Un om pe care merită să-l aflaţi - Moş Mihai a.k.a. Mitzu şi legendele freestyle-ului

Ceva mai devreme navigam de zor pe Facebook şi mi-am adus aminte că e ziua lui Mitzu. Am dat apoi un click la el pe wall şi am văzut că nimeni nu-i spusese "La Mulţi Ani!" Evident! În ziua de azi mai nimeni nu te mai sună, dacă nu îi apare ziua de naştere în notificările de Facebook, ca şi când te-ar trage de mânecă şi ţi-ar spune "Pssst, băi! Vezi că e ziua lui Gigel. Fii şi tu băieţaş şi pune-i 'ceva drăguţ' pe wall". Apoi m-am enervat şi mai tare, fiindcă mi-am dat seama că rideraşii din ziua de azi habar nu au cine e Mitzu. Atunci m-am decis să scot de la naftalină un Playboard din 2000 unde apărea un interviu cu el şi să pun o poză cu asta pe Facebook. Dar mi-a venit o idee mai bună. M-am apucat să cotrobăi prin arhiva de poze şi să scriu textul de faţă. Pentru că trebuie, pentru că merită. Pentru că nu se poate altfel. Deci, iată-ne!

Mitzu, interviu în numărul doi al revistei Playboard.

În vara lui 1998, lucram la un depozit de bere şi de dulciuri din centrul Braşovului şi una dintre cele mai mari plăceri era când primeam din Germania (dacă aveam noroc, lunar) o revistă cu biciclete. Don't ask! Aşa l-am cunoscut pe domnul Moş Mihai: răsfoind un Bike nemţesc din iulie '98 pe la ora 8 seara în parc şi povestind împreună despre biciclete până când Cipri era să ne dea cap în cap pe amândoi. Oricum erau intrigaţi că înţelegeam ceva din revistele ălea. Mitzu era atunci "băiat serios", făcea antrenamente de XC şi de şosea la club la CIBO şi era deja vedetă. Era vopsit blond în cap, ca Palmer, şi poza lui în curul gol atârna în aproape orice bikeshop din ţară cu scrisul "for a good time call...".

Oamenii serioşi de la CIBO. My ass!

Mitzu a fost eroul meu încă de pe atunci şi am fost prieteni foarte buni de atunci aproape tot timpul. Spun "aproape", fiindcă la anumite momente au intervenit şi fete în peisaj şi aici treaba devine mai puţin amuzantă dacă nu te cheamă "Mitzu". În clasa a doişpea, vorbeam probabil săptămânal pe fix şi ne povesteam diverse chestii legate MTB, ca nişte tocilari ce eram. "Ai văzut Z1-le Dual? Uei, cum e Tazer-ul ăla FS!" Şi altele, şi altele... Probabil că nu o să uit niciodată cum mâncam parizer cu pâine cu Mitzu şi cu Kiks în 2000 într-un parc din centrul Târgu Mureşului, după etapa de Dual ce tocmai avusese loc. Aveam doar câte o bicicletă, făceam de toate cu ea şi ne simţeam ca peştii în apă. Ştiu, sunt amintiri disociate, dar la ăstea mă gândesc frecvent când îmi vin în minte Mitzu şi vremea aceea.

Mitzu în 2000: rider Magellan, pe Polar-X cu Manitou X-Vert moştenit şi braţe RaceFace.

M-am mutat apoi la Cluj şi am ajuns să-l văd pe Mitzu mai des, iar apoi din nou mai rar, când s-a mutat la Timişoara şi a început să lucreze în bike business. De aici până la deal-ul cu RAM a mai fost doar un pas şi un alt Campionat Naţional organizat de Surmont în Poiană, unde Mitzu i-a cunoscut pe viitori lui parteneri bulgari, care pe atunci ne vizitau regulat la concursuri pentru punctele UCI puse în joc. Puţini ştiu, dar Mitzu a fost primul reprezentant RAM în România şi de el se leagă o mare parte din imaginea bună pe care marca bulgărească încă o are în România.

Dacă vă place RAM, sigur vă place şi din cauza lui Mitzu, numai că nu ştiaţi.

Pe de altă parte, Mitzu e direct responsabil pentru dezvoltarea şi popularizarea freestyle-ului pe MTB din România. Copiii nu pun mâna pe lopată nici azi, dar gândiţi-vă că Mitzu, prin clasa a unşpea, băga misiuni de noapte prin Oradea şi săpa pe întuneric ca să se poată da ziua. Cine mergea la el în vizită nu prea avea parte de somn. Ane ştie bine asta. Nu-i aşa, Ane? Revenind la impactul lui Mitzu, în perioada aceea existau vreo două emisiuni de "sport extrem" la TV: "Hai Hui" pe Atomic şi "Oxigen" pe ProTV Braşov, care uneori mai prindea şi ediţii naţionale. Ţin minte perfect montajul de la "Oxigen" de la dualul de la Cluj din 1999, când Mitzu încerca un superman şi dădea cu moştenitorii de tija de şa, pentru ca apoi să scoată un tabletop cum numai în revistele ălea din Germania le vedeam. La fel de bine ţin minte şi primul concurs ad-hoc de freestyle, desfăşurat la Miercurea Ciuc, care pe atunci găzduia o etapă de Dual şi una de DH. După terminarea concursului de Dual, care era plin de săritoare făcute din paleţi, s-a organizat rapid un jam-session unde fiecare a dat ce trick-uri ştia mai bine. Au participat şi s-au remarcat, printre alţii, Sorin Părău, Kinda Geza şi Ovidiu Seician. De câştigat, a câştigat Mitzu. A doua zi, eram pe deal la Şumuleu la downhill şi în lipsă de biciclete decente dârdâiam amândoi sub aceeaşi pelerină de ploaie, bătuţi de necruţătoarea ploaie mocănească, şi aşteptându-i pe Geza şi pe Bronco, favoriţii zilei. A câştigat Bronco, chiuind prin pădure, cum bine îi şade.

