"Cum să..." ai atitudinea de dat potrivită - Lucrul cu bicicleta

Postat la: 30 iunie 2014

Esti aici:

Salutare tuturor!

Inițial aveam altceva de gând, dar am redefinit prioritățile, deci în tutorialul de astăzi vom dezbate termenul de ”lucru cu bicicleta”, un element abstract dar esențial pentru a ne da mai bine și totodată pentru a o face mai în siguranță.

”Lucrul” cu bicicleta în sine nu este o tehnică, este o atitudine! O atitudine care se naște din acești primi pași pe care îi dezbatem împreună în această serie de ”Cum să...”. În cele ce urmează vom afla împreună importanța acestei atitudini și ce impact are ea asupra noastră:

Ce este ”lucrul” cu bicicleta?

Pentru a defini acest ”lucru” cu bicicleta, mă voi folosi de doi termeni caracteristici ai stilul nostru la dat: defensiv sau ofensiv.

BMX racing. Sursa: www.zimbio.com

Stilul defensiv

În stilul defensiv suntem simpli pasageri pe bicicletă, iar țelul principal este să trecem cu bine peste diferitele obstacole întâlnite, să ajungem cu bine jos. Siguranța personală este adesea cel mai important factor.

Controlul, viteza, fluiditatea, păstrarea resurselor de energie sunt elemente complet neglijate sau stau în plan secund în cel mai bun caz. Siguranța personală trebuie întotdeauna să primeze și așa este de fapt bine. Problema apare, în schimb, în momentul în care celelalte caracteristici ale riding-ului sunt complet ignorate. Ignorarea acestor caracteristici, deși nu realizăm, este motivul pentru care suntem limitați în progres și stăpâniți de frică. Această frică este literă de lege și ar trebui să fim ascultători când ne gâdilă acest sentiment. Cele mai grave accidentări le întâlnim în cazurile în care facem pe temerarii și ocolim această frică, neavând nimic cu ce să compensăm.

Am putea spune că stilul defensiv este asemănător unui cerc vicios. Pentru că odată intrați în el, ne va fi foarte greu să ieșim de acolo. Sunt mai norocoși cei care acum învață să se dea și au o coală albă în față decât cei care deja s-au obișnuit într-un fel mai nefericit și trebuie să-și modifice obiceiurile. Dar și ei trebuie să știe că pot face asta oricând. Cercul vicios poate fi întrerupt.

Deși stilul defensiv ar trebui să îi fie caracteristic doar începătorului, observăm din păcate contrariul în prea multe cazuri, la rideri care teoretic au o mare experiență.

Downhill. Sursa: www.ridefox.com

Stilul ofensiv

Acest stil reprezintă cheia care ne va deschide toate porțile și ne va înlătura toate temerile. Stilul ofensiv este și cea mai relevantă accelerare a progresului în ceea ce privește datul cu bicicleta.

Chiar dacă știința datului cu bicicleta este una foarte complexă, aceasta are la baza doar câteva principii fundamentale, care apoi sunt completate de o sumedenie de detalii. Câteva dintre acele principii de bază sunt poziția, pompa și pop-ul (despre care am vorbit deja), manual-ul și bunny hop-ul. Toate acestea îi sunt tipice stilului ofensiv.

Să revenim la frică și la răspunsul pe care ni-l dă stilul ofensiv. Cel mai bun medicament pentru frică este îndemânarea. Îndemânarea înseamnă control, iar controlul înseamnă încredere în propriile abilități! Are sens? Desigur!

În continuare, am putea spune că stilul ofensiv este optimizarea maximă a datului pe bicicletă prin creionarea terenului. Astfel fiecare denivelare sau hop, fiecare șanț sau rădăcină, fiecare bolovan, fiecare pantă etc. ne vor deveni aliați, pentru că ne vor spori controlul. Poate mai țineți minte când menționam cum că un teren mai accidentat este ceva de dorit, nu de evitat. Poate suna puțin bizar, dar acum încercăm să înțelegem acest lucru. Stilul ofensiv este cel care stăpânește terenul foarte accidentat și este cel care ne va înlătura temerile, va rupe acel cerc vicios printr-un câștig de control. Stilul ofensiv este legat invariabil de ”lucrul” cu bicicleta.

Enduro. Sursa: www.pinkbike.com

De ce?

