"Cum să..." - Cei trei P esențiali
"Cum să..." - Cei trei P esențiali
Postat la: 23 iunie 2014
Salutare tuturor!
Astăzi vom discuta despre cei trei P. Mai exact: Poziție, Pompă (Pump) și Pop. După cum am menționat în articolul precedent, acești pași reprezintă diferența dintre plimbatul pe bicicletă și datul pe bicicletă.
Ce sunt cei trei P?
Am putea să-i definim ca mici tertipuri care ne vin în ajutor în aventura noastră. Sunt niște ași în mânecă și au o foarte mare relevanță. Haideți să-i luăm pas cu pas:
Poziția:
Mai întâi, trebuie să ținem cont de faptul că bicicleta ca obiect este docilă și reacționează instant la diversele schimbări ale poziției noastre din timpul datului. Poate ați auzit vorba cum că bicicleta se conduce din trup, nu din ghidon.
Ca să definesc cel mai bine pozitia, aș putea spune că este factorul comun într-un calup de elemente: variațiile terenului, viteza, inerția, momentul etc.
Desigur, există o sumedenie de poziții, fiecare specifică unei anumite situații, însă toate acestea trebuie să aibă un punct de plecare. Un punct din care să putem ajunge cât mai ușor în oricare dintre acele poziții specifice. Aceasta este poziția de control sau de bază și desprea ea vom discuta.
Poziția se adapteaza terenului prin mutarea centrului de greutate. În acest sens, în imaginea de mai sus am facut o oarecare exagerare. Să ne închipuim bicicleta ca fiind fixată pe un arc de cerc care pivotează la bază în punctul verde. În funcție de înclinația pantei, săgeata roșie ne indică tendința naturală de rotație, iar cu albastru avem compensarea prin mutarea centrului de greutate, astfel câștigând stabilitate. Trunchiul nostru definește centrul de greutate.
De ce este importantă poziția?
Pentru că poți să ajungi liniștit un rider mediocru, chiar dacă sari peste acest pas, însă te vei lovi de el în momentul în care treci la pasul următor. Problema este că odată ajuns acolo, va fi mult mai greu să repari ceva ce îți este natural. Am văzut destule cazuri în care un rider bun întâmpină dificultăți la te miri ce, fix datorită poziției greșite.
Poziția centrală
Acasta reprezintă un stil nou și are la bază evoluția recentă în ceea ce privește geometria bicicletelor. Unii o numesc forward style, alții moto style. Pionieri? Australienii în downhill, în frunte cu Sam Hill.
Într-o mare parte din activitatea mea am putut observa un avans tehnologic imens legat de fiabilitatea și performanța diverselor componente, însă doar în ultimii 5~7 ani pot spune că s-au făcut îmbunătățiri legate de geometria și dinamica bicicletelor. Destul de stupid aș spune, dacă ținem cont de relevanța unei geometrii bune. Poziția centrală era imposibil de pus în practică cu vechile geometrii. De aici și moștenirea imensă de stiluri de dat ineficiente. Să nu fiu înțeles greșit: au fost foarte eficiente pe vechile platforme însă nu și pe cele de astăzi. Totuși, prea puțini dintre noi realizăm această oportunitate și cu siguranță foarte puțini dintre noi o și punem în practică.
Cazul meu este particular, fiind oarecum nevoit să învaț această nouă poziție după mai bine de vreo 15 ani de dat. A fost ca și cum aș fi luat datul pe bicicletă de la zero și nu a fost ușor. Plusurile ce au urmat, au facut eforturile pe deplin meritate.
Mai pe larg:
Dacă ținem cont de direcția de mers, viteza, înclinația pantei ș.a.m.d., cu toții avem tendința să ne căutam acel safe spot, locul de siguranță. Acel punct va fi întotdeauna puțin spre spate. În cazul unui începător, este și cel mai bun lucru pe care îl poate face și e bine așa. Dar, dacă discutăm despre evoluție în aptitudinile noastre ca și rider, lucrurile stau puțin altfel, deoarece pierdem o sumedenie de atuuri. Exemplul de mai sus este poate cel mai întâlnit și am să mă folosesc de el pentru a bifa anumite puncte relevante pentru subiectul nostru.
