Beneficiile ignorate ale pedalelor clipless

Salutare tuturor,

Astăzi discutăm despre pedalele clipless sau, după cum sunt cunoscute la noi, SPD-uri sau ”automate”, cum le spuneau șoselarii din anii 90.

Un exemplu de pedale clipless Sursa: nikwax.com

Clipless este denumirea în limba engleză a acestora, și face referire la faptul că sunt pedale fără clips. Cea mai simplă traducere a clips-urilor ar fi că ele reprezintă acele ”botnițe” prinse pe pedale, care au ca scop fixarea rigidă a piciorului pe pedală. Clips-urile sunt tot mai rar folosite în ziua de astăzi, dar le mai întălnim ca extra siguranță la ciclismul de velodrom sau, mai nou, într-o formă mai simplă, la bicicletele fixie.

Clips-uri clasice, sau strap-uri pentru bicicletele fixie

Pedalele clipless, spre deosebire de pedalele flat (plate, simple), au în continuare un sistem de retenție a pantofului pe pedală, în schimb metoda este cât se poate de diferită față de clips-uri. Discutăm despre un patent sau clește mecanic pretensionat, montat pe una sau ambele fețe ale pedalelor și o plăcuță metalică fixată pe talpa pantofului.

Diferența dintre placuțele pentru rutieri și cele cu specific montan Sursa: drivemybike.wordpress.com

Pedalele cu specific de șosea au sistem de prindere doar pe una dintre fețe, iar plăcuța este în formă triunghiulară, de dimensiuni mai mari, și în cele mai multe cazuri nu este metalică.

Datorită faptului că ciclismul montan implică de la sine mai multă descălecare și mers sau alergat, plăcuțele pedalelor de acest specific sunt de dimensiuni mai mici, metalice și sunt încastrate într-o adâncitură din talpa pantofului, păstrând astfel un confort acceptabil și în cazul mersului pe jos.

S.P.D. - este abrevierea de la Shimano Pedaling Dynamics și se referă exclusiv la acest sistem de pedale/pantofi a binecunoscutului producător. Deseori acest termen este folosit la general, facând descriere a pedalelor clipless, indiferent de brand. Să spui SPD la o pereche de pedale clipless Crank Brothers, deși crimă pentru puriști, este ceva acceptat și de la sine înțeles, mai ales pe meleagurile autohtone.


De ce SPD?

Invenția și implementarea acestui gen de pedale are la bază creșterea randamentului prin optimizarea transferului de forță dintre ciclist și sistemul pedalier. Indiferent de natura pedalatului, fie ciclică sau cadențată, transferul de putere, în cazul în care nu beneficiem de un sistem de retenție, se face doar prin apăsarea pedalelor. Astfel, putem observa prezența anumitor puncte ”moarte” într-un ciclu complet de pedalat.

Un ciclu în cazul pedalelor flat. Cu roșu avem zona ineficientă

Sistemul pedalier este un sistem mecanic foarte eficient de felul său, dar asta nu înseamnă ca nu poate fi îmbunătățit. Știm desigur ca un ciclu complet este cuprins din două jumătăți, fiecare acționată în cazul nostru de câte un picior. Astfel, avem două jumătăți care se completează una pe cealaltă.

De dragul acestei scurte analize, vom evalua traiectoria si punctele de forță ale unui singur picior pe întreg ciclul. Astfel putem observa din imaginea de mai sus, zona albastră, unde avem randament, și zona roșie, unde randamentul este scăzut sau lipsește cu desăvârșire. Știm că în cazul real o mare parte din acea parte roșie este compensată de piciorul stâng. Dar, dacă rămânem la piciorul drept, avem o zonă mare de ineficiență.

Varianta clipless, care compensează acea zonă ineficientă

Dacă implementăm orice sistem de retenție a piciorului pe pedală, la apăsarea pedalei mai putem adăuga și ridicarea acesteia sau împingerea și tragerea. Această logică simplă a dus la o creștere dramatică a eficienței transferului de forță.