Cel mai de impact și cel mai eficace rezultat al ”lucrului” îl putem observa la coborâre. Fiindcă acolo condiția fizică și picioarele cu fibră definită vor compensa mult mai puțin tehnica absentă. Deci cea mai mare relevanță a stilului ofensiv există în disciplina de downhill a sportului nostru.

În acest sens, vă prezint un exemplu care se numește Sorin Părău. De mai bine de 10 ani este omul numărul 1 în cadrul acestei probe la nivelul țării noastre. Să fie oare întâmplator? Sau poate noroc? Să fi fost poreclit ”Nadia Comăneci” pe degeaba? Nicidecum! Dacă ar fi să îi caracterizez stilul de dat în câteva cuvinte, acestea ar fi: ofensiv, optimizare, eficiență și o minte puternică.

Dar, este oare și cel mai talentat? Nu neapărat.

Noua generație este bine impregnată cu talent și îndrăzneală! Sunt multe fețe promițătoare. Foarte bine am spune, nu? Dar o întrebare: de ce nu se traduce acest lucru și în rezultate? Pentru că valul acesta nou, cu câteva excepții, vine cu o lipsă de riding ofensiv. Ideea la care doresc să ajung este că nici talentul și nici curajul nu compensează eficiența ”lucrului” cu bicicleta.

Tot în aceeași oală și la un calibru foarte asemănător trebuie să-i menționez pe Kinda Geza și pe Ovidiu Seician, oameni de la care am avut onoarea să învăț și eu la rândul meu și cu care am crescut. În cazurile lor, acest stil ofensiv s-a impus prin background-ul acestora în disciplinele de four-cross și dirtjumping, printr-o continuă cizelare a tehnicii de dat. Însă există și cazuri mult mai fericite în care această atitudine este oarecum înnăscută. Unul dintre cele mai bune exemple de ”lucru” natural, extras din talent pur, este Ionuț Sava din Brașov. Întotdeauna este o plăcere să urmărești la dat oameni de genul lui, iar și mai plăcut și folositor este să și ajungi să te dai cu dânșii. Recomand din toată inima!

Four-cross. Sursa: www.mtb-news.de

Cum?

Nu există o regulă strictă în acest sens. Acest articol este doar un îndemn, o simplă îndrumare, o propunere de reset mental. Precum am menționat mai sus, copiii ”lucrului” cu bicicleta sunt pompa, pop-ul, manualul și bunny hop-ul, toate împletite cu poziția centrală. (Cu manual-ul și cu bunny hop-ul ne vom întâlni în articolele ce urmează.)
.
Stilul ofensiv îmbină aceste elemente într-un veritabil dans cu terenul și diversele situații pe care le întâlnim spontan. Acest stil are multe culori și varietăți. Fiecare rider își definește astfel amprenta personală prin propriile variații de îmbinări ale acestor elemente. Unul caută mai multe linii aeriene pentru a fi eficient, altul duce poate în manual cele mai tehnice secțiuni, dar numitorul lor comun este abordarea directă și pieptișă a terenului de care nu se tem și pe care îl controlează, nu invers.

Cele mai bune locuri pentru învățat? În mod cert, un pumptrack, un traseu de BMX racing, un set de trails bine construite. Ritmul și fluiditatea pe care le putem dobândi sunt neprețuite și vor fi trasferate de subconștientul nostru în situații din datul nostru general pe bicicletă și ne vor salva când nici nu ne dăm seama.

Se spune că practica este mama învățăturii. Este un mare adevăr. Stilul ofensiv se poate învăța și poate deveni ceva normal pentru oricare dintre noi.

Când?

”Lucru” cu bicicleta, stil ofensiv, control, viteză, optimizare, eficiență - în dicționarul meu sunt unul și același termen și pentru mine asta înseamnă tot timpul, fie cross country, fie dowhill, fie dirtjumping sau orice altceva.

