16 august 2012 la 11:29
Frumos articol, partea cu nunta e chiar amuzanta. Oricum, Freestylers au un nume in muzica electronica care in cazul lor nu e asa de noua. :D
Îmi stă pe limbă "cel mai bun eveniment de dirt organizat vreodată în România", dar ar fi prea simplu şi brigada Ride More din Ciuc merită mai mult decât atât. Asta deşi, de la început fie spus, Dirt On Fire 2 a rămas din păcate la stadiul de calificări, pentru că vântul şi vremea foarte aiurea de sâmbătă au facut imposibilă desfăşurarea propriu-zisă a concursului. Şi, mamă-mamă, cum ar fi fost. Maxim!
Adevărul e că nu mă aşteptam la mai puţin de la niste ciucani pe care îi ştiu de mult şi îi stimez şi mai mult. Prima oară am fost la Ciuc prin vara lui 2000, fix după ce dădusem bacalaureatul, pentru un concurs de dual şi pentru unul de downhill. Traseul de dual era făcut cu sărituri din paleţi, Ova se dădea tot cu muzică si pe un full Itek cu furcă RST întoarsă intenţionat 180 de grade, iar la final de eveniment a avut loc un jam-session de trick-uri câştigat de Mitzu, care avea să fie nu ştiu dacă primul, dar sigur cel mai influent concurs de freestyle pe mountainbike. De ce? Fiindcă Geza si cu Sorin, copii ai ambiţiei, atât de tare s-au motivat încât până la următorul concurs de la Timişoara din primăvara lui 2001 învăţaseră deja tot ce era obligatoriu în materie de trick-uri în perioada respectivă. De fapt, aici voiam să şi ajung: la istoria destul de recentă şi la tradiţia ciucanilor în acest sport. Din anul 2000 cu siguranţă nu a fost an în care să nu mă duc cel puţin o dată la Miercurea Ciuc. Şi cum să nu mă duc? Oameni faini, oraş liniştit, fete foarte simpatice, spot-uri incredibile (şi atunci şi acum) şi poftă molipsitoare pentru dat. Ţin minte precis că Domi avea duble lângă stadionul de hockey cand noi nici nu ştiam ce-s ălea şi că Mitzu, impresionat de ospitalitatea locală, decreta "Părinţii lui Geza sunt bucătari! Incredibil ce mâncare bună!".
Lăsand nostalgiile mele deoparte, Dirt On Fire s-a construit pe un fundament al oamenilor care îşi iau destinul în mâini şi îl modelează după placul şi nevoile lor. Tot la început de ani 2000, când în Timişoara dirtpark-ul era o realitate în plină evoluţie şi Mitzu îl concura pe Flipper, iar la Sibiu planurile începeau să se contureze, riderii din Ciuc nu au stat să se milogească pe la primării şi alte autorităţi sforăitoare. Şi-au cumpărat din banii lor puşi la comun o parcelă în marginea oraşului pe care au început să construiască din lopată şi cu utilaje, în funcţie de cum şi-au permis. Locul acela s-a dezvoltat de la an la an şi acum găzduieşte terenul de joacă pentru Dirt On Fire. Deci nimic nu e întâmplător, da? Să vă scoateţi Para Mălăiaţă™ din cap!
Pe când am ajuns eu, vineri la prânz, la set-up, participanţii se dădeau deja de zor şi concursul amestecat (BMX/MTB) pentru juniori şi amatori stătea să înceapă. Dupa concursul lor aveau să se dea în calificări cei de la clasa Pro, dar cei de mai înainte puteau să se implice şi ei, dacă socoteau că au ce le trebuie pentru a ajunge în finala de a doua zi.
Aici trebuie deja să precizez că trick-urile care s-au dat în ziua de calificări erau deja sensibil peste ce se dăduse cu un an înainte şi nici cu an înainte nu avusesem un concurs slab, ba dimpotrivă! Nivelul a fost pur şi simplu mult mai sus decât şi-ar fi închipuit unii dintre noi vreodată pentru România. Asta se întâmplă când eşti credibil şi când reuşeşti să atragi nume importante. Dany Josa a petrecut mult timp la Woodward şi a venit să se distreze, maşinile de executat trick-uri din echipa Burn (Bazsi şi Balint) demonstraseră cu un an înainte cam ce filme au în cap, restul de maghiari pe MTB erau şi ei top level, Simon din München nu se putea da rău pentru că scena germană de BMX obligă, iar fraţii Godziek şi acoliţii lor din Polonia au şi ei un statut şi reprezintă cea mai progresivă scena din Europa de est. Deci calitate garantată! În plus, kinderii ciucani se dau din ce în ce mai bine, Nandi nu se poate abţine să nu rânjească de fericire de fiecare dată când dă o linie, iar Sasu' e o prezenţă din ce în ce mai solidă în orice concurs de profil.