Câteva dintre acele atuuri, pe care poziția centrală ni le oferă și ii lipsesc celei clasice:
- Raport de greutate distribuit egal pe roți 50/50. Greutate în plus pe roata de față înseamnă creșterea aderenței. Ținând cont că roata de față dictează direcția, beneficiul este enorm
- Fiind centrat, putem "lucra/colabora" mai bine cu bicicleta. Beneficiem de un plus mare la manevrabilitate. Ridicarea ghidonului, repoziționarea roții de față, pompa etc., toate acestea devin mai facil de executat și mai eficiente
Greutatea redusă pe roata de spate prezintă de asemenea anumite beneficii:
- Spatele va traversa mai ușor porțiunile accidentate
- Repoziționarea spatelui este mult mai facilă
- Drift-ul este mai ușor de executat, iar încetinirea ce îi survine prin frecare va fi cu mult redusă
Cam multe beneficii nu? Și de fapt, sunt gratis toate, pentru că nu am facut nimic. Încă suntem doar în stadiul de poziție. Cu condiția ca aceasta să fie centrală.
Cum?
Câteva caracteristici:
Linia umerilor să fie cât mai aproape de linia ghidonului în plan orizontal. Ca și cum ne-am alinia umerii deasupra ghidonului. Desigur, există mici diferențe între discipline. Ex: un BMX vs. o bicicletă de cross country. Ideea este să încercăm cât mai mult posibil să ducem umerii în față.
Șoldul să fie deasupra sau cât mai aproape de axul pedalier. Toleranțe? idem cu alineatul de mai sus.
Brațele și picioarele să fie ținute cât mai ferm în această poziție. Ferme, nu rigide!
Deși admirăm deseori fluiditatea unor rideri în diverse filme, să notăm faptul că această fluiditate nu survine în urma unei poziții relaxate, lăbărțate. Din contră, această fluiditate survine în urma unei poziții ferme dar totodată și acelui "lucru" cu bicicleta. Sigur sună dificil acum, însă cu puțină practică ne va deveni ca și o a doua natură și va necesita zero efort sau concentrare.
În această serie de tutoriale vom învăța o sumedenie de tehnici despre cum să "lucram" bicicleta. Poziția centrală ne va permite acest lucru. Doresc să mentionez faptul că în cazul în care nu "lucrăm" bicicleta, ar fi mai bine să rămânem la acea poziție safe, în locul în care ne simțim în siguranță. Poziția centrală este compatibilă doar cu acel "lucru" cu bicicleta. Și ne vom folosi de aceasta doar dacă termeni precum creșterea vitezei, creșterea stabilității, îmbunătățirea fluidității, prezintă un interes real pentru noi.
Când?
Poziția de control este ca și starea de veghe. Tot timpul, exceptând statul în șa sau pedalatul.
Pompa și Pop-ul
Aceștia sunt primii pași în acel "lucru" cu bicicleta.
Pompa este o tehnică care ne oferă un spor la înaintare folosindu-ne de greutatea corpului. Este foarte eficientă, deoarece necesită mai puțin efort decăt pedalatul și deseori cu un randament mult mai bun. De asemenea, o putem pune în aplicare în teren accidentat unde nu putem pedala (bolovani, rădăcini etc) sau la viteze foarte mari.
Ca să vă faceți o idee, o să asemăn pompa cu un arc. În starea lui liberă, acesta nu produce nici un efect, adică noi pe bicicletă în poziție. Odată ce arcul este comprimat, acesta acumulează o energie mecanică, care va rezulta în extensia arcului. Extensia sau eliberarea de energie se numește pop.
Despre pop, am mai putea spune că este gestionarea acelei eliberări de energie în urma compresiei (pompei). De ce spun gestionare? Pentru că traiectoria acestei eliberări de energie, a acestui spor de viteză, poate fi controlată:
Când să aplicăm pompa?
