10 sfaturi de achiziție realiste pentru începători

Ești începător? Vrei să-ți iei o bicicletă? Aici ai câteva sfaturi practice despre biciclete, achiziția lor și accesoriile greșite. Nu, nu sunt toate sfaturile din lume despre cum să cumperi biciclete, că n-au cum să fie, dar sunt câteva esențiale, inspirate de alegerile greșite pe care le fac oamenii zi de zi, fără să-și dea seama. E timpul să demontăm niște preconcepții.







1. Când îți iei o bicicletă, gândește-te foarte bine la ce urmează să o folosești!







Este foarte important să fii sincer cu tine, să nu te subapreciezi, dar mai ales să nu te supraapreciezi. Tentația e mare să te crezi mai zmeu decât ești de fapt. Sunt foarte mulți oameni care au biciclete cât se poate de greșite pentru ce fac cu ele, iar acesta este unul dintre motivele principale: nesinceritatea față de ei înșiși.















2. Bicicletele se cumpără pe dimensiuni, în funcție de înălțime, și asta este esențial.







Din păcate, oamenii adesea ignoră lucrul ăsta. Cum nu-ți iei nici perechea de ghete numărul 40, când tu porți 43, așa e bine să ignori și bicicleta aia mărime S, când tu ai 1.90 m, deși e la super preț. Iată o ofertă pe care o poți refuza! Dar la fel cum nici la haine calapodurile nu sunt la fel, nici la biciclete mărimea M de la o marcă nu e la fel cu mărimea M de la altă marcă, deci e bine să te informezi pe partea asta. Există o anumită proporționalitate între înălțimea unui cadru și lungimea lui, dar tendința actuală este de a face biciclete cu cadre mai lungi și pipe mai scurte, iar acesta este un lucru bun. Dacă îți cauți un mountainbike, caută în tabelele de geometrie cuvântul ”reach” și compară bicicletele în funcție de el. Este măsura cea mai relevantă dintre toate.















2*. Dimensiunile roților depind de tipul și utilizarea bicicletei, nu există mărime de roată ideală.







Paleta este atât de bogată în ziua de azi, încăt unui începător îi poate fi greu să înțeleagă de ce e nevoie de atât de multe feluri de roți. Mărimile de roți sunt definite în țoli/inci și punctual avem așa:







- la BMX-uri, roți de 20”



- la biciclete pentru copii, roți de la 12” până la 26”, în funcție de înălțime



- la biciclete de oraș, roți de 26” și de 28”



- la biciclete pliabile de oraș, de obicei roți de 20”, din motive practice evidente



- la cursiere și biciclete de drumeție/trekking, roți de 700C sau 28” (e același diametru cu alt nume)



- la mountainbike-uri, roți de 26”, 27.5” și 29”



- la fatbike-uri, roți de 26” cu cauciucuri cu balon supradimensionat (fatbike-urile sunt mountainbike-uri cu pneuri extrem de voluminoase, care au sens iarna, prin zăpadă, și cam atât; nu le vom acoperi aici)







Problema principală apare la mountainbike-uri, unde 26” a fost ani de zile dimensiunea cea mai populară, dar apoi au fost introduse roțile mari de 29” și apoi cele de 27.5”, care au devenit noul standard. Roțile de 29” rulează mai rapid, dar sunt mai puțin manevrabile și se pretează în general la oameni mai înalți. Roțile de 27.5” sunt mai agile și sunt mai potrivite pentru persoane mai scunde. Există mărci de biciclete care oferă pentru același model roți de 27.5” pentru mărimile mici (S, XS, uneori M) și roți de 29” pentru cele mai mari (L, XL, XXL, dar uneori și M). Subiectul ăsta este suficient de amplu cât să povestim despre el până poimarți, nu poate fi epuizat aici. Pe scurt însă, e cam așa: la copii iei în funcție de înălțime, pentru oraș iei în general ceva cu roți de 28”, dar dacă ai apartament mic, iei o pliabilă cu roți de 20”, la cursieră și trekking nu ai de ales, iar la mountainbike 27.5” este alegerea standard, dar poți lua 29”, dacă ești mai înalt, dacă mergi des la drum întins și dacă vrei să te dai la concursuri.(Am adăugat acest paragraf la sugestia unei prietene. Merci Ioana!)















3. Ascultă de sfatul unui om care se pricepe!







De cele mai multe ori, omul acesta lucrează într-un magazin specializat și știe mai bine decât majoritatea. Găsești mai multe sfaturi competente într-un magazin specializat decât la un discounter mare, unde băiatul care-ți ”recomandă” bicicleta aia cu furca montată invers ceva mai înainte aranja niște adidași și apoi niște gantere. Nici șosete nu-ți cumperi de la raionul cu mezeluri, nu?