Set-up-ul e compus din 4 kickere principale în linie dreaptă cu landing înalt, pentru siguranţă şi pentru a motiva competitorii, şi cu un hip de final care e în acelaşi timp şi landing pentru linia din spate de FMX. Am spus FMX? Da, am spus FMX şi o să mai spun, dar mai încolo! Fiţi atenţi aici! După al doilea landing puteai alege linia din stânga care te purta întâi peste un hip mare şi sănătos, apoi printr-o contrapantă de dreapta şi înapoi la alt hip cu landing împărţit cu săritura 4 din linia dreaptă si apoi traseu comun până la elementul final. De precizat că cei care alegeau linia din stânga primeau by default 30 de puncte în plus de la juriu, iar cei care pedalau între kickerele din linia dreapta primeau câte zece puncte în minus.
Sincer, nu prea am acum neapărat zor să mă gandesc la ce trick-uri s-au dat cu exactitate. O să vedeţi asta în montajul video care stă să apară. Pot totuşi să vă spun totusi aşa: Balint Szanto droppenea cu tailwhip de pe rampa de lansare, fraţii Godziek aveau toate minunile off-axis la control, Simon de la München se distra şi cu câte un barrel roll, iar liniile lui Sasu' începeau cu 360 toboggan la prima, continuau cu 360 tabletop la a doua şi mergeau mai departe cu 450 barspin transfer la hip, de unde am uitat. Că tot vorbeam de primul hip, care era imens, cam acolo şi-a dat Szymon Godziek proba măiestriei. Flip la prima încercare, flipwhip imens la a doua încercare, încă unul la a treia şi cu siguranţă îl ateriza dacă sesiunea de best trick ar fi continuat sau, daca nu, sigur sâmbătă. Dar nu a fost să fie, aşa că s-a mulţumit (sic) cu un frontflip tuck no-hander, care i-a asigurat best trick-ul, în timp ce fratele său a bifat, tot pentru best trick, un superman seatgrab to tailwhip. Mai zi ceva!
Mai zic ceva! Freestyle Motocross! Disciplina asta a salvat cât de cât show-ul in ceea ce trebuia să fie ziua principală de sâmbătă. Mare păcat! Se calificaseră 16 rideri la MTB şi 8 la BMX sş totul trebuia să se deruleze după un sistem eliminatoriu one-on-one cu sferturi/semifinale/finale şi câte două manşe, astfel încât palpitaţia era garantată. Vă mai zic una! Dacă nu s-ar fi anulat din motive de rafale de vânt, cele desfăşurate sâmbătă şi nu s-ar fi revenit în mod logic la rezultatele din calificări, superstarul Szymon Godziek nu ar fi trecut de prima rundă, deşi era cel mai bine calificat şi se dădea cu cel mai slab calificat. De ce? S-a dat cam "la flow", cu puţine trick-uri, crezând că îi sunt de ajuns ca să îl bată pe Péter Kis, care, în replică, scosese tot ce avea în tolbă, aterizase tot şi legase două run-uri bune. Deci interesant ar fi fost! Şi încă una: tehnicul Marek Lebek s-a accidentat şi şi-a buşit o roată spate, astfel încât el şi cu Szymon s-au dat cât a fost de dat sâmbăta cu aceeaşi roată de spate pe care o schimbau între ei de la tură la tură. Fair play!
Dar să revenim la motoare şi la Freestyle Motocross! Cred că lumea nu avea nici o aşteptare legată de asta, dar echipa Ride More nu a glumit deloc şi la faţa locului se găseau câte un kicker mare cu landing atât în spatele cât şi în mijlocul set-up-ului, plus o linie destul de sketchy (ask Pushock!) de trei duble în partea stângă. Cand spun "sketchy" nu spun că erau făcute aiurea, ci doar că îţi trebuia ceva coi să le sari şi că a treia avea ditai gap-ul. Cel mai energic şi-a făcut de cap local hero Mihai Stoichescu, care a whippenit fain tot ce era de whippenit. Pe lângă el, încă un rider român şi doi maghiari, dintre care unul avea un repertoriu mai sănătos de trick-uri: heelclicker, 9 o'clock, superman seatgrab, lazyboy, coffin, Hart attack şi nac nac-uri a la McGrath. Dacă vă întrebaţi de ce au zburat motoriştii şi bicicliştii nu, gândiţi-vă la câte kilograme are un motor de cross şi cât de stabil e în aer şi după aceea aduceţi-vă aminte când v-a luat ultima oară o pală de aer cu bicicleta. Cam aşa! Anularea a fost o decizie logică şi înţeleaptă pentru eveniment. FMX-ul la fel şi sperăm să vedem la anul şi mai mult şi mai fain! Şi sigur o să vedem!