Alternative Timişoara, 2002. Vremurile cu adevărat BUNE.

În anul ce a urmat, sezonul a fost deschis de festivalul Alternative din Timişoara, eveniment seminal pentru scena din România, fie că e vorba de MTB, BMX, skate sau role. Contest-ul de freestyle l-a câştigat Sorinel, care nu a putut suporta înfrângerea din vară de la Ciuc, şi-a săpat o linie de trails în spatele casei, la Haţeg, şi s-a antrenat de numai. Cu ocazia asta, şi-a dobândit şi porecla "Nadia Comăneci", în caz că se mira cineva de unde mai vine şi aia. Din păcate, festivalul Alternative, organizat de brigada lui Răzvan "Nasa", a mai durat numai un an, după care s-a întrerupt în urma nefericitului accident rutier al viceprimarului de atunci al Timişoarei, personaj-cheie pentru eveniment. Festivalul Alternative a lăsat însă în urmă un dirtpark care a fost un nepreţuit teren de joacă pentru toţi cei care se dădeau pe atunci pe MTB şi pe BMX în Timişoara. În vârful piramidei: Mitzu.

În 2003, trick-ul ăsta te lăsa cu gura căscată.

Mitzu la SB.Dirtjam: legendar. foto: Pushock

Geza dăduse primul backflip într-un concurs la ediţia din 2002 a festivalului Alternative, dar Mitzu rămâne ambasadorul flip-ului prin excelenţă, perfectându-l la Timişoara şi ducându-l apoi pe peste tot pe unde au avut loc concursuri de dirtjumping şi de freestyle în anii următori, mai cu seamă la Sibiu, unde Gabi Ureche şi brigada Freetime au pus pe hartă notoriul SB.DirtJam, fără de care vieţile noastre ar fi fost mai triste. Am avut întotdeauna senzaţia că, deşi îl stăpânea la perfecţie, Mitzu a ajuns la un moment dat să aibă o relaţie de tip love/hate cu backflip-ul, să-l considere un trick de circ şi să încerce să-l depăşească constant cu noi şi noi manevre, mai mult sau mai puţin de succes. Să fim sinceri! Tot timpul când la un concurs unul se dă peste cap, publicul urlă cel mai tare. Ăsta e mersul. Lumea vrea circ. Punct. În 2005 în Herăstrău, la un contest H2O, înainte să ne pregătim să sărim, Mitzu mi-a şoptit că vrea să încerce un barspin, lucru nemaivăzut pe atunci pe MTB, şi mi-a spus: "Băi Maxi, mă crezi că mă cac pe mine când mă gândesc la barspin-ul ăsta? Mai bine dau 100 de flip-uri, jur!" L-a aterizat, evident, şi a câştigat lejer concursul.

Dirtpark Dumbravă - the place to be. Merci Gabi, merci CBU homies!

Tot în 2005, Mitzu a organizat unul dintre cele mai faine concursuri de MTB la care am fost vreodată: un 4X cu ocazia unui eveniment mai mare de offroad cu maşini, care s-a ţinut la Băile Felix, s-a televizat naţional şi al căruia traseu încă mai există. Parcă aud şi acum vocea producătorul lui Peşte de la TV, care voia să facem sincroane "ca să dea bine în cameră". A fost prezentă toată lumea bună a momentului, Geza, Sorin, Caius, Kelemen, Danika, Ova, Necs, Vicky şi nu numai, am dormit cu toţii pe la Mitzu pe jos prin bucătărie şi pe hol, am băgat băi nocturne la Apollo, ne-am distrat cu doar nişte mânji la douăzeci şi ceva de ani o pot face şi am luat lecţii de şarm de la domnul Părău, seniorul. Inegalabil!

Mitzu la Felix, pe traseul de 4X făcut de el.