În cazul ciclismului montan, câștigul este și mai mare, datorită terenului accidentat, care generează o pedalare mult mai cadențată. De asemenea, transferul de forțe nu are de suferit în zonele accidentate. În loc să ne concentrăm la păstrarea piciorului pe pedală, putem pedala în continuare cu același randament.

Deși nu dețin date matematice despre acest bonus de eficiență, în anul 2012 un coleg de breaslă ne-a pus la dispoziție o stație dinamometrică de măsurare a cuplului pentru automobile. Având musafiri și o mână de rideri din comunitatea clujeană, sesiunea s-a lăsat și cu un concurs ad-hoc. Pe lângă o distracție bună de weekend, am rămas și cu exemplul concret de diferență de eficacitate la pedalat, pe care doar SPD-urile o pot genera.

Diferența dintre rezultatele pe flat-uri și rezultatele pe SPD-uri au fost undeva în jurul a 30-35\%, cu un câștig clar în favoarea SPD-urilor la cuplul generat. Să nu ne mirăm, deci, când auzim vorba care spune că ”lumea este mai mică pe SPD-uri”.

Bicicleta ”de serviciu” pe standul de testare Sursa: RevoBikers

Dacă discutăm strict despre segmentul de anduranță, nu există nici o altă piesă care să ne ofere un asemenea avantaj. Să nu uităm că deseori suntem tentați să investim sume cu mult mai mari în anumite componente doar pentru a scădea greutatea bicicletei cu câteva zeci de grame. Rezultatul pălește pe lângă investiția într-un set de astfel de pedale și încălțăminte.

La linia de start a unei competiții de XC aș prefera oricând o bicicletă entry-level echipată cu SPD decât ultimul răcnet din domeniu cu pedale flat. Categoric m-aș și da mai bine!

Astfel, este ușor de înțeles că pentru orice ramură a sportului care implică anduranță, un set de SPD-uri este obligatoriu: Maraton, cross country, enduro, ciclismul de șosea etc. Dacă luăm în considerare gama foarte diversificată de încălțăminte specifică disponibilă, putem adăuga aici și segmentul city fără nici o problemă, mai ales dacă pedalăm mult prin oraș.

Pe de altă parte, la street, dirt jumping sau slopestyle, aceste pedale nu au nici un efect pozitiv, ba din contră, ar reprezenta o mare încurcătură.

Nu tocmai cel mai propice loc de joacă pentru SPD Sursa: adventure-journal.com

Dar pe lângă sporul imens pe care ni-l aduc aceste pedale pe partea de anduranță, ele mai au încă un beneficiu ascuns, care în lumea gravitațională este la fel de important precum în cazul anduranței.

Faptul ca suntem tot timpul în contact cu pedalele, este un avantaj enorm și nebănuit. Astfel, într-o porțiune accidentată, putem să ne concentrăm la lucrurile importante, fără să mai purtăm grija poziționării piciorului pe pedale. Menținerea poziției centrale, de atac, va fi mult mai facilă, deoarece poziția piciorului nu mai este dictată de teren sau de situație.

Un mare avantaj să ne știm uitați de grija poziționării picioarelor pe pedale. Sam Blenkinsop este doar unul dintre cei mulți care au făcut trecerea de la flat-uri la SPD. Sursa: mtb-news.de

Compact sau ”una cu bicicleta” ar putea fi cei mai buni termeni în acest sens. Acea ”ușurare” despre care am discutat în seria de tutoriale, este mult mai ușor de executat în varianta SPD. Cursivitatea și finețea sunt de asemenea mult mai ușor de menținut, deoarece facilitează aplicarea tehnicilor discutate până acum și transferul dintre acestea. Până și pedalatul în rockgarden devine o realitate.

Stevie Smith sau un alt convertit al clipless-urilor Sursa: pinkbike.com

La coborâre, cele mai importante pedale sunt cele pe care le dai la ieșirea din viraj. De fapt putem rezuma totul la prima pedală, care trebuie să fie explozivă. Randamentul pe care ni-l oferă SPD-urile se concretizează direct în scăderea timpilor. Și să nu uităm că downhill-ul este prin excelență o disciplină împotriva cronometrului!