Înainte de ceremonia de premiere de sâmbătă ne-am mai jucat puţin prin miniramp-ul din skatepark-ul Stripe unde au rămas pe baricade doar 4 rideri şi şi lor le-a stricat ploaia cheful. Sistemul de concurs: cash 4 trick - primeşti bani pe loc pentru orice trick mai valabil scos, până casa rămâne fără cei 1000 RON puşi la dispoziţie. Cel mai ghiduş a fost Alin Moldovan, David Godziek a încasat şi el ceva, Bobo ceva mai mult, la fel ca şi Alex Don, care din păcate a încasat şi o lovitură mai nasoală la glezna şi a ajuns la spital şi între timp şi în operaţie. Stay strong, boy!
Dirt On Fire a înseamnat însă şi două afterparty-uri valabile, care au umplut bine silozul de aproape de gară şi eleganta zonă acoperită de afară. Pe lângă asta am avut şi oameni care au pus muzică în dirtpark şi aici nu pot să nu mi-l amintesc pe simpaticul Gojira, care m-a întâmpinat cu "Ştii ce a spus Mike Patton, nu? I don't trust anyone who doesn't like Slayer." şi şi-a început setul, adecvat, cu Meshuggah. Cat de mult succes a avut? Păi imaginaţi-vă că pe când lumea o tăia sâmbătă din dirtpark, vreo 20 de oameni încă dansau de zor în faţa pupitrului lui Gojira şi nu păreau să se oprească prea curând. Altfel, în prima seară am avut parte de DJ Vadim, care e o prezenţă eclectică şi excentrică, oricum l-ai lua. Dacă mă întrebaţi pe mine, lumea nu prea a înţeles mare brânză din setlist-ul lui, dar să nu aveţi impresia că eu aş fi priceput mai mult! Am notat însă cu plăcere cel puţin 20 de minute de jungle, printre altele, ceea ce este cel puţin neobişnuit şi curajos, plus obligatoriile melodii de tip "crowdpleaser" secţionate însă strategic cât să îţi dea un efect de "aha!" şi să te simţi puţin cunoscător. Între, o grămadă de beat-uri electronice şi mai puţin hip-hop, cum s-ar fi aşteptat unul ca mine, dar pentru aia tot mi-a plăcut! Pe sfărşit, se spune că i s-ar fi cerut omului cu insistenţă dubstep şi că în cele din urma s-ar fi conformat. Acum, nu ştiu cum îi pică unui DJ ca Vadim aşa ceva, dar eu aş fi trimis cealapele la plimbare. Ah, aţi sesizat ironia prezenţei numelui Vadim la Miercurea Ciuc? Bun! Înainte de a trece la Freestylers, trebuie să vă spun ca Marwan de la Cluj a mixat bine şi a fost în formă, ceea ce nu e de colo. Dar de ce să mai trec la Freestylers, de fapt? Au umplut toata încăperea mai bine decât în seara dinainte, dar eu nu mă omor după noua electronică, deci nu am ce povesti. Cu siguranţă alţii au apreciat mai bine decât mine. Un magnet pentru public? Clar? Mai e nevoie de aşa ceva? Fără îndoială!
Ce a mai fost fain la Dirt On Fire? Chestii mici, care legate, contează. Ca de exemplu, zona de expo de lângă dirtpark şi mai ales rulotele cu sandwich-uri şi cu langoşi calzi. Echipa Ride More a fost destul de smart să îi aducă pe oamenii cu sandwich-uri şi la petrecere şi cred că au vândut în draci. Preţuri decente, calitate onorabilă, opţiuni. De ce nu fac şi alţi organizatori aşa ceva? Întrebaţi-i! Ultima mea remarcă este despre oamenii din Miercurea Ciuc, despre cum arată oraşul şi despre cum sunt gospodărite împrejurimile. Sincer, arată cel mai aproape de ţara aia pe care ne-o dorim dintre toate locurile pe care le-am văzut în România. Am mai fost de multe ori în Ciuc, dar e prima dată când remarc treaba asta. Hm! Am stat la hotelul modest dar decent de două stele "Salvator" lângă biserica din Şumuleu. Fără fite, fără excese, fără tablouri stupide şi fără clanţe din tablă aurite. Pe când ne întorceam la somn, am prins chiar şi o nuntă în acelaşi registru: decenţă. Fără sărmăloaie şi vin vărsat (sic), fără furat mireasa, fără vociferări şi fără Q7 alb în parcare, în schimb cu oameni frumos îmbracaţi şi zâmbitori. Deci "civilizat" e cuvântul-cheie!