Talentul şi polivalenţa lui Mitzu s-au manifestat pentru o vreme şi pe zăpadă, unde omul a prins rapid care e treaba cu snowboarding-ul, dar ceva mai încolo şi cu freeskiing-ul. Cine se mira, probabil nu ştia că Mitzu s-a dat extrem de bine pe role prin anii '90 şi că tot atunci era unul dintre puţinii skateri din Oradea. Era pe la mine prin 2000 şi le-a cerut unor skateraşi din Braşov coaja: "Îmi dai şi mie, te rog, skate-ul un pic?" L-a luat, a dat de două trei ori talpă şi -bang!- un hardflip! Skaterii, între ei: "Bă, tu ştii să faci hardflip?" Celălalt: "Nu, bă..." Cu siguranţă Mitzu nu va rămâne celebru pentru skate sau snowboarding, dar în mod cert încă-i place să se dea pe zăpadă, iar talentul lui înnăscut nu ne va fi la îndemână niciodată, nouă, muritorilor de rând.

Un method d'-ăsta nu-i de colo-şa!

Perioada ce a urmat a fost cu nişte ups and downs mai pronunţate decât până atunci, iar aici trebuie spus că Mitzu a fost tot timpul omul sinusoidelor când vine vorba de noroc şi de vibe . A fost o perioadă sumbră în care am vorbit de mai multe ori despre cât de mult a ajuns să urască datul pe bicicletă şi presiunea externă şi internă care vine la pachet cu asta. Prefer să nu intru aici în detalii, ci să vă spun direct că a renăscut din propria cenuşă şi că în perioada de faţă e omul care mă impresionează probabil cel mai tare, ca atitudine. Nu, nu mă aşteptam la asta.

How low do YOU go? foto: Still Style

Printre altele, Mitzu a redescoperit datul la vale cu bicicleta şi îi place maxim. V-am povestit că Mitzu a fost Campion Naţional de Downhill în 1999, la 17 ani, nu? Bun, tocmai am făcut-o! E drept că au fost nişte circumstanţe care l-au favorizat, cu Bronco prin boscheţi în căutarea echipei TV şi cu George fără lanţ... Mai pe şleau spus, a avut noroc. Dar un titlu e un titlu şi rămâne pe viaţă! Revenind la zilele ăstea, acelaşi Mitzu care era exuberant şi trufaş, rece şi arogant, cuceritor dar nepăsător, a rămas la fel de sincer, dar e mult mai calculat şi mai răbdător şi i-a luat sub aripa lui protectoare şi experimentată pe câţiva oameni de bine, care de abia se împrietenesc cu sportul, dar care găsesc în el o plăcere autentică ce li se citeşte în ochi. Sunt puţine lucruri prin care poţi fi un ambasador mai bun pentru ceva ce iubeşti.

Tot ce v-am spus până acum e doar vârful unui eisberg. În continuare, restul poze de la mine din calculator, în ordine aleatorie:

Nu vă lasaţi păcăliţi de moaca asta blajină! Ah, şi încuiaţi-vă prietenele!

Alternative Timişoara 2002 - street dual lângă Bega.

Surmont Bike Festival 2001, styling în apus. foto: Radu Zemianschi

Cu Flipper la Timişoara.

Knox photo session la Oradea.

Mitzu pe când era rider H2O şi reprezenta Spy alături de RAM. You dig???

Un bunny peste un rail, o nimica toată!

La Europenele de 4X din Polonia. Probabil 2004.

Primul foampit din România? A fost la Adi în curte, la Sântion, şi pus la cale tot de Mitzu.

Mitzu în calificări, la balcaniada de 4X din cadrul Surmont Mountainbike Festival din Poiana Braşov, 2004.

Cu lopata şi cu DSR-ul. Alte vremuri bune: 2003.

Nu faceţi pe mironosiţele!

SB.DirtJam, o ediţie mai nouă, acelaşi Mitzu.

Linişte la 4X. Schladming 2006?

Un flip pentru H2O la Mamaia.

Bulgaristan, ghetto style.

Back on track pe bike-ul de DH la Mogoşa, la prieteni buni.

Keep it low! Felix, 2005.

One can NOT buy style.

Suicidal, ca Cedric.

Fiecare înţelege ce vrea. Asta era să fie o firmă de haine.

Am încercat manual-ul ăsta de sute de ori şi mi-a ieşit de trei ori în vreo 8 ani. Braşov, probabil 2006.

Şi, credeţi că gap-ul ăsta e cam mare???

Surmont Mountainbike Festival 2002 şi style-ul obligatoriu.

Mitzu ştie street mai bine ca tine şi ca mine.

Superman de Timişoara.

Red Bull Palatul Parlamentului Downstairs 2002, X-up în trepte de marmură.

La caftai cu Broncanu'. Tot Red Bull Palatul Parlamentului Downstairs 2002.

Da, Mitzu ştie şi d-ăstea!

Povestea mea cu Mitzu se încheie pe moment, dar de fapt merge mai departe şi cu siguranţă are nişte surprize în tolbă. Îi mulţumesc lui Mitzu pentru toţi anii ăştia în care a fost el însuşi şi îmi cer scuze dacă am uitat ceva. Vouă, celoralţi, vă mulţumesc pentru atenţie şi pentru răbdare şi vă rog respectuos să fiţi curioşi cu istoria sportului nostru în România, pentru că e doldora de oameni faini care au făcut o grămadă de lucruri incredibile cu multă pasiune.

Dedicăm:



Mă înclin!
Mx