Adio Maximus Sursa: vintagebmx.com

Un prieten de peste hotare ne numea cândva gladiatori, pentru că toată brigada era tatuată cu diverse semne de bună purtare. Tibierele protejează bine tibia, însă lasă de dorit la protecția genunchilor, iar genunchierele au rezultate opuse. Ținând cont că genunchiul este mult mai important, plus că genunchierele sunt și mult mai comode, le-am preferat întotdeauna tibierelor.

Dacă în perioada în care mă dădeam la vale cu flat-uri imaginea de mai sus era o constantă, eventual la pachet cu vânătăile la labele picioarelor, odată cu trecerea la SPD am uitat de senzația neplăcută pe care ne-o descrie imaginea de mai sus.

Aplicat la situație, avantajele din punct de vedere tehnic al SPD-urilor mi-ar îngădui să scriu câteva pagini despre ele și, sincer să fiu, dacă le compar cu pedalele flat aproape am senzația că trișez folosindu-le. Bazându-ne pe avantajele pe care ni le oferă SPD-urile, mi se pare ilogic, sau aproape ilegal, dacă vreți, ca riderii cu SPD să se dea în aceeași categorie cu cei care se dau pe flat-uri, mai ales pe traseele actuale ale circuitului mondial de downhill. O inversă a acestei fraze duce la o apreciere mai mare a riderilor cu rezultate bune din clasamentul mondial care în continuare se dau pe flat-uri.

La urma urmei, nici nu este de mirare faptul ca mai toată lumea se dă pe SPD-uri. Chiar până și cei consacrați pe flat-uri se convertesc la pedalele clipless. În schimb, n-am auzit niciodată de vreun caz în care un rider să treacă de la SPD la flat-uri. Vorbim aici în general, nu ne referim la ocazii deosebite.

Bun, dar mai există și cazuri în care lumea evită folosirea lor, cu precădere la noi în țară. Trebuie să existe un motiv pentru prezența scăzută a acestora, nu?

Așa și este, dar, de fapt, există mai multe motive:


Panica

Un asemenea plus nu poate fi gratuit, trebuie să dăm ceva la schimb. Astfel, este necesară o mică deprindere pentru a putea folosi aceste pedale. Lipsa acestei deprinderi aduce de la sine temerea care ne impiedică să degustăm această variantă.

Patentul sau cleștele care prinde plăcuța din pantof este pretensionat direcțional, însă în lateral sau la răsucire acesta va îngădui desprinderea plăcuței. În imaginile de mai jos avem schematica de încleștare sau clipping in și de asemenea și schema de descleștare sau unclipping:

Varianta clasică de clip-in sau încleștare, în două trepte, idem à la ski

Descleștarea se realizează prin răsucirea calcâiului spre exterior

Aici și într-un video:




Categoric, nimeni nu se naște învățat cu mișcările necesare pentru încleștare sau descleștare, dar obișnuirea cu aceaste mișcări este rapidă și cât se poate de facilă.

Frica fiecărui rider cu care am discutat este legată de faptul că în cazul unei căzături peste ghidon, pedalele nu ar îngădui descleștarea și că acest lucru ar duce la consecințe grave. Cu ocazia ”botezului” pe SPD-uri a unui bun prieten, am avut bafta să prind trei iepuri peste ghidon. De fiecare dată pedalele mi s-au descleștat și dovada a fost făcută în acest sens.

Un fapt interesant: am amici care sunt foarte buni schiori însă cu teamă față de SPD. Stau și mă întreb cum poate cineva să nu aibă vreo reținere față de niște scânduri, care de fapt sunt pârghii de aproape un metru în ambele direcții, fixate pe picior cu prinderi mult mai rigide și care nu prea îngăduie descleștarea de la sine, dar în schimb le e frică sau chiar au panică față de un set de simple pedale, care au fost gândite să se descleșteze cât mai eficient.

Ghițucă Avram, unul dintre cei mai talentați schiori ai țării, foarte bun rider și pe două roți, pe care sper să-l văd cât de curând pe SPD-uri. Sursa: hila.ro

Tot aici îi voi aduce în discuție pe principalii competitori, Shimano și Crank Brothers, deoarece au sisteme foarte diferite, dar cu o relevanță destul de mare asupra discuției.

