Mondraker Enduro este anul acesta la prima ediţie care până acum a găzduit 5 curse: 3 în Spania, 1 în Andorra şi 1 în Franţa. Taxa de înscriere la ultima ediţia din La Fenasosa, Spania, a fost de doar 25 euro şi a inclus antrenamente libere pentru sâmbătă, 5 etape cronometrate duminică, tricou, mâncare pentru rideri pe traseu, prânz după cursă şi o tombolă adevărata cu o mulţime de premii. Cu siguranţă anul viitor vor fi şi mai mulţi care se vor înscrie.
Finala s-a desfăşurat într-un bike park privat, La Fenasosa. Este o locaţie foarte folosită pentru teste de bicicletă, iar în weekenduri este deschisă pentru publicul care se poate da pe traseele de DH, freeride şi în jump park, toate asistate de transport pe cablu şi auto. Dacă vrei să te şi cazezi o poţi face la castelul de pe domeniu. Întreg traseul a avut o lungime de 23 km în buclă cu o diferenţă de nivel de 1.000 m. Acesta a fost împărţit în 5 etape.
Prima etapă era cea mai tehnică, a durat în jur de 4:30 minute şi a dispus de 2 secţiuni distincte: terenul primei părţi era format din stâncă ascuţită ce nu mai contenea. Ce trebuia să faci aici era să păstrezi viteza şi să protejezi bicicleta. Puteai foarte uşor să faci pană sau să distrugi o roată dacă insistai prea tare. Partea a doua era mai lină şi în stil bike park cu jumpuri şi viraje care ajungeau până în partea de jos a domeniului.
Etapa a 2a era destul de scurtă şi începea cu o viroagă îngustă ce continua cu un forestier la deal care dura în jur de 20 de secunde după care continua cu un alt forestier plat ce părea că nu se mai termina, spre finiş.
Etapa a 3a era cea mai solicitantă. Tura începea cu un trail pentru începători, foarte frumos dacă doar „te dădeai” însă dificil într-un concurs datorită sprinturilor şi jumpurilor. Gâfâiai deja înainte de a ajunge la urcarea ce dura 1 minut după care te întorceai la castel şi la finiş. Finişul de la castel permitea riderilor să ia o scurtă pauză şi să mănânce ceva.
Etapa a 4a era cea mai lungă şi dura peste 7 minute pentru cei mai rapizi. Tura începea în forţă şi la vale pe o viroagă stâncoasă care se îngusta din ce în ce mai mult. Viroaga avea o mulţime de jumpuri, north shore şi, la un moment dat, imposibil de traversat. Aici organizatorii au construit o spirală prin care făceai transferul spre următorul nivel continuând prin viroaga care, încet-încet, se lărgea în timp ce terenul devenea mai plat avansând spre finiş.
Etapa a 5a începea cu o urcare stâncoasă care apoi se deschidea într-o secţiune de jumpuri şi continuând cu o secţiune de forestiere plate care ţineau până erai înapoi la finiş. După ce pompasei din greu timp de aproximativ 3,5 ore pe un traseu cu adevărat enduro şi care punea la adevărată încercare condiţia fizică a riderilor, întoarcerea la castel era o binecuvântare.
Cursa a fost un mare succes pentru Cedric Gracia fiind prima sa cursă după accidentarea de la Val Di Sole din iunie. Cu atât mai remarcabil este faptul ca în doar 4 luni el s-a recuperat şi se pare că într-o foarte bună formă de vreme ce a terminat înaintea lui Fabien Barel, pe 2, şi Jacobo Santana Pastor, pe 3. La fete a câştigat Tarcy Moseley care la general a venit pe 19.
Foto: WILDWOLF STOCKPHOTO