Rezultate:
MTB Pro:
62.13 Szymon Godziek
55.73 Horváth András
52.33 Baier Cristoph
46.80 Gál László
44.73 Horváth Ferenc
39.73 Krajewski Piotr
36.60 Zölei Patrik
35.67 Nagy Dániel
32.27 Martin Rot
31.00 Marek Lebek
28.67 Nagy Attila
25.87 Marcu Danika
25.80 Székely Nándor
23.60 Nagy Oszkár
22.80 Darvas Kázmér Koppány
20.33 Kis Péter
9.27 Ghioş Radu Cătălin
BMX Pro:
57.53 Josa Dániel
47.87 David Godziek
47.53 Moratz Simon
45.00 Szántó Bálint
40.67 Demián Barnabás
36.73 Udvari Boldizsár
28.33 Oskiera Martyn
26.67 Ivánfi Balázs
26.47 Cservenák Csepel
10.60 Bathory Gabor
9.87 Straciuc Oreste Mihai
9.13 Budai Zsolt
8.60 Cojocariu Florin
0.73 Gold David
Amatori:
1. Darius Zamfir
2. Mihai Straciuc
3. Ciprian Fuşle
Juniori:
1. Zsombor Denes
2. Zoltan Reisz
3. Erik Caba
Best Trick BMX: Szymon Godziek - frontflip tuck no-hander
Best Trick MTB: David Godziek - superman seatgrab to tailwhip
Best Romanian Rider BMX: Demian Barnabas
Best Romanian Rider MTB: Christoph Baier
Vă las în compania fotografiilor lui Monkey, care s-a bucurat de Dirt On Fire 2 mai ceva ca mine:
Impresiile lui Monkey (scrise de el ca bonus la poze):
Habar nu am cum sau ce să scriu despre DOF, dar dacă m-ar întreba cineva pe mine cum a fost, i-aş spune :
- park-ul e incredibil, mult peste standardele dirtpark-urilor din ţara noastră
- invitaţii străini sunt bineveniţi şi e plăcut de urmărit/concurat alături de ei
- vremea care joacă feste (si asta e MARE păcat)
- FMX? no comment, la modul pozitiv
- overall, amploarea mai mare decât în ediţia de anul trecut (creşte: bigger & better)
- mi-aş dori să devină tradiţie ca în fiecare an în august să mearga lumea la DOF Miercurea Ciuc
- multiculturalism? I dunno'...
- Miercurea Ciuc e un oraş mişto, venue OK, party-uri faine de tot, dar vreme ca la cercul polar (în august??? WTF se întâmplă acolo?)
Şi, în încheiere, eu personal aş mulţumi celor care se implică şi mişcă lucrurile (pe lângă Burn care se ocupă de financiar), că pamantul nu poate fi mutat cu bani de la sponsori şi banii de la sponsori nu sunt în stare să jurizeze concursul singuri, deci big ups for those guys, şi rideri şi publicul care a venit!
(destul de bine, nu?)
O să închei acum, dar nu înainte de a mulţumi din nou Ride More pentru tot! Fotografii mai găsiţi AICI, aici, AICI şi aici.
Mă înclin!
Mx
Adevărul e că nu mă aşteptam la mai puţin de la niste ciucani pe care îi ştiu de mult şi îi stimez şi mai mult. Prima oară am fost la Ciuc prin vara lui 2000, fix după ce dădusem bacalaureatul, pentru un concurs de dual şi pentru unul de downhill. Traseul de dual era făcut cu sărituri din paleţi, Ova se dădea tot cu muzică si pe un full Itek cu furcă RST întoarsă intenţionat 180 de grade, iar la final de eveniment a avut loc un jam-session de trick-uri câştigat de Mitzu, care avea să fie nu ştiu dacă primul, dar sigur cel mai influent concurs de freestyle pe mountainbike. De ce? Fiindcă Geza si cu Sorin, copii ai ambiţiei, atât de tare s-au motivat încât până la următorul concurs de la Timişoara din primăvara lui 2001 învăţaseră deja tot ce era obligatoriu în materie de trick-uri în perioada respectivă. De fapt, aici voiam să şi ajung: la istoria destul de recentă şi la tradiţia ciucanilor în acest sport. Din anul 2000 cu siguranţă nu a fost an în care să nu mă duc cel puţin o dată la Miercurea Ciuc. Şi cum să nu mă duc? Oameni faini, oraş liniştit, fete foarte simpatice, spot-uri incredibile (şi atunci şi acum) şi poftă molipsitoare pentru dat. Ţin minte precis că Domi avea duble lângă stadionul de hockey cand noi nici nu ştiam ce-s ălea şi că Mitzu, impresionat de ospitalitatea locală, decreta "Părinţii lui Geza sunt bucătari! Incredibil ce mâncare bună!".