Pedalele Shimano au tensiunea cleștilor reglabilă, în timp ce Crank Brothers nu au această posibilitate. Jocul lateral al plăcuțelor înainte de descleștare, este mult mai mic la Shimano decât la Crank Brothers. La cele din urmă, acesta este reglabil, prin inversarea plăcuțelor (stânga/dreapta).

Principalii competitori: Crank Brothers și Shimano

Pentru începători, în cazul Shimano este recomandată o tensiune scăzută a cleștilor, iar în cazul Crank Brothers montarea plăcuțelor cu unghi mic la jocul lateral, astfel încât descleștarea să fie imediată, la cea mai mică mișcare în lateral a labei piciorului.

În timp, desigur, vom ajunge la opusul acestor setări, asta pentru că vom ajunge să descleștăm fără să dorim. În teren accidentat, viraje și schimbări laterale de poziții, o tensiune ridicată, sau un joc lateral mare (depinde de pedale) ne va fi benefic pentru a preveni decleștarea neintenționată. Tot odată cu timpul, stilul nostru va dicta și alegerea dintre Shimano sau Crank Brothers.

Personal aș alege Shimano pentru senzația compactă, fără joc pe care o conferă, în schimb datorită faptului că îmi schimb foarte des și mult poziția pe bicicletă, aleg Crank Brothers, datorită jocului lateral mai mare pe care îl permite fără descleștare. Varianta Shimano, chiar și cu setările pe maxim mă lasă cu descleștări frecvente, de obicei în cele mai proaste momente sau situații.

De asemenea, încleștarea la pedalele Crank Brothers este și mult mai facilă și mai prietenoasă în condiții de noroi. Încleștarea, sau clipping in-ul, este probabil cel mai mare dușman al acestor pedale. La început, încleștarea reprezintă un pas destul de greu, cel puțin până intervine obișnuința. În schimb, în condiții de noroi și teren accidentat, încleștarea este dificilă chiar și pentru un rider experimentat. În cele mai multe cazuri, acesta este motivul pentru care mulți preferă pedalele flat. La Cupa Mondială din Cairns de anul acesta, unde traseul a fost o baltă mare de noroi, foarte mulți rideri au trecut la pedalele flat. Minusul SPD-urilor este acela că atât adâncitura tălpii unde se încastrează plăcuța, cât și pedalele în sine se umplu de noroi, ceea ce face dificilă încleștarea.

În schimb, dacă reușim să nu punem piciorul jos, în general SPD-urile ne vor scoate din multe situații dificile chiar dacă avem de-a face cu aderență scăzută. În genere, putem spune că eficiența de control pe care ne-o conferă SPD-urile este direct proporțională cu terenul. Cu cât este mai accidentat terenul, cu atât va fi mai mare și beneficiul.

Dacă în cazul ramurilor de anduranță, o singură tură ne este îndeajuns pentru a lua decizia, în cazul ramurilor gravitaționale este nevoie de mult mai mult timp pentru a face pe deplin această convertire. Știm bine că disciplinele gravitaționale necesită o mare doză de confort psihic, lucru de care nu vom beneficia inițial cu SPD-urile. Înainte să ajungem să degustăm din plin plusurile aduse de aceste pedale, trebuie să ne obisnuim cu ele și să devenim la fel de încrezători în propria persoană. Este recomandat ca primele încercări să fie făcute pe trasee mai lejere și bine deprinse. Se înțelege de la sine că în partea inițială trebuie să facem un pas înapoi de la propriile abilități. Asta înseamnă un dat mai încet cu expunere cât mai mică la risc. Înainte să mergem la război, trebuie să ne împiretenim cu aceste pedale. Propriul nostru confort psihic va dicta și revenirea la sau de ce nu depășirea stadiului actual al abilităților. Multă răbdare, analiză și exercițiu sunt termenii care ar trebui să dicteze această ”împrietenire”.


