Noutăţi despre Vidraru Bike Challenge 2014

Aşa cum am mai spus, ne bucurăm atunci când organizatorii se preocupă de evenimentele lor. Când îşi fac cunoscute concursurile şi când trimit în stânga şi în dreapta informaţii pentru a se bucura de o prezenţă cât mai mare la linia de start. Am trimis câteva întrebări organizatorilor maratonului din zona lacului de acumulare Vidraru, iar răspunsurile nu au întârziat deloc. Iată ce ne transmit Florin Mija şi Tiberiu Gindu, de la Adventuremania, despre a doua ediţie a maratonului mtb Vidraru Bike Challenge. În cazul în care doriţi să participaţi la această cursă citiţi cu atenţie partea finală a articolului unde Tibi recomandă celor cu mai puţină experienţă cum să abordeze coborârile mai dificile.

---

Vidraru Bike Challenge 2014

DirtBike - Salut, am văzut ca ați început iar să veniți cu materiale pentru concursul de la Vidraru; semn ca se apropie startul – așa-i?

Florin Mija: Da; am stat două zile să ne odihnim după maratonul de la Cernica apoi am început eforturile de organizare pentru Vidraru: verificări pe traseu; ulei pe ... lanțul logistic (sic!), căutăm voluntari și așa mai departe.

DB: cum a fost la recunoașterea din week-end?

Tiberiu Gindu: - pe 2 mai – mai exact: când ploua ne îndarjeam să pedalăm sub goretex-uri; cand ieșea soarele ne rasfățam; oricum - ne-am bucurat să vedem că drumul e în stare bună și că nici pe ploaie nu se fac noroaie grele – ci doar câteva bălți. Asta cu noroiul e o eterna grijă: cine a prins timp ploios la concursurile de la șes – știe cât de repede se poate transforma traseul în mocirlă ... moment în care apetitul pentru pedalat cam suferă : ) . La Vidraru însă avem noroc pe partea asta – apele se scurg.

DB: voluntarii sunt greu de găsit?

Florin: da si nu. Trebuie ținut cont că nu e un concurs lângă oraș – ceea ce ridica provocări organizatorice mai mari. Pentru cele mai îndepartate puncte de control/alimentare de pe traseu trebuie oameni care să se poata descurca singuri pe munte, să ajungă în zona lor de responsabilitate în seara precedentă; să petreaca noaptea pe munte și să se retragă autonom – făcând si ecologizarea primară a zonei. În punctele apropiate sau la START/FINISH e mai simplu. Avem noroc cu prietenii – oameni de munte – cu care ne ducem oricând și oriunde, pe orice vreme. Oricum – a propos de voluntari – ii primim cu bratele deschise; cine vrea sa vada cum e sa-ți bați capul cu organizarea unui concurs sa ne dea un mail.

DB: cam cât timp dureaza completarea traseului lung, la Vidraru?

Florin: anul trecut – primul concurent de la Maraton a sosit dupa 4h:25’ (Kelemen Arpad), iar ultimii – dupa 8 seara (adica la peste 10 ore de la start). Au fost oameni care au venit prima data la un concurs de MTB și s-au inscris direct la proba lunga. I-am admirat pentru curaj dar i-aș îndruma sa porneasca gradual, totuși.

DB: alte hint-uri sau recomandări pentru participanți?

Tibi: da; în afară de îndemnul general valabil de a-și alege un traseu potrivit cu experiența acumulată – aș apela la maximă atenție pe coborâri. Am văzut multe căzături pe coborârea aceea rapidă spre Aref, majoritatea soldate doar cu prăfuire sau julituri; dar am fost și trei cazuri încheiate cu oase fisurate sau chiar fracturate. In acest sens am scris un material cu recomandări valabile mai ales pentru cei mai puțin experimentați – pe care să-l punem în site și pe care am aprecia daca l-ați publica și în DirtBike.ro .

DB: Așa facem. Spor la organizare - ne vedem la Vidraru!

Adventuremania: Multumim, la mulți kilometri!

---

Pentru ca am vazut relativ multe incidente de tipul “blocat roata față în șanț și sărit peste ghidon*” – în special pe coborâre, revenim cu niste sfaturi pentru cei mai putin experimentati:

- coborâți șaua înainte de a aborda o coborare lungă; (iată explicația: o șa joasă vă permite să păstrați pe bicicletă o postură cu centrul de greutate mai coborât și deplasat către roata din spate. În momentul unei frânări, toată greutatea tinde să se exercite pe roata din față; iar acest lucru poate duce la:

> blocarea roții față într-un obstacol (piatră, șanț etc) – cu proiectarea ciclistului catre înainte – peste ghidon;

> descărcarea roții spate de greutate, caz în care frânarea nu mai este eficientă; roata spate nu se mai învârte ci derapeaza lateral.

- abordați coborârile cu viteza care vă permite să păstrați controlul bicicletei; cresteți viteza pe masură ce căpătați experiență;

- verificati starea tehnica a bicicletei. Este foarte greu sa scapi basma curată pe o coborâre pronunțată – daca te lasă franele;

- în cazul în care intrați într-un șanț adânc, exista pericolul să se propteasca roata față de pereții șanțului, să se blocheze și să fiți proiectati către înainte, peste ghidon. Daca nu vedeți un loc propice pentru ieșit din șleau/șanț – opriți, scoateți bicicleta din șleau/sanț și porniți din nou.

- daca încercați să urcați un obstacol, inclusiv marginea unui șanț – este bine să descărcați de greutate pe rând roțile care urcă peste acel obstacol: întâi lăsați greutatea pe roata spate, trăgând în sus de ghidon pentru a ușura roata față în momentul atacării obstacolului; apoi – odata ce roata față a urcat, deplasați greutatea pe față (lasându-vă greutatea în mâini – pe ghidon), pentru a facilita și urcarea roții spate. Atenție! Uneori roata spate “refuză” să urce și derapează în lungul șanțului; fiți pregătiți să vă ajutați eventual sprijinindu-vă într-un picior (manevră cu șanse bune de reușită doar la viteze relativ mici).

- dacă în viteză vă îndreptați spre un obstacol mic/mediu (rădăcina / bolovan), nu franați în momentul în care roata față face contact cu obstacolul; lăsați roata și furca să-și facă treaba: să treaca peste obstacol. Dacă vreți să reduceți viteza frânați inainte de contactul cu obstacolul și imediat după ce ați trecut; dar nu în momentul contactului. La viteza nu mai aveti timp sa balansați greutatea spate/față pentru a ajuta rotile să treacă pe rand, așa încât ideală este o mișcare de descărcare a greutații de pe ambele roți - ca și cum ați vrea să