Lăsand nostalgiile mele deoparte, Dirt On Fire s-a construit pe un fundament al oamenilor care îşi iau destinul în mâini şi îl modelează după placul şi nevoile lor. Tot la început de ani 2000, când în Timişoara dirtpark-ul era o realitate în plină evoluţie şi Mitzu îl concura pe Flipper, iar la Sibiu planurile începeau să se contureze, riderii din Ciuc nu au stat să se milogească pe la primării şi alte autorităţi sforăitoare. Şi-au cumpărat din banii lor puşi la comun o parcelă în marginea oraşului pe care au început să construiască din lopată şi cu utilaje, în funcţie de cum şi-au permis. Locul acela s-a dezvoltat de la an la an şi acum găzduieşte terenul de joacă pentru Dirt On Fire. Deci nimic nu e întâmplător, da? Să vă scoateţi Para Mălăiaţă™ din cap!
 |
| Playground. foto: Dragoş Dumitru |
Pe când am ajuns eu, vineri la prânz, la set-up, participanţii se dădeau deja de zor şi concursul amestecat (BMX/MTB) pentru juniori şi amatori stătea să înceapă. Dupa concursul lor aveau să se dea în calificări cei de la clasa Pro, dar cei de mai înainte puteau să se implice şi ei, dacă socoteau că au ce le trebuie pentru a ajunge în finala de a doua zi.
Aici trebuie deja să precizez că trick-urile care s-au dat în ziua de calificări erau deja sensibil peste ce se dăduse cu un an înainte şi nici cu an înainte nu avusesem un concurs slab, ba dimpotrivă! Nivelul a fost pur şi simplu mult mai sus decât şi-ar fi închipuit unii dintre noi vreodată pentru România. Asta se întâmplă când eşti credibil şi când reuşeşti să atragi nume importante. Dany Josa a petrecut mult timp la Woodward şi a venit să se distreze, maşinile de executat trick-uri din echipa Burn (Bazsi şi Balint) demonstraseră cu un an înainte cam ce filme au în cap, restul de maghiari pe MTB erau şi ei top level, Simon din München nu se putea da rău pentru că scena germană de BMX obligă, iar fraţii Godziek şi acoliţii lor din Polonia au şi ei un statut şi reprezintă cea mai progresivă scena din Europa de est. Deci calitate garantată! În plus, kinderii ciucani se dau din ce în ce mai bine, Nandi nu se poate abţine să nu rânjească de fericire de fiecare dată când dă o linie, iar Sasu' e o prezenţă din ce în ce mai solidă în orice concurs de profil.
Set-up-ul e compus din 4 kickere principale în linie dreaptă cu landing înalt, pentru siguranţă şi pentru a motiva competitorii, şi cu un hip de final care e în acelaşi timp şi landing pentru linia din spate de FMX. Am spus FMX? Da, am spus FMX şi o să mai spun, dar mai încolo! Fiţi atenţi aici! După al doilea landing puteai alege linia din stânga care te purta întâi peste un hip mare şi sănătos, apoi printr-o contrapantă de dreapta şi înapoi la alt hip cu landing împărţit cu săritura 4 din linia dreaptă si apoi traseu comun până la elementul final. De precizat că cei care alegeau linia din stânga primeau by default 30 de puncte în plus de la juriu, iar cei care pedalau între kickerele din linia dreapta primeau câte zece puncte în minus.
Sincer, nu prea am acum neapărat zor să mă gandesc la ce trick-uri s-au dat cu exactitate. O să vedeţi asta în montajul video care stă să apară. Pot totuşi să vă spun totusi aşa: Balint Szanto droppenea cu tailwhip de pe rampa de lansare, fraţii Godziek aveau toate minunile off-axis la control, Simon de la München se distra şi cu câte un barrel roll, iar liniile lui Sasu' începeau cu 360 toboggan la prima, continuau cu 360 tabletop la a doua şi mergeau mai departe cu 450 barspin transfer la hip, de unde am uitat. Că tot vorbeam de primul hip, care era imens, cam acolo şi-a dat Szymon Godziek proba măiestriei. Flip la prima încercare, flipwhip imens la a doua încercare, încă unul la a treia şi cu siguranţă îl ateriza dacă sesiunea de best trick ar fi continuat sau, daca nu, sigur sâmbătă. Dar nu a fost să fie, aşa că s-a mulţumit (sic) cu un frontflip tuck no-hander, care i-a asigurat best trick-ul, în timp ce fratele său a bifat, tot pentru best trick, un superman seatgrab to tailwhip. Mai zi ceva!