Pe asfalt sau pe o potecă bătucită nu vom avea mare lucru de câștigat și nici nu are rost să folosim pompa. Pedalatul este mai productiv în aceste porțiuni. Însă de îndată ce acea potecă începe să oscileze, să prezinte denivelări, putem să punem în aplicare această tehnică. În imaginea de mai sus, putem observa două dintre multele cazuri în care putem aplica pompa. O simplă denivelare și un kicker. Puțină practică și vom deprinde repede dinamica acestei tehnici. În orice caz, cu mult mai ușor decât aș putea eu să explic aici.
Aud deseori pe la concursuri vorbe cum că traseul este prea accidentat, prea ”spart”. Și asta nu în sens de bine. E păcat, pentru că de fapt, cu cât este mai accidentat un traseu, cu atât este mai bine. Asta în cazul în care "lucrăm" bicicleta. Vom discuta în viitor mai pe larg acest aspect. Pentru moment însă, să reținem doar atat: un teren mai accidentat este un lucru bun. Acesta este locul de joacă al pompei și al pop-ului. Îmbinate cu poziția centrală, beneficiem de acele plusuri de randament.
Cum să pompăm?
Coborâm puțin trunchiul în planul vertical, printr-o ușoară îndoire a coatelor și genunchilor, după care împingem puternic în jos și puțin spre înainte ghidonul și pedalele.
Despre eficiența pompei și a pop-ului? În clipul de mai jos, avem două exemple. Aceleași porțiuni fără pompă, apoi cu pompă:
În primul exemplu, am folosit ca martor un gap de 4 m lungime cu 1 m diferență de nivel. Am pornit de la aproximativ 20 m distanță, fără pedalat, de pe o pantă înclinată urmată de un plat. În primul caz nu am reușit să sar gap-ul. În schimb, odată ce am pus în aplicare pompa, hopul mi s-a părut prea mic pentru viteza câștigată.
Al doilea exemplu este la pumptrack. Fără pompă am reușit să parcurg doar câțiva metri. Cu pompă, am parcurs întreg circuitul.
Concluzii:
Poziția centrală ne oferă un spor de stabilitate, manevrabilitate, aderență și scăderea rezistenței la înaintare.
Pompa și pop-ul ne oferă o creștere a vitezei, folosindu-ne de greutatea corpului.
Să luăm în considerare avantajul oferit de pompă în cei aprox. 20 m din video, împletit cu plusurile unei poziții corecte versus o coborâre de câțiva kilometri. Rezultatul vă va surprinde!
Puțină minte, dedicare și practică și curând va fi ceva normal, natural. Cât de natural? Ei bine, poate înțelegeți dacă vă spun că mi s-a părut periculos de instabil și încet să parcurg acei 20 de metri până la hop fără pompă. Nu mai zic cât de aiurea mi s-a părut să stau ca o legumă pe bicicletă!
Să fim cu luare aminte, deoarece în viitor ne vom lovi frecvent de pașii aceștia! Vom vedea cum menținerea poziției centrale (deși nu sună logic), va aduce un spor de viteză și stabilitate pe pante abrupte sau în anumite curbe. Pompa și pop-ul ne vor ajuta și ele, la diverse viraje sau în "ușurare"/descărcare, acel unweighting care va domestici rockgarden-urile.
Tema dezbatută astăzi, cu excepția rutierilor, nu este discriminatorie și vă recomand să o puneți în practică indiferent de disciplina practicată. Ca BMX-er, te vei folosi de poziție și pompă/pop pe lip-ul kicker-elor, în aer etc. Ca rider de anduranță poate vei ajunge sa te ții după Kelemen Arpad pe coborâri ș.a.m.d.
Până data viitoare!
Salutare și toate cele bune,
Mitzu
Astăzi vom discuta despre cei trei P. Mai exact: Poziție, Pompă (Pump) și Pop. După cum am menționat în articolul precedent, acești pași reprezintă diferența dintre plimbatul pe bicicletă și datul pe bicicletă.
Ce sunt cei trei P?