Touch down și drifting

Încredere și control în drift. Greu de realizat cu SPD. Deși... Sursa: pinkbike.com

Lipsa simțului asupra bicicletei, la drifting poate fi un factor pentru anumiți oameni. Drift-ul este derapajul controlat al roții de spate sau al ambelor roți. De la sine înțeles, asta înseamnă menținerea echilibrului în ruperea aderenței într-un viraj sau porțiune de off camber. Deși senzația este asemănătoare lipsei simțului asupra bicicletei, de fapt discutăm despre lipsa de siguranță sau încredere, în cazul în care pierdem roata de spate și controlul asupra virajului. Cu pedale flat, putem executa o pivotare scurtă cu piciorul, recâștigând astfel echilibrul (acel touch down), lucru nu tocmai ușor de executat cu SPD. Descleștarea înseamnă răsucirea piciorului, iar încleștarea este ceva mai complicată, mai ales la viteză mare, în drift, în teren accidentat, aflându-ne la limita aderenței.

Totuși, în timp putem să deprindem acel stil de dat în care să pivotăm cu piciorul jos cât mai rar posibil, pentru că la urma urmei și eficiența drifting-ului poate fi pusă sub semnul întrebării. Deși de fiecare dată, cea mai atractivă opțiune din punct de vedere vizual prin agresivitatea generată, drifting-ul nu este întotdeauna cea mai bună alegere, pentru că generează de la sine acel termen numit bleeding speed. Scăderea constantă a vitezei. Drifting-ul este caracterizat în genere printr-o abordare la viteză a porțiunii și ieșire cu viteză scăzută. Tehnicile evazive de drift se bazează pe o abordare cu viteză mai scăzută a porțiunii, dar se traduc într-o viteză de ieșire mult mai mare. La urma urmei, totul depinde de tipologia terenului, a rider-ului, de experiență etc.

Dacă cineva poate, atunci putem și noi. Drift fără pivotare în zonă de off camber, fără sprijin. Sursa: dirt.mpora.com

David Vasquez, Nicolas Vouilloz, Oscar Saiz-Castane sau Steve Peat au fost cu toții adevărați maeștri în această tehnică SPD friendly, de evitare a drifting-ului și pivotării.

Într-un viraj fără sprijin, șansele sunt să fim mai rapizi pe flat-uri pentru că suntem mai siguri pe noi, însă SPD-urile vor compensa prin abordarea virajului cu stabilitate mai mare și cu un sprint mai eficient la ieșire, pompare etc. Spre exemplu, traseele zilelor noastre au contrapante în mai toate virajele iar porțiunile de off camber sunt tot mai rare. Practic, singurele zone în care am putea spune că flat-urile au un oarecare avantaj sunt pe cale de dispariție.


Hype

Poate cea mai întâlnită scuză din lumea gravitațională de la noi este hype-ul. Sam Hill este cool; dacă el se dă pe flat-uri și e cool, vom fi și noi cool pe flat-uri. În comunitatea internauților atoateștiutori, se concretizează la propriu două tabere, pro și contra SPD, lucru care la urma urmei este o tâmpenie. Alegerea pedalelor nu este o chestiune de etichetă și categoric nu ar trebui să reprezinte o bifă în caracterizarea unui rider.

Aș menționa faptul că Hill este cool pentru că merge al naibii de bine și pentru că în sinea lui este un caracter mai aparte. Nu este cool pentru că se dă pe flat-uri.

Comentariile lui Rob Warner îi pot garanta încet dar sigur un loc pe posturile autohtone de televiziune, unde totul este senzațional. Expresii precum ”The flat pedal thunder from Down Under” nu fac decât să adauge gaz pe foc acestui ”război” inutil de ”adevărate” coloane vertebrale. Warner e un comentator carismatic și a fost un rider mai bun decât ar fi bănuit mulți, dar se dădea pe flat-uri mai mult din lene, deci subiectivismul lui trebuie asumat. Senzaționalul atrage fețe noi în sport, într-adevăr, dar oare chiar ne dorim această direcție senzațională? Cred că ciclismul montan are cu totul și cu totul alte valori și ar trebui să discutăm despre degustarea acelor adevărate valori, nu despre senzaționalul asemănător știrilor de la ora 5.