Mai zic ceva! Freestyle Motocross! Disciplina asta a salvat cât de cât show-ul in ceea ce trebuia să fie ziua principală de sâmbătă. Mare păcat! Se calificaseră 16 rideri la MTB şi 8 la BMX sş totul trebuia să se deruleze după un sistem eliminatoriu one-on-one cu sferturi/semifinale/finale şi câte două manşe, astfel încât palpitaţia era garantată. Vă mai zic una! Dacă nu s-ar fi anulat din motive de rafale de vânt, cele desfăşurate sâmbătă şi nu s-ar fi revenit în mod logic la rezultatele din calificări, superstarul Szymon Godziek nu ar fi trecut de prima rundă, deşi era cel mai bine calificat şi se dădea cu cel mai slab calificat. De ce? S-a dat cam "la flow", cu puţine trick-uri, crezând că îi sunt de ajuns ca să îl bată pe Péter Kis, care, în replică, scosese tot ce avea în tolbă, aterizase tot şi legase două run-uri bune. Deci interesant ar fi fost! Şi încă una: tehnicul Marek Lebek s-a accidentat şi şi-a buşit o roată spate, astfel încât el şi cu Szymon s-au dat cât a fost de dat sâmbăta cu aceeaşi roată de spate pe care o schimbau între ei de la tură la tură. Fair play!
Dar să revenim la motoare şi la Freestyle Motocross! Cred că lumea nu avea nici o aşteptare legată de asta, dar echipa Ride More nu a glumit deloc şi la faţa locului se găseau câte un kicker mare cu landing atât în spatele cât şi în mijlocul set-up-ului, plus o linie destul de sketchy (ask Pushock!) de trei duble în partea stângă. Cand spun "sketchy" nu spun că erau făcute aiurea, ci doar că îţi trebuia ceva coi să le sari şi că a treia avea ditai gap-ul. Cel mai energic şi-a făcut de cap local hero Mihai Stoichescu, care a whippenit fain tot ce era de whippenit. Pe lângă el, încă un rider român şi doi maghiari, dintre care unul avea un repertoriu mai sănătos de trick-uri: heelclicker, 9 o'clock, superman seatgrab, lazyboy, coffin, Hart attack şi nac nac-uri a la McGrath. Dacă vă întrebaţi de ce au zburat motoriştii şi bicicliştii nu, gândiţi-vă la câte kilograme are un motor de cross şi cât de stabil e în aer şi după aceea aduceţi-vă aminte când v-a luat ultima oară o pală de aer cu bicicleta. Cam aşa! Anularea a fost o decizie logică şi înţeleaptă pentru eveniment. FMX-ul la fel şi sperăm să vedem la anul şi mai mult şi mai fain! Şi sigur o să vedem!
Înainte de ceremonia de premiere de sâmbătă ne-am mai jucat puţin prin miniramp-ul din skatepark-ul Stripe unde au rămas pe baricade doar 4 rideri şi şi lor le-a stricat ploaia cheful. Sistemul de concurs: cash 4 trick - primeşti bani pe loc pentru orice trick mai valabil scos, până casa rămâne fără cei 1000 RON puşi la dispoziţie. Cel mai ghiduş a fost Alin Moldovan, David Godziek a încasat şi el ceva, Bobo ceva mai mult, la fel ca şi Alex Don, care din păcate a încasat şi o lovitură mai nasoală la glezna şi a ajuns la spital şi între timp şi în operaţie. Stay strong, boy!
