CNE #5 Metal Enduro: scânteia de la Reșița prinde iarăși flacără

- Cioc-cioc!
- Cine-i acolo?
- Sunt eu, Metal Enduro!
- Bine, hai înăuntru! Cu Hetfield ai vorbit, te lasă la joacă?
- Dară bine că nu!
- Bun, hai să shredduim!

Lăsând gluma la o parte, METAL Enduro se întâmplă în weekend-ul ăsta și cine nu se duce scapă turma. Noi am susținut proiectul METAL Enduro încă de la prima lui ediție, când am și scris extensiv despre asta. Doamnelor și domnilor, azi în avem la aparat pe Cătălin Gavrilă! Să fie primit!



Salut Cătălin! Au trecut mai bine de patru ani și suntem imediat la a cincea ediție METAL Enduro. Care sunt cele mai importante diferențe între 2013 și 2017?

Ceau Max! E ciudat, mi se pare că parcă a fost anul trecut prima ediție. Asta cred că e așa fiindcă nu am schimbat mai nimic în organizare, mă refer la abordare. Facem toata treaba pentru că vrem și pentru că nu ne stresăm cu un buget prea consistent. Diferențele între cele două "fierătanii" sunt doar la traseu: cel de anul ăsta e mai lung.



De-a lungul timpului, traseele au evoluat și s-au schimbat. Avem vreo noutate pentru anul acesta? Pe viitor ce aveți în vedere în materie de trasee?

Da, au evoluat, iar asta s-a întâmplat pentru că am fost cumva forțați să modificăm traseele. An de an a trebuit să refacem zone pentru că au fost distruse de diverse lucrări, exploatări la padure și alte lucrări cu utilaje mari care au afectat semnificativ zone din trasee sau chiar o întreagă potecă. E ca dracu' să vezi că toată munca ta dintr-un an e distrusă în 10 minute și că nici nu poți să faci nimic ca să oprești asta. E o lecție pentru noi toți și țin să zic asta pentru că am tot vazut că lumea îndeamnă comunitatea la sapă, ca să existe trasee. Fără aprobarea proprietarului/administratorului zonei unde vrei să construiești energia e risipită și conflictele sunt la ele acasă. Pe lângă dorința și forța de muncă ai nevoie de un plan bine pus la punct, răbdare și ceva aptitudini pentru dialog, negociere și lobby. Noi am reușit în 2017 să avem un acord de parteneriat cu RNP Direcția Silvică Caraș-Severin și cu Primăria Reșița, cele 2 organizații care administrează și au în proprietate zonele în care am construit traseele. Asta ne-a dat siguranța că putem să construim, și astfel în 2017 avem 7 poteci diferite; diferite și ca ritm, fel de abordare și nivel tehnic/fitness. În viitor vrem ca aceste poteci să fie folosite atât de bicicliști cât și de alergători sau pur și simplu pentru plimbare, să se organizeze diverse evenimente și, de ce nu, ele să fie motivul pentru care să vii la Reșita. (N.R.: Personal cred că suntem prea, ăhm, confortabili și că e important să ieșim la sapă în primul rând, asumându-ne contextul, dar Cătălin are un punct de vedere foarte valid aici: e bine să lucrezi cu cap și să fii diplomat!)



Formatul actual al cursei este de 2 zile, pe placul unora, dar la care alții strâmbă din nas. Cum ați ajuns la formula asta și ce avantaje/dezavantaje are?

De când ne știm, la Bike Attack ne-am dorit să facem o cursă care să fie pe 2 zile. Asta pentru că îți dă siguranța că lumea vine că să fie acolo și nu doar ca să bifeze încă un eveniment sau clasament și pentru că oamenii care se aseamănă se adună și au nevoie să fie împreună. În plus, ce poate să fie mai fain decât o zi de dat pe poteci și mers la limită? Bineînțeles că două zile de dat pe poteci și mers la limită!

Avantaje pentru organizare nu sunt, din contră, e mult mai complicat și mai stresant, însă pentru un oraș ca Reșița e binișor, pentru că lumea venită de prin țară petrece mai mult timp și așa sprijină mici afaceri care oferă servicii legate de turism și timp liber. Reșița e un oraș în regres care se poate ridica la plutire prin turism; natura e destul de generoasă aici.



Frumos spus, poți candida și la Primărie acum! ;) Dar să revenim! Care a fost fluxul de participanți de-a lungul timpului? Crezi că au venit mai mulți oameni noi în sport sau unii pur și simplu au schimbat disciplina?

Nu pot să zic că se vad schimbări mărețe legate de fluxul de participanți, deși mi-am imaginat altfel acum 5 ani. Cred că în principal sunt oameni care au schimbat disciplina. Oameni noi nu prea au venit, pentru că noi, organizatorii din Romania, am fost incapabili să-i atragem. Ne-am concentrat să facem trasee grele, să încercăm să-i mulțumim pe cârcotașii de pe net și să "ridicăm nivelul". Rezultatul e că avem evenimente cu 40-50 de oameni și mai nasol e că nu există un plan prin care să schimbăm situația asta.



Cursele de enduro ar trebui să fie mai fun-oriented, ca să atragă mai multă lume, sau din ce în ce mai dificile și mai specializate, ca să crească nivelul curselor de la noi?

Aici e ca la gătit: să pui din ingredientele exact în cantitatea de care e nevoie. Din punctul nostru de vedere, al Bike Attack, la o cursă e ca la o luptă, o luptă unde nu se câștigă ușor. Însă dacă vrem să avem luptători, ei trebuie să fie motivați să se bată! Dacă nu aducem elementul Distracție și dacă nu facem și trasee mai pe nivelul din România nu o să atragem lume la cursele de enduro. Dar din punctul nostru de vedere ”fun” nu înseamnă să urci permanent cu shuttle-ul pentru că vrei să înveți traseul până la cel mai mic detaliu. Tocmai de asta bicicleta e un vehicul extraordinar: pentru că îți oferă libertate, nu depinzi de prea multe elemente din exterior. În fine, subiectul e mai complex de atât și merită un articol mai amplu...



