking cu marele public, care este o parte importantă din ecuaţia filmului.

La Aptos şi la notoriile Post Office Trails ne facem plinul cu soul şi vedem filmări de acum peste zece ani din arhiva familiei McCaul. Autorităţile locale au cedat un spot riderilor care s-au îngrijit de el şi l-au dezvoltat până el a devenit propria lor trambulină spre marea scenă internaţională. Să te miri că cei mai mulţi dintre cei care apar în filmările amatoriceşti din 2001-2002 sunt rideri de top de azi? Deloc! Aptos atrage şi astăzi o grămadă de talente proaspete, care învăţă şi se cizelează acolo şi chiar dacă va dispărea de pe hartă mai devreme sau mai târziu, misiunea sa va fi fost îndeplinită. Riding? Exact cum te aştepţi!

Brandon Semenuk şi filmerul Darren McCullough la Aptos

Shandro şi Simmons se teleportează la Verbier în Elveţia, cu munţii ei perfecţi şi cu trenurile cu cremalieră care te duc oriunde, şi fac brigadă cu un localnic simpatic. Nu te uita în jos, bucură-te de peisaj şi gândeşte-te cum ajungi acolo! E după colţ de noi, serios! Pe controlate şi pe luate!

La Whistler lucrurile stau altfel. Whistler este un Disneyland permanent pentru oricine are un dram de înţelegere şi intuieşte că mountainbiking-ul dar şi snowboarding-ul şi freeskiing-ul sunt nişte moduri de viaţă mult mai bune decât cele convenţionale. Îl ador pe Adam Billinghurst încă de când l-am văzut prima oară în "No More Heroes" acum ceva vreme dar să-i povestească altcuiva despre cum detestă el zăpada taman la Whistler! Bikepark-ul e doar o componentă din imaginea de ansamblu, iar iarna este cel puţin la fel de distractivă pentru orice skier sau boarder. Pe măsură ce acţiunea se desfăşura pe deja celebrele A-Line sau Garbanzo, mi-am dat seama că Whistler e unul dintre puţinele locuri pentru care aş renunţa la tot pe loc fără să mă gândesc de două ori.

Nu îmi aduc aminte dacă şi când s-a mai filmat în Nepal, dar secţiunea asta e sigur cea mai emoţionantă. Rene Wildhaber împărtăşeşte Binele din mountainbiking cu o scenă în plină expansiune, care debordează o căldură sufletească incredibilă şi care se exprimă surprinzător de coerent. O să mai vedem filmări de aici 100\%!

Rene Wildhaber in Nepal

Kamloops încheie montajul cu secvenţe impresionante în compania lui Matt Hunter şi a lui Graham Agassiz prin spot-uri aproape incredibile care îţi furnică şira spinării, iar finalul este un omagiu obligatoriu adus trailbuilderilor de pretutindeni. Diferit şi totuşi izbitor de asemănător cu acelaşi Kamloops pe care îl vedeam în primele filme din seria Kranked, acum mai bine de 12 ani.

Nu vă impacientaţi că n-am pomenit încă nimic de Semenuk şi Messere! Ei sunt acolo, se dau şi cuvintele mele nu le pot face suficientă onoare. Vă spun doar atât: nu aţi văzut încă un scrub whip adevărat până nu l-aţi văzut pe Brandon pe bicicleta mare!

Muzica din film este un blend eclectic şi previzibil: "Cu de toate, vă rog!" Pe lângă obligatoriul mix dubstep şi acorduri electro, avem nişte specialităţi, easter eggs pentru cine are urechi să audă. Dar înainte de asta trebuie să protestez pentru felul în care a fost masacrat "Guerilla Radio" de la Rage Against The Machine doar pentru a evita un sticker nedorit cu "parental advisory". Rage Against The Machine au omagiat mountainbiking-ul cel târziu din booklet-ul albumului "Evil Empire" cu dedicaţii specifice constante, deci merită mai mult respect, iar tinerii de azi ştiu ceva mai mult decât mai degrabă nevinovatul "turn that shit up". Un gest complet inutil, pe bune. Dar să revenim la părţile pozitive ale melanjului muzical! Ele se găsesc în part-ul de la Aptos unde apare Shocking Blue cu al lor contagios "Send me a Postcard" în mod cu totul şi cu totul adecvat şi mai ales la final unde Bouncing Souls şi clasicul "True Believers" se potriveşte perfect cu referinţa la trailbuilderi şi la imaginile în mişcare. Chef de dat de-ţi vine să sari din scaun şi să fugi acasă să iei bicicleta!

Ultimele observaţii ţin de traducerea în limba română care a fost surprinzător de bună, dar care se putea face şi mai bine (filmul a ajuns aseară, deci e mai mult decât onorabil) şi de eleganţa cu care realizatorii au rezolvat eventualele conflicte de interese ce ţin de sponsori concurenţi. Gentlemanship care ar trebui să inspire, pentru că nişte embleme nu trebuie luate chiar atât de în serios. Serios!

Una peste alta, "Strength in Numbers" este un film aproape de perfecţiune care aţâţă focul nostru lăuntric, ne face să ne dorim să ne dăm şi este un ambasador mult mai bun pentru mountainbiking decât vom fi noi vreodată. Nu îmi luaţi în seamă cârcoteala de pe alocuri! E ca şi când m-aş plânge că nuanţa pielii din Mercedesul S-Klasse care a sosit cu şofer cu tot la scară nu e cea din pliant. Deci mofturi!

Notă: 9.5/10

Darcy Wittenburg şi copilandrii din Kathmandu

Aşa cum v-am mai spus, filmul va fi de găsit în curând pe iTunes pentru o sumă modică şi va fi la liber pe site-ul oficial al celor de la Anthill ceva mai încolo.

Cu dedicaţie:



True Believer,
Maximilian Munteanu