Cross country. Sursa: www.flowmountainbikes.com

Poate vă întrebați ce au în comun toate fotografiile de mai sus? Pentru început, același nume: Jared Graves sau cel mai complex rider de pe planetă. Lista lui de rezultate este mult prea lungă ca să o înșirui aici. De ce spun cel mai complex? Pentru ca s-a impus în toate disciplinele de mai sus: Locul 2 la Cupa Mondială și locul 6 la Jocurile Olimpice în BMX racing. Locul 3 la Campionatul Mondial și un loc 2 în etapă de Cupă Mondială la downhill. De trei ori câștigător al Cupei Mondiale și Campion Mondial la four-cross. Câștigător de multiple etape în seria de cross-country a Australiei. Locul 2 în Enduro World Series și actualul lider la general. La acestea se mai adaugă o serie interminabilă de podiumuri. Un adevărat ”meșter la lucru”. Australian, desigur.

Fie că suntem raceri, fie că ne dăm cu bicicleta pentru a ne petrece timpul liber într-o manieră plăcută, această atitudine progresivă este cât se poate de benefică pentru toată lumea. Îndemnul meu este sa îmbrățișați pe deplin această atitudine. Rezultatele vor vorbi de la sine în cel mai scurt timp, fie că e vorba despre concursuri sau de satisfacția personală.

Până data viitoare!

Toate cele bune,
Mitzu

Raporteaza

19 Comentarii

Dio Rozo

2 iulie 2014 la 09:10

@ Max "articolele ăstea sunt de luat fix cum sunt" nu e tocmai ce asteptam de la tine ca abordare. Daca omul ar lua totul asa cum este, am astepta si acum fulgerul ca sa beneficiem de foc :) Mihai descrie in cunostinta de cauza niste procese, niste cauze si niste efecte. Comentariul meu nu era menit sa nasca o polemica si nici semne de intrebare la adresa mea. Diferenta intre scoala si curtea scolii este cea descrisa de el in expresia "Cele mai bune locuri pentru învățat? În mod cert, un pumptrack, un traseu de BMX racing, un set de trails bine construite. "Nu avem un parc de bike decent, care sa contina toate elementele de relief si instructor care sa te invete toate acestea, si atunci le experimentam personal in relief, adica in curtea scolii, si mai dupa ureche si talent. Atunci cand esti instruit ai mai multa incredere si prin practica desavarsesti ce ai invatat ca tehnica. Sau, nativ daca traiesti intr-un mediu geografic, dar mult mai lent si mai greu, ceea ce descrie tot el intr-un alt articol (Cei trei P , si in celelalte doua tangent) cand descrie exact tehnica de echitatie centrata pe care o intalnesti si la echitatia pe cai. In fine, eu unul am balansat spre defensiv dupa niste accidentari urmate de oase rupte, urmate de priviri chiorase de la nevasta si de intrebari de la copii " daca pleci pe coclauri vii iar ciumpavit acasa?". In opinia mea factorul dezechilibrant este concentrarea. Daca reusesti sa fii concentrat 100\% riscul unei accidentari, riscul unei nevoi de dat defensiv este mai redus, si ma refeream fix la aceasta situatie omniprezenta. Cu cat stai mai concentrat, detii o tehnica mai buna, ai forta fizica determinata muscular, de alimentatie si odihna, este indicat sa mergi agresiv, pe trasee scurte si tehnice. Cand dimpotriva resimti sau prezumi ca unul din factori, oricare iti poate afecta concentrarea atunci sa rulezi defensiv. Pentru ca asa cum descrie fazele, si cum si tu spui in comentariul tau, analiza si adecvarea stilului te poate salva de la infipt in radacini cu sau fara consecinte nefaste, ceea ce si subliniaza ca poate fi observata ca maniera de dat la multi rideri care teoretic au experienta. Cum articolul nu se adreseaza celor cu experienta(care au experimentat pe pielea lor si datul ofensiv -agresiv si pe cel defensiv), si nici celor care au atrofiat instinctul de conservare, am sugerat ca era benefica o abordare mai explicita si recomandari general valabile despre momentele cand este indicat sa mergi agresiv si cand nu. Ca o concluzie a articolului, coroborat si cu precedentele, despre insumarea factorilor(odihna, alimentatie si hidratare, incalzire, forta, tehnica personala, adaptarea materialului de concurs, factorilor de mediu, daca esti pe un traseu liber sau in concurs, echipamentului ) care creeaza circumstantele datului ofensiv si satisfactia acestui stil, sau dimpotriva rezerva si ponderarea atunci cand unul sau mai multi factori sunt diminuati, calm, rabdare si faptul ca urmatoarea sesiune va fi la rupere. Multumesc :)

2 Maximilian Munteanu, Alex Oprea

Maximilian Munteanu

2 iulie 2014 la 14:41

Dio Rozo, nu am nimic personal cu tine, doar că îmi place să vorbesc cu persoane care își asumă o identitate, nu cu pseudonime. De acolo semnele de întrebare. Altfel, e precizat și în articol că suntem aici pe un teritoriu complet nou și că e un subiect vast. Dacă Mitzu o să mai scrie despre asta sau ba ține de cum și-a planificat el seria. Altfel, cred că orice fel de feedback e binevenit, deci îl salut și pe al tău.