Oh, asta cu siguranță! Dar e bună și franchețea asta de aici! Să continuăm! Ați fost prima cursă de enduro de la noi și printre primii care s-au alăturat Cupei Naționale de Enduro. În ce fel a influențat această asociere cursa voastră?

Chiar după prima ediție ne și imaginam cât de tare ar fi și ce ușor se poate face o serie de curse de enduro MTB în România, de asta am zis rapid ”da” la propunerea venită de la ADMR pentru a ne alătura la cupă. În plus, am considerat că doar împreună organizatorii pot face ceva care să conteze la nivel național și să producă schimbare. METAL-ul a fost influențat în sens pozitiv, deși au crescut puțin cheltuielile și a complicat organizarea, am fost ajutați cu promovarea, iar la nivel local oamenii au privit cu ochi mai buni demersul, pentru că sună mai oficial "Cupa României". Sigur că exista o mulțime de lucruri care încă nu funcționează la această cupa, dar cred că s-au făcut ceva pași și că putem să ducem lucrurile spre bine dacă suntem serioși cu toții. Totuși, din punctul nostru de vedere, câștigul mare e la faptul că oamenii minunați care participă la cursele de enduro au făcut eforturi financiare ca, pe lângă taxele pe care le percepem, să platească și asigurări și licențe la FRC. Asta e o garanție pentru noi că ei își doresc ca noi să organizăm astfel de evenimente dar și că au înțeles că trebuie să preia o parte din responsabilitatea pe care noi ne-o asumăm.



Prin comparație cu alte concursuri, taxa voastră de înscriere este relativ mică și întotdeauna a fost așa. Cum reușiți asta, vă ajută primăria locală? Nu crezi că alți organizatori nu prea sunt încântați de taxa redusă, fiindcă participanții pot considera că, dacă voi puteți, oricine ar trebui să poată?

Cred că e o taxa reală raportată la serviciile pe care le oferim. Când calculăm bugetul trebuie să fim pe 0 iar noi reușim. Suntem o trupă mare și dedicată, Bike Attack nu e doar o trupă de bicicliști care se cară din pură plăcere egoistă, e o asociație care vrea să educe și să sprijine comunitatea locală. De asta probabil ne sunt alături mulți oameni care ne oferă ajutor necondiționat, iar ei preiau o mare parte din costuri. Chiar și la Primăria Reșita e aceeași treabă, sunt oameni care au înțeles ce urmărim noi de fapt. Ce obținem noi după ce organizăm METAL-u e că menținem legătura cu toți oamenii faini care sunt în și pe lângă Bike Attack, dar și o serie de trasee bătute bocnă la 2 pași de casă.



Te-am văzut și la alte curse de enduro din sezon. Care sunt preferatele tale ca rider?

Îmi place la munte, Ciucaș și Băișoara.

Pe unde ai mai vrea să vezi organizate concursuri de enduro?

La Brașov și în Valea Cernei.



În general vorbind, este enduro un cimitir de elefanți pentru foștii downhilleri, care vor să se ferească de accidentări?

Cam da, însă eu zic altfel: plin de oameni care nu au cojones să meargă la downhill și nici fitness-ul necesar pentru XC sau maratoane și atunci vin la enduro, unde se plâng fie de urcările prea grele fie de potecile prea tehnice. E absurd să îți imaginezi că la o cursă de enduro înseamnă că poți să parcurgi traseul cu trotineta sau că cineva te cară în spate pentru că ție îți place mai mult statul pe canapeaua decât cel în șa. Noi am plecat de la ideea că enduro MTB e motivul ca să te faci un rider mai tehnic sau mai pregatit fizic și așa trebuie să rămână, indiferent de categoria la care participi.



Care este echipa de organizare METAL Enduro, cui mulțumim?

Unor oameni super faini și dedicați: Robi, Gangea, Mișu, Adelin, Miță, Moșu, Gică, Soran, Werni, Dan, Miță G., Șarpe, Oto, Bivas, Geki, Cipa, Adi, Adi M, Para, Kui etc. Să nu se supere cei pe care i-am uitat! Plus încă 30 de voluntari care sunt pe traseu în cele 2 zile.

Zi rapid o piesă metal care să se potrivească ediției de anul ăsta Metal

Snap Your Fingers, Snap Your Neck by Prong

Cheers și ne vedem la Reșița! Rock on!

Noroc! Să ne vedem cu bine!

Câteva informații de bază, așa cum apar ele pe pagina de Facebook a evenimentului:

14-15 octombrie, 2 zile de concurs, 8 probe speciale la METAL Enduro 2017

Cursa va avea loc pe potecile deja “consacrate” Fluturelu, Poezie și Canada dar și încă 4 poteci noi care au fost construite în acest an. METAL Enduro 2017 este etapa nr. 5 din Cupa Națională de Enduro a României.

Traseul de concurs este în zona centrul Resitei pe dealurile din jurul acestuia, Poiana Golului și Dealul Ciorii.

METAL Enduro 2017 are 8 probe speciale pe distanțe între 2 și 4 km iar distanța totală, cu tot cu secțiunile de legătură, este de aproximativ 70 km.

Cine mai are zor de înscrieri, să o facă AICI: http://mtbcup.ro/cupe-nationale/metal-enduro-2017/





Luați cu metal de la Reșița! Am spus METAL!