Dirt On Fire a înseamnat însă şi două afterparty-uri valabile, care au umplut bine silozul de aproape de gară şi eleganta zonă acoperită de afară. Pe lângă asta am avut şi oameni care au pus muzică în dirtpark şi aici nu pot să nu mi-l amintesc pe simpaticul Gojira, care m-a întâmpinat cu "Ştii ce a spus Mike Patton, nu? I don't trust anyone who doesn't like Slayer." şi şi-a început setul, adecvat, cu Meshuggah. Cat de mult succes a avut? Păi imaginaţi-vă că pe când lumea o tăia sâmbătă din dirtpark, vreo 20 de oameni încă dansau de zor în faţa pupitrului lui Gojira şi nu păreau să se oprească prea curând. Altfel, în prima seară am avut parte de DJ Vadim, care e o prezenţă eclectică şi excentrică, oricum l-ai lua. Dacă mă întrebaţi pe mine, lumea nu prea a înţeles mare brânză din setlist-ul lui, dar să nu aveţi impresia că eu aş fi priceput mai mult! Am notat însă cu plăcere cel puţin 20 de minute de jungle, printre altele, ceea ce este cel puţin neobişnuit şi curajos, plus obligatoriile melodii de tip "crowdpleaser" secţionate însă strategic cât să îţi dea un efect de "aha!" şi să te simţi puţin cunoscător. Între, o grămadă de beat-uri electronice şi mai puţin hip-hop, cum s-ar fi aşteptat unul ca mine, dar pentru aia tot mi-a plăcut! Pe sfărşit, se spune că i s-ar fi cerut omului cu insistenţă dubstep şi că în cele din urma s-ar fi conformat. Acum, nu ştiu cum îi pică unui DJ ca Vadim aşa ceva, dar eu aş fi trimis cealapele la plimbare. Ah, aţi sesizat ironia prezenţei numelui Vadim la Miercurea Ciuc? Bun! Înainte de a trece la Freestylers, trebuie să vă spun ca Marwan de la Cluj a mixat bine şi a fost în formă, ceea ce nu e de colo. Dar de ce să mai trec la Freestylers, de fapt? Au umplut toata încăperea mai bine decât în seara dinainte, dar eu nu mă omor după noua electronică, deci nu am ce povesti. Cu siguranţă alţii au apreciat mai bine decât mine. Un magnet pentru public? Clar? Mai e nevoie de aşa ceva? Fără îndoială!
Ce a mai fost fain la Dirt On Fire? Chestii mici, care legate, contează. Ca de exemplu, zona de expo de lângă dirtpark şi mai ales rulotele cu sandwich-uri şi cu langoşi calzi. Echipa Ride More a fost destul de smart să îi aducă pe oamenii cu sandwich-uri şi la petrecere şi cred că au vândut în draci. Preţuri decente, calitate onorabilă, opţiuni. De ce nu fac şi alţi organizatori aşa ceva? Întrebaţi-i! Ultima mea remarcă este despre oamenii din Miercurea Ciuc, despre cum arată oraşul şi despre cum sunt gospodărite împrejurimile. Sincer, arată cel mai aproape de ţara aia pe care ne-o dorim dintre toate locurile pe care le-am văzut în România. Am mai fost de multe ori în Ciuc, dar e prima dată când remarc treaba asta. Hm! Am stat la hotelul modest dar decent de două stele "Salvator" lângă biserica din Şumuleu. Fără fite, fără excese, fără tablouri stupide şi fără clanţe din tablă aurite. Pe când ne întorceam la somn, am prins chiar şi o nuntă în acelaşi registru: decenţă. Fără sărmăloaie şi vin vărsat (sic), fără furat mireasa, fără vociferări şi fără Q7 alb în parcare, în schimb cu oameni frumos îmbracaţi şi zâmbitori. Deci "civilizat" e cuvântul-cheie!
Rezultate:
MTB Pro:
62.13 Szymon Godziek
55.73 Horváth András
52.33 Baier Cristoph
46.80 Gál László
44.73 Horváth Ferenc
39.73 Krajewski Piotr
36.60 Zölei Patrik
35.67 Nagy Dániel
32.27 Martin Rot
31.00 Marek Lebek
28.67 Nagy Attila
25.87 Marcu Danika
25.80 Székely Nándor
23.60 Nagy Oszkár
22.80 Darvas Kázmér Koppány
20.33 Kis Péter
9.27 Ghioş Radu Cătălin
BMX Pro:
57.53 Josa Dániel
47.87 David Godziek
47.53 Moratz Simon
45.00 Szántó Bálint
40.67 Demián Barnabás
36.73 Udvari Boldizsár
28.33 Oskiera Martyn
26.67 Ivánfi Balázs
26.47 Cservenák Csepel
10.60 Bathory Gabor