În continuare mai cred și că a fi cool înseamnă a te da bine în control și stabilitate, la viteze tot mai mari.
Mi se pare fără sens lamentarea bazată pe hype, atât timp cât există o portiță facilă spre îmbunătățirea riding-ului personal. Nu de alta, dar dacă de mâine Hill ar trece la SPD-uri oare ce ne-am face noi aștia, fanii hardcore?

Au mai fost exemple... Hill clipped in. Sursa: factoryjackson.com

SPD-urile sunt de luat în considerare și ar trebui obligatoriu încercate înainte de asumarea verdictului. Alegerea pedalelor ar trebui făcută pe considerente practice nu bazate pe hype.În continuare consider necesară o oarecare privire și înțelegere mai largă asupra lucrurilor, la care aș mai adăuga și puțină maturitate pentru a facilita această decizie. Plus că nu spune nimeni că nu le putem folosi pe amândouă, după bunul nostru plac sau după încrederea de sine pe care o avem.


SPD vs Flat în cazul personal:

Pentru că nu îmi place să mă dau la voia întâmplării fără nici o analiză, la un moment dat am făcut o serie de teste pe traseul local, SPD vs flat, cu următoarele rezultate:

Vizual, flat-urile înseamnă agresivitate. Bicicleta bubuie mai tare în zonele accidentate, avem mult mai mult drift și o poziție defensivă, pe spate. Colegii spuneau că din punctul de vedere al felului în care arătam la dat, câștigătoare erau indiscutabil flat-urile.

Sumsemnatul, pe flat-uri, în vremuri îndepărtate: spectaculos și nimic mai mult. Poziție greșită și viteză mediocră. Sursa: Adrian Maștaleriu

Pe SPD, în schimb, deși vizual nimic extra, viteza a fost mult mai mare. Silențiozitatea și cursivitatea duceau la lipsa de agresivitate și senzația de viteză mai redusă, chiar dacă în realitate aveam de-a face exact cu opusul.

Pe flat-uri a fost mai distractiv, dar și mai periculos și mult mai obositor totodată, în timp ce pe SPD a senzația fost una de stabilitate și de viteză.

Desigur este fun pe flat-uri, dar în ceea ce mă privește, datul la viteză în control și cu stabilitate reprezintă mult mai mult fun.


Oferta

Pedalele:

În funcție de abilitățile noastre sau mă rog, de așteptările noastre, pedalele SPD se prezintă în mai multe forme, care desigur au fiecare câte un target specific. Întâlnim astfel, pedalele pentru începători, care de fapt sunt doar un set de pedale flat standard cu un patent atașat pe doar una dintre părți, îmbinând astfel ambele variante de pedale într-un singur set.

Cea mai simplă variantă de pedale clipless. Pentru unii dintre noi, ar putea însemna cea mai bună alegere Sursa: cyclingdealusa.com

Următoarea categorie sunt cele de freeride/enduro/downhill, care au întreaga pedală încastrată într-o platformă. Această platformă este prezentă pentru a oferi extra susținere, în cazul în care ne este mai dificilă angajarea plăcuțelor în clești. Chiar dacă nu suntem clipped in, acea ramă exterioară ne va oferi un sprijin asemănător unui set de pedale flat. În traducere: dacă nu s-au încleștat plăcuțele și ne aflăm într-o porțiune dificilă, pedalele se vor comporta ca un set normal de pedale.

Probabil cea mai bună alegere pentru un începător sau allrounder ar fi aceste Mallet-uri de la Crank Brothers. Sursa: sykkelkomponenter.no

Această categorie de pedale, spre deosebire de toate celelalte variante, mai prezintă și o soluție de ”clip in one way”. Pedala în sine se rotește în interiorul carcasei (ramei), astfel încleștarea se execută mai facil prin simpla împingere înainte a pantofului. Această împingere duce la rotirea pedalei în ramă realizând de la sine astfel și al doilea pas al încleștării. Această variantă de pedale este cea mai recomandată pentru începători.