Am putea să-i definim ca mici tertipuri care ne vin în ajutor în aventura noastră. Sunt niște ași în mânecă și au o foarte mare relevanță. Haideți să-i luăm pas cu pas:
Poziția:
Mai întâi, trebuie să ținem cont de faptul că bicicleta ca obiect este docilă și reacționează instant la diversele schimbări ale poziției noastre din timpul datului. Poate ați auzit vorba cum că bicicleta se conduce din trup, nu din ghidon.
Ca să definesc cel mai bine pozitia, aș putea spune că este factorul comun într-un calup de elemente: variațiile terenului, viteza, inerția, momentul etc.
Desigur, există o sumedenie de poziții, fiecare specifică unei anumite situații, însă toate acestea trebuie să aibă un punct de plecare. Un punct din care să putem ajunge cât mai ușor în oricare dintre acele poziții specifice. Aceasta este poziția de control sau de bază și desprea ea vom discuta.
 |
| Ex: Adaptare la înclinația pantei:1. Orizontal 2. La vale 3. La deal. Sursa: galerie proprie |
Poziția se adapteaza terenului prin mutarea centrului de greutate. În acest sens, în imaginea de mai sus am facut o oarecare exagerare. Să ne închipuim bicicleta ca fiind fixată pe un arc de cerc care pivotează la bază în punctul verde. În funcție de înclinația pantei, săgeata roșie ne indică tendința naturală de rotație, iar cu albastru avem compensarea prin mutarea centrului de greutate, astfel câștigând stabilitate. Trunchiul nostru definește centrul de greutate.
De ce este importantă poziția?
Pentru că poți să ajungi liniștit un rider mediocru, chiar dacă sari peste acest pas, însă te vei lovi de el în momentul în care treci la pasul următor. Problema este că odată ajuns acolo, va fi mult mai greu să repari ceva ce îți este natural. Am văzut destule cazuri în care un rider bun întâmpină dificultăți la te miri ce, fix datorită poziției greșite.
Poziția centrală
Acasta reprezintă un stil nou și are la bază evoluția recentă în ceea ce privește geometria bicicletelor. Unii o numesc forward style, alții moto style. Pionieri? Australienii în downhill, în frunte cu Sam Hill.
 |
| Sam Hill - unul dintre pionierii poziției centrale. Observați poziția sa într-un drift de viteză. Sursa: fortwilliamworldchamps.co.uk |
Într-o mare parte din activitatea mea am putut observa un avans tehnologic imens legat de fiabilitatea și performanța diverselor componente, însă doar în ultimii 5~7 ani pot spune că s-au făcut îmbunătățiri legate de geometria și dinamica bicicletelor. Destul de stupid aș spune, dacă ținem cont de relevanța unei geometrii bune. Poziția centrală era imposibil de pus în practică cu vechile geometrii. De aici și moștenirea imensă de stiluri de dat ineficiente. Să nu fiu înțeles greșit: au fost foarte eficiente pe vechile platforme însă nu și pe cele de astăzi. Totuși, prea puțini dintre noi realizăm această oportunitate și cu siguranță foarte puțini dintre noi o și punem în practică.
Cazul meu este particular, fiind oarecum nevoit să învaț această nouă poziție după mai bine de vreo 15 ani de dat. A fost ca și cum aș fi luat datul pe bicicletă de la zero și nu a fost ușor. Plusurile ce au urmat, au facut eforturile pe deplin meritate.
 |
| Geometria, poate cel mai important element la bicicletă. Prea puțini dintre noi îi dăm importanța care i se cuvine. Sursa: www.canfieldbrothers.com |
Mai pe larg:
Dacă ținem cont de direcția de mers, viteza, înclinația pantei ș.a.m.d., cu toții avem tendința să ne căutam acel safe spot, locul de siguranță. Acel punct va fi întotdeauna puțin spre spate. În cazul unui începător, este și cel mai bun lucru pe care îl poate face și e bine așa. Dar, dacă discutăm despre evoluție în aptitudinile noastre ca și rider, lucrurile stau puțin altfel, deoarece pierdem o sumedenie de atuuri. Exemplul de mai sus este poate cel mai întâlnit și am să mă folosesc de el pentru a bifa anumite puncte relevante pentru subiectul nostru.