9.87 Straciuc Oreste Mihai
9.13 Budai Zsolt
8.60 Cojocariu Florin
0.73 Gold David
Amatori:
1. Darius Zamfir
2. Mihai Straciuc
3. Ciprian Fuşle
Juniori:
1. Zsombor Denes
2. Zoltan Reisz
3. Erik Caba
Best Trick BMX: Szymon Godziek - frontflip tuck no-hander
Best Trick MTB: David Godziek - superman seatgrab to tailwhip
Best Romanian Rider BMX: Demian Barnabas
Best Romanian Rider MTB: Christoph Baier
Vă las în compania fotografiilor lui Monkey, care s-a bucurat de Dirt On Fire 2 mai ceva ca mine:
 |
| Asta vezi în faţa ochilor de pe plecare. foto: Dragoş Dumitru |
 |
| Salam De Braşov. foto: Dragoş Dumitru |
 |
| Anul viitor, dacă o sa continue să mărească trail-urile, o să ai nevoie de Salvamont să iesi dintre ele după ce cazi. foto: Dragoş Dumitru |
 |
| Darius Zamfir, locul I BMX/Amatori. foto: Dragoş Dumitru |
 |
| Tuck no-hander - o bucată. foto: Dragoş Dumitru |
 |
| Tuck no-hander - încă o bucată. foto: Dragoş Dumitru |
 |
| Nandi schimbă centrul de greutate la bicicletă! foto: Dragoş Dumitru |
 |
| Flipper! foto: Dragoş Dumitru |
 |
| Domnul Horvath ştie cu treiul! foto: Dragoş Dumitru |
 |
| It's Superman! foto: Dragoş Dumitru |
 |
| Szymon Godziek: Rock On! foto: Dragoş Dumitru |
 |
| Power backflip. foto: Dragoş Dumitru |
 |
| Ăsta da public! foto: Dragoş Dumitru |
 |
| Superman seatgrab e un trick de FMX. Staţi pe aproape! foto: Dragoş Dumitru |
 |
| Pssst! foto: Dragoş Dumitru |
 |
| Mergeţi la biserică! Şi, ca să vedeţi că nu e off-topic afrimaţia mea, ci mai degrabă whip-ul din poză, căutaţi pe Google ce se întâmplă la Şumuleu d.p.d.v. ecleziastic. caption & foto: Dragoş Dumitru |
 |
| Whip de aproape. foto: Dragoş Dumitru |
 |
| The OMG whip. foto: Dragoş Dumitru |
 |
| Pierdut în peisaj. foto: Dragoş Dumitru |
 |
| Hart attack în derulare caut bypass. Rog seriozitate. foto: Dragoş Dumitru |
 |
| one foot whip |
 |
| Dust and bones. foto: Dragoş Dumitru |
 |
| The Earth IS flat! foto: Dragoş Dumitru |
 |
| Lazyboy. foto: Dragoş Dumitru |
 |
| Tu eşti, Zsombi? foto: Dragoş Dumitru |
 |
| Heelclicker. foto: Dragoş Dumitru |
 |
| Urmăritori. foto: Dragoş Dumitru |
Impresiile lui Monkey (scrise de el ca bonus la poze):
Habar nu am cum sau ce să scriu despre DOF, dar dacă m-ar întreba cineva pe mine cum a fost, i-aş spune :
- park-ul e incredibil, mult peste standardele dirtpark-urilor din ţara noastră
- invitaţii străini sunt bineveniţi şi e plăcut de urmărit/concurat alături de ei
- vremea care joacă feste (si asta e MARE păcat)
- FMX? no comment, la modul pozitiv
- overall, amploarea mai mare decât în ediţia de anul trecut (creşte: bigger & better)
- mi-aş dori să devină tradiţie ca în fiecare an în august să mearga lumea la DOF Miercurea Ciuc
- multiculturalism? I dunno'...
- Miercurea Ciuc e un oraş mişto, venue OK, party-uri faine de tot, dar vreme ca la cercul polar (în august??? WTF se întâmplă acolo?)
Şi, în încheiere, eu personal aş mulţumi celor care se implică şi mişcă lucrurile (pe lângă Burn care se ocupă de financiar), că pamantul nu poate fi mutat cu bani de la sponsori şi banii de la sponsori nu sunt în stare să jurizeze concursul singuri, deci big ups for those guys, şi rideri şi publicul care a venit!
(destul de bine, nu?)
O să închei acum, dar nu înainte de a mulţumi din nou Ride More pentru tot! Fotografii mai găsiţi AICI, aici, AICI şi aici.
Mă înclin!
Mx
Raporteaza
5 Comentarii
0
0
16 august 2012 la 17:20
foarte tare artocolul, DOF!!!!
0
0
16 august 2012 la 17:23
Mtb amatori nu a fost ?
0
0
16 august 2012 la 18:23
70% unguri?
0
0
5 septembrie 2012 la 03:10
pai daca noi nu suntem prea avansati...asta e:))
0
0
Scrie un comentariu
Promovarea ta aici!
Articole similare
Alte articole de la Maximilian Munteanu
Promovarea ta aici!