Află care sunt magazinele tale locale și vezi care ți se pare mai de încredere. Și, te rog, scoate-ți din cap închipuirea că toată lumea vrea să te jecmănească, de fapt, cele mai multe magazine ar vrea mai degrabă să le fii client și să te întorci, ca să mai cumperi lucruri, logic. E mai plauzibil să fii păcălit la piață, de o ”bătrânică sărmană care vinde roșii de grădină” (de fapt o actriță excelentă) decât la un magazin de biciclete. În sens de karma, chakre și energii, dacă o iei la drum plecând de la premisa că ți se vor întâmpla lucruri negative, atunci cel mai probabil le vei și atrage. Și dacă ești un client capricios și dificil, să nu te miri dacă nu atragi la fel de multe zâmbete ca atunci când îți iei un Big Mac.



















4. Nu există bicicletă ”bună la toate”, deși unele sunt mai polivalente decât altele.







Mountainbike-ul nu este panaceu. Dacă o să te deplasezi mai mult în oraș și o să ieși o dată la 100 de ture pe macadam, ia-ți un citybike, că are o poziție mai comodă, ideală pentru distanțe scurte. Fiindcă românii au dat de biciclete decente abia în anii '90, când mountainbike-urile erau pe val, mulți și-au cumpărat mountainbike-uri ca nebunii, deși puțini aveau nevoie de ele. Mentalitatea că mountainbike-ul este echivalentul SUV-ului din lumea auto și că ”sigur nu strică” a rămas împământenită adânc în conștiința națională. Din fericire, în ultimii 10 ani, românilor le-a mai venit mintea la cap și au înțeles că e mai bine să te dai în oraș cu o bicicletă de oraș; e mai practic și mai confortabil. Nici olandezii ăia nu sunt nebuni, cu toate bicicletele ălea ale lor. Da, dacă locuiești într-un oraș de munte, te dai și pe stradă și prin pădure și nu-ți permiți decât o singură bicicletă, poți să-ți iei un mountainbike, dar câtă lumea se află în situația asta? Dacă vrei să faci kilometri pe șosea, ia o cursieră. Dacă vrei să faci ture de mai multe zile, ia un bike de trekking sau un randonneur. Dacă mergi numai prin oraș, citybike-ul e cel mai bun. Dacă o să te miști numai prin pădure, mountainbike scrie pe tine. Și tot așa.



















5. Nu orice bicicletă cu suspensii spate/față este ”de downhill”.







Și nu oricine merge prin pădure ceva mai repede ”face downhill”. Preconcepția asta există fiindcă oamenii nu se informează. Dacă ești începător, sigur nu ar trebui să te gândești la așa ceva, ci la un mountainbike clasic, de cross-country, cu suspensie doar pe față. După ce te dai un pic și ai reperul ăsta, mai vezi tu încotro te îndrepți. Bicicletele de downhill sunt biciclete de super nișă, care au sens doar dacă te dai în concursuri sau ai un bikepark aproape de tine, iar downhill-ul este în primul rând un format competițional, pe un traseu bine delimitat și contra cronometru. În ziua de azi există mountainbike-uri full-suspension pentru toate disciplinele și ele se adresează atât începătorilor cât și celor experimentați. De asemenea, nu există, biciclete ”profesioniste”, indiferent ce scrie Gigel din Găuriciu-Haltă pe OLX, iar dacă cineva se dă mai bine, nu înseamnă că e ”profesionist”. ”Profesionist” înseamnă să fii plătit ca să te dai cu bicicleta, iar oameni din ăștia sunt extrem de puțini.







[article-image="7" description="O bicicletă de downhill, un profesionist și un profesionist pe o bicicletă de downhill. - foto: Mx, Mx, Ionuț Sava/wwildshots"]







6. Ia aminte că poziția și geometria unei biciclete sunt concepute diferit pentru fiecare tip de bicicletă.







Geometria este suma lungimilor și a unghiurilor cadrului, care dau comportamentul bicicletei. Într-un fel stai pe o cursieră, altfel pe un mountainbike de cross-country, altfel pe un citybike, altfel pe un BMX, că fiecare e făcută pentru altceva. Product managerii care concep bicicletele pe anumite zone de preț, cu anumite echipări, nu sunt bătuți în cap, ba dimpotrivă, sunt poate cei deștepți și bine informați oameni din industrie. Fiecare dintre ei vrea să-ți ofere cel mai bun pachet și să te convingă să cumperi de la el și competiția e acerbă, mai ales pe gamele populare, entry-level. Dacă tu vrei să pui ghidon curbat cu coșuleț pe cursieră sau furcă de downhill pe BMX, cu siguranță problema e la tine și nu ai fost sincer în privința bicicletei pe care ți-ai luat-o, că magazinele oricum au cam de toate. Ia în calcul și că mountainbike-urile mai ieftine sunt mai degrabă proiectate pentru confort și distanțe scurte, iar cele mai scumpe sunt mai sportive, deci au o poziție mai puțin confortabilă, că nu confortul e primordial când vine vorba de sport serios.