Câteva dintre acele atuuri, pe care poziția centrală ni le oferă și ii lipsesc celei clasice:
- Raport de greutate distribuit egal pe roți 50/50. Greutate în plus pe roata de față înseamnă creșterea aderenței. Ținând cont că roata de față dictează direcția, beneficiul este enorm
- Fiind centrat, putem "lucra/colabora" mai bine cu bicicleta. Beneficiem de un plus mare la manevrabilitate. Ridicarea ghidonului, repoziționarea roții de față, pompa etc., toate acestea devin mai facil de executat și mai eficiente
Greutatea redusă pe roata de spate prezintă de asemenea anumite beneficii:
- Spatele va traversa mai ușor porțiunile accidentate
- Repoziționarea spatelui este mult mai facilă
- Drift-ul este mai ușor de executat, iar încetinirea ce îi survine prin frecare va fi cu mult redusă
Cam multe beneficii nu? Și de fapt, sunt gratis toate, pentru că nu am facut nimic. Încă suntem doar în stadiul de poziție. Cu condiția ca aceasta să fie centrală.
Cum?
|
| Poziția de bază - centrală. Sursa: galerie proprie |
Câteva caracteristici:
Linia umerilor să fie cât mai aproape de linia ghidonului în plan orizontal. Ca și cum ne-am alinia umerii deasupra ghidonului. Desigur, există mici diferențe între discipline. Ex: un BMX vs. o bicicletă de cross country. Ideea este să încercăm cât mai mult posibil să ducem umerii în față.
Șoldul să fie deasupra sau cât mai aproape de axul pedalier. Toleranțe? idem cu alineatul de mai sus.
Brațele și picioarele să fie ținute cât mai ferm în această poziție. Ferme, nu rigide!
Deși admirăm deseori fluiditatea unor rideri în diverse filme, să notăm faptul că această fluiditate nu survine în urma unei poziții relaxate, lăbărțate. Din contră, această fluiditate survine în urma unei poziții ferme dar totodată și acelui "lucru" cu bicicleta. Sigur sună dificil acum, însă cu puțină practică ne va deveni ca și o a doua natură și va necesita zero efort sau concentrare.
În această serie de tutoriale vom învăța o sumedenie de tehnici despre cum să "lucram" bicicleta. Poziția centrală ne va permite acest lucru. Doresc să mentionez faptul că în cazul în care nu "lucrăm" bicicleta, ar fi mai bine să rămânem la acea poziție safe, în locul în care ne simțim în siguranță. Poziția centrală este compatibilă doar cu acel "lucru" cu bicicleta. Și ne vom folosi de aceasta doar dacă termeni precum creșterea vitezei, creșterea stabilității, îmbunătățirea fluidității, prezintă un interes real pentru noi.
Când?
Poziția de control este ca și starea de veghe. Tot timpul, exceptând statul în șa sau pedalatul.
Pompa și Pop-ul
Aceștia sunt primii pași în acel "lucru" cu bicicleta.
Pompa este o tehnică care ne oferă un spor la înaintare folosindu-ne de greutatea corpului. Este foarte eficientă, deoarece necesită mai puțin efort decăt pedalatul și deseori cu un randament mult mai bun. De asemenea, o putem pune în aplicare în teren accidentat unde nu putem pedala (bolovani, rădăcini etc) sau la viteze foarte mari.
Ca să vă faceți o idee, o să asemăn pompa cu un arc. În starea lui liberă, acesta nu produce nici un efect, adică noi pe bicicletă în poziție. Odată ce arcul este comprimat, acesta acumulează o energie mecanică, care va rezulta în extensia arcului. Extensia sau eliberarea de energie se numește pop.
 |
| Logica pompei. Sursa: galerie proprie |
Despre pop, am mai putea spune că este gestionarea acelei eliberări de energie în urma compresiei (pompei). De ce spun gestionare? Pentru că traiectoria acestei eliberări de energie, a acestui spor de viteză, poate fi controlată:
 |
| Direcționarea pop-ului: 1. Orizontal - înainte; 2. Vertical, în cazul unui hop (kicker) Sursa: galerie proprie |
Când să aplicăm pompa?