Următoarea variantă de pedale clipless sunt cele cu specific de anduranță, unde desigur trebuie să luăm în considerare și greutatea acestora. Conturul exterior al pedalelor este cu mult mai mic în acest caz, lucru care va face înleștarea mai dificilă pentru începători. Totuși, ar trebui să ținem cont de faptul că frecvența de descleștări este foarte redusă în aceste ramuri.

Variante dedicate probelor de anduranță.

Încălțămintea:

După cum spuneam ea există într-o gamă foarte colorată, care deservește toate domeniile de utilizare. De la încălțăminte cu specific de anduranță/performanță până la variante dintre cele mai comode pentru daily casual walking, adică umblat lejer pe stradă.

Talpa rigidă a acestui model de încălțăminte conferă cel mai bun de transfer de forță, însă nu este cel mai comod pentru mersul pe jos ocazional. Model dedicat ramurilor de anduranță. Sursa: johnstonefitness.com

Desigur, am face bine să nu încurcăm merele cu perele, pentru că o pereche de pantofi cu specific XC high end, nu vor fi foarte comozi dacă vor fi folosiți pentru mult mers pe jos. Învers desigur, cea mai comodă pereche de încălțăminte nu este foarte compatibiliă cu ritmul intens din cadrul unei curse de XC.

Clasicii Vans, fie că ne poartă la servici, fie că îi folosim la enduro sau downhill vor fi de fiecare dată potriviți. Allrounder, într-un cuvânt. Sursa: montaguebikes.com

Cea mai bună alegere în acest sens, ar trebui să înceapă de la o sumară caracterizare a propriei persoane, prin stabilirea ramurii pe care o practicăm și totodată și a intensității acesteia.


Prețul

Din punct de vedere al prețurilor, categoria clipless stă cât se poate de bine, deoarece hype-ul își face încă odată simțită prezența. E lesne de înțeles că o pereche de pedale SPD sunt mult mai greu de produs, fiind mult mai complexe. Logic ar fi să coste și mult mai mult decât flat-urile.

Nu neaparat, deoarece un set de pedale flat decente costă la fel sau chiar mai mult decât o pereche de SPD-uri. Am găsit Mallet-uri la 60 de Euro dar m-am lovit și de flat-uri la 110 Euro. Asta ar trebui să spună multe, dacă nu chiar tot.

La un moment dat, la magazinul local se vindeau pedale SPD uzate la 50 de lei perechea... și culmea, nu trebuiau nimănui. Într-adevăr, indispensabil acest hype!


Concluzii:

Beneficii:

- câștig enorm la capitolul eficiență prin transferul optim de forță dintre ciclist și pedale
- căștig mare prin extinderea porțiunilor de pedalat, indiferent de nivelul de accidentare al suprafeței
- câștig de stabilitate în zonele accidentate
- prețul

Am să mai adaug aici încă un câștig, bazat pe propria observație. Din 10 cicliști doar 2 sau 3 pedalează corect: poziții ciudate ale piciorului pe pedale, cicluri nesincronizate etc. Cu pedalele clipless suntem oarecum obligați să pedalăm corect.

Repet: nu există nici o altă piesă pe care să o putem cumpăra, care să ne aducă o asemenea creștere a randamentului!


Minusuri:

- trebuie să ținem piept temerilor inițiale, până ajungem să ne obișnuim cu acestea, dar să fim realiști, discutăm de temeri imaginare, fantome al propriilor noastre minți și nimic mai mult
- deprinderea tehnicii de încleștare/descleștare: încleștarea va fi problematică și pe viitor, în condiții de noroi sau teren accidentat, dar putem compensa prin modelul pedalelor pe care îl alegem
- lipsa de încredere în drift, care se poate compensa prin exercițiu sau evitarea acestei tehnici pe cât posibil

Deci? Să facem bine să ne deschidem puțin mințile, să trecem peste orgolii sau principii și să le dăm o șanșă acestor minunate invenții. La urma urmei, noi suntem cei care avem de câștigat.

Până data viitoare!

Toate cele bune,
Mitzu