Dio Rozo

2 iulie 2014 la 16:33 (editat)

Mihai, toate articolele tale au o larga adresabilitate. Si pentru cei mai harsiti si pentru cei mai novici. In cazul articolului de fata eu am facut o sugestie de aprofundare a subiectului, dincolo de prezentarea propriuzisa. In ceea ce ma priveste nu am cerut recomandari sau retete, nu pentru ca le-as sti pe toate, ci pentru ca stiu ce pot si unde mi sunt limitele in cam orice privinta pe bicicleta. In ceea ce priveste exprimarea ta " Niciodată să nu îți depășești limitele când te dai. " te rog sa imi permiti sa nu fiu de acord. Intotdeauna cand "ma dau" fortez limitele. Cand rulez stau in interiorul limitelor. Cand ma dau, ma dau sa ma rup(nu in sens de accidentare), pentru ca altfel nu ating satisfactia. Nu am retineri, nu ma rusinez, nu am complexe. Cand simt ca sunt in vana ma dau, cand nu, stau in banca mea. Dar repet, nu e vorba de mine, ci de continutul articolelor tale, care pe alocuri merita dezvoltate mai mult deact sunt initial, si mi-am permis aceasta sugestie. Faci un lucru folositor si intr-o forma digerabila si inteligibla cum nu multi pot sau se ostenesc sa o faca. :)

1 Maximilian Munteanu

Alexandru Ciprian Muresan

4 iulie 2014 la 22:57

Mitule, nu pot sa nu remarc treaba buna ce o faci aici. Sincer, lucrurile astea le-am citit cu mare interes si mereu ma va interesa tot ce spui. Sunt niste lucruri esentiale puse bine cap la cap. Articole fresh, care sunt utile si pentru cei mai experimentati si pentru cei mai putin experimentati. Keep up the good work! Abia astept sa vad ce va mai aparea. La fel de mult, cum imi lipsesc articolele lui Maxi, in care se straduia sa ne transmita ce a simtit si a vazut el la concursurile pe unde mergea. Citind articolele alea, stiai tot ce s-a intamplat la concursu' respectiv, ce mai fac riderii, cum a fost organizarea, tot ce tinea, si pentru cei care nu reuseau sa ajunga, parca te faceau sa intri in atmosfera de acolo. Ps.(riderul ala de care spui tu, care se da putin, dar se evidentiaza prin tehnica si care poate mai mereu sa iasa in top 5 daca-si bate putin capul, pfff, stau de vorba cu el!) Multumim Mitu, respectiv Maxi, pentru articole de calitate si pentru dezvoltarea si sustinerea sportului, prin toate mijloacele! Sa ne auzim cu bine!

Radu Gabriel R.

11 iulie 2014 la 18:35

De fapt secretul este in a simti prezentul clipa, de a fi conectat mereu, milisecunda cu milisecunda, de mediul inconjurator, de a anticipa intentiile celorlalti, de a simti terenul, miscarile bicicletei provocate de denivelari, a incerca de a te plia mereu pe situatie, a incerca sa iti modifici tonusul diferitelor parti ale corpului in concordanta cu efectele imediate produse de deplasare, de actiunile celorlalti de langa tine.
Pe langa asta, trebuie foarte mult antrenament, sute de ore de iesit in natura si pe strada, invatarea din greseli (daca se poate cat mai mici) si acordarea mintii si corpului la situatie, in fiecare clipa.
Trebuie mereu sa ne autoevaluam, sa evaluam mediul si posibilitatile de dat. Sa incercam sa ne autodepasim, dar mereu sa fim constienti ca trebuie sa ne cunoastem si limitele, fie ele datorate de lipsa antrenamentului sau de conditiile din mediu.