7. Orice ți s-ar spune, să nu uiți niciodată că lucrul cel mai important la o bicicletă este cadrul!







De fapt, cadrul ESTE bicicleta. Cum spuneam mai sus, pomenind geometria, cadrul îți dă comportamentul bicicletei De aceea este important să-ți fie bun ca mărime, în primul rând, și să fie de cât mai bună calitate, în al doilea rând. Poți să ai ce echipare vrei tu, dacă nu e bun cadrul, tot degeaba. Poți avea cele mai scumpe piese și pe un Tohan sau pe o țeavă de gaz și tot nu o să fie altceva decât Tohan sau țeavă de gaz. Când te uiți la o bicicletă, fii atent, în ordine, la reperele ăstea: 1. cadru, 2. furcă/suspensii, 3. roți, 4. restul. Nu de alta, dar tot ce intră la ”restul” poate fi schimbat mult mai ușor decât celelalte elemente. Fii atent și să ai roți de cât mai bună calitate, fiindcă pe ele rulează bicicleta! Să fie rezistente, să se învârtă bine și să fie, de preferință, ușoare, că masa rotativă și inerția ei sunt lucruri care-ți pot influența felul în care se manevrează bicicleta. Și să fie drepte, evident!















8. Chiar dacă îți permiți, nu da banii pe o bicicletă scumpă de curse!







Sigur e mai inconfortabilă și nepractică decât una care costă de zece ori mai puțin. Bicicletele de competiție, superușoare și cu suspensii și transmisii sofisticate, sunt făcute pentru atleți și nu prea au sens în afara concursurilor nici măcar pentru ei. Nici Nino Schurter nu se duce să se dea de plăcere cu racheta de Cupă Mondială, nici Mika Hakkinen nu mergea la supermarket cu McLaren-ul ăla de Formula 1, deci nici tu n-ar trebui să-ți vizitezi mătușa din satul vecin cu o cursieră de triatlon de ț-șpe mii de coco, chiar dacă ai valuare și crezi că meriți ce e mai bun. Pe partea opusă, nu fi chitros, că tot tu suferi. Deci nu, nu există bicicletă cu frâne pe disc hidraulice la 500 de lei, poți să uiți, bate mingea mai încolo!















9. Fugi de înălțătoarele de ghidon și de husele de șa cu gel ca dracul de tămâie!







Sunt niște accesorii de care nu are nimeni nevoie și sunt doar mărturii ale unor alegeri foarte greșite! Dacă ai nevoie să-ți ridici ghidonul brusc cu 15 cm, atunci ți-ai luat bicicleta complet aiurea sau poate ai un mountainbike pe care vrei să-l transformi în citybike, doar să-ți asumi că-l faci struțocămilă. O șa nu este confortabilă prin cantitatea de spumă sau gel pe care o are, ci printr-o formă cât mai adecvată anatomiei tale și modului în care folosești bicicleta. Fiecare dintre noi este construit diferit și de aceea e bine să probezi, dacă poți. Spre exemplu, șeile de damă sunt mai late fiindcă femeile au bazinul mai larg. Iarăși, pe distanțe lungi, o șa fermă cu formă corectă va fi mai confortabilă decât o canapea moale de la bicicletă de oraș, care te amăgește în primii kilometri, dar în care te afunzi degeaba. Husa cu gel este o mizerie care se va mișca de colo-colo și care denotă că ai o șa nepotrivită sau că nu știi ce vrei de la bicicletă. Mai bine ia-ți niște pantaloni de ciclism cu bazon!















10. Nu băga prea mulți bani pentru a ”îmbunătăți”o bicicletă, mai bine vinde-o și ia-ți alta!







Upgrade-urile au sens până la un anumit efort financiar. Ca regulă de bază, când valoarea pieselor noi pe care ar urma să le montezi este mai mare decât valoarea bicicletei cu totul, ești pe cale să faci o greșeală. În limba engleză există și un termen pentru treaba asta și-i zice ”turd polishing”. E mai bine să vinzi bicicleta veche, să adaugi banii pe care voiai să-i cheltuiești pe îmbunătățiri și să iei ceva mai bun. Ieși mai bine așa și probabil și mai ieftin. Nici nu pomenesc de faptul că nu o să poți îmbunătăți o bicicletă de mărime anapoda cu piese mai bune sau că ești în eroare totală când spui lejer ”schimb cadrul”, ca și când ar fi un cauciuc. Pentru detalii, vezi punctul 7!











[article-image="13" description="Alte capodopere cu maxim de utilitate! - foto via auto\_atrocities"]







Una peste alta, putem rezuma toate sfaturile de mai sus într-unul sigur: fii realist, fii decent, fii sincer cu tine și ascultă o părere avizată. Minuni nu există, nici struțocămile care-ți fac și omleta de dimineață și masaj la picioare seara. E logic și de bun simț.







Spor și voie bună! Sublime pentru cei cuminți:















Fotografie din copertă de Victor Cristescu/Live Aeons Photography