Pe asfalt sau pe o potecă bătucită nu vom avea mare lucru de câștigat și nici nu are rost să folosim pompa. Pedalatul este mai productiv în aceste porțiuni. Însă de îndată ce acea potecă începe să oscileze, să prezinte denivelări, putem să punem în aplicare această tehnică. În imaginea de mai sus, putem observa două dintre multele cazuri în care putem aplica pompa. O simplă denivelare și un kicker. Puțină practică și vom deprinde repede dinamica acestei tehnici. În orice caz, cu mult mai ușor decât aș putea eu să explic aici.
Aud deseori pe la concursuri vorbe cum că traseul este prea accidentat, prea ”spart”. Și asta nu în sens de bine. E păcat, pentru că de fapt, cu cât este mai accidentat un traseu, cu atât este mai bine. Asta în cazul în care "lucrăm" bicicleta. Vom discuta în viitor mai pe larg acest aspect. Pentru moment însă, să reținem doar atat: un teren mai accidentat este un lucru bun. Acesta este locul de joacă al pompei și al pop-ului. Îmbinate cu poziția centrală, beneficiem de acele plusuri de randament.
Cum să pompăm?
Coborâm puțin trunchiul în planul vertical, printr-o ușoară îndoire a coatelor și genunchilor, după care împingem puternic în jos și puțin spre înainte ghidonul și pedalele.
Despre eficiența pompei și a pop-ului? În clipul de mai jos, avem două exemple. Aceleași porțiuni fără pompă, apoi cu pompă:
În primul exemplu, am folosit ca martor un gap de 4 m lungime cu 1 m diferență de nivel. Am pornit de la aproximativ 20 m distanță, fără pedalat, de pe o pantă înclinată urmată de un plat. În primul caz nu am reușit să sar gap-ul. În schimb, odată ce am pus în aplicare pompa, hopul mi s-a părut prea mic pentru viteza câștigată.
Al doilea exemplu este la pumptrack. Fără pompă am reușit să parcurg doar câțiva metri. Cu pompă, am parcurs întreg circuitul.
 |
| Poziție centrală și pop. Mitzu - Vatra Dornei. Sursa: Alexandru Olenici |
Concluzii:
Poziția centrală ne oferă un spor de stabilitate, manevrabilitate, aderență și scăderea rezistenței la înaintare.
Pompa și pop-ul ne oferă o creștere a vitezei, folosindu-ne de greutatea corpului.
Să luăm în considerare avantajul oferit de pompă în cei aprox. 20 m din video, împletit cu plusurile unei poziții corecte versus o coborâre de câțiva kilometri. Rezultatul vă va surprinde!
Puțină minte, dedicare și practică și curând va fi ceva normal, natural. Cât de natural? Ei bine, poate înțelegeți dacă vă spun că mi s-a părut periculos de instabil și încet să parcurg acei 20 de metri până la hop fără pompă. Nu mai zic cât de aiurea mi s-a părut să stau ca o legumă pe bicicletă!
Să fim cu luare aminte, deoarece în viitor ne vom lovi frecvent de pașii aceștia! Vom vedea cum menținerea poziției centrale (deși nu sună logic), va aduce un spor de viteză și stabilitate pe pante abrupte sau în anumite curbe. Pompa și pop-ul ne vor ajuta și ele, la diverse viraje sau în "ușurare"/descărcare, acel unweighting care va domestici rockgarden-urile.
Tema dezbatută astăzi, cu excepția rutierilor, nu este discriminatorie și vă recomand să o puneți în practică indiferent de disciplina practicată. Ca BMX-er, te vei folosi de poziție și pompă/pop pe lip-ul kicker-elor, în aer etc. Ca rider de anduranță poate vei ajunge sa te ții după Kelemen Arpad pe coborâri ș.a.m.d.
Până data viitoare!
Salutare și toate cele bune,
Mitzu
Raporteaza
26 Comentarii
Scrie un comentariu
Promovează-ți afacerea aici !
Promovează-ți afacerea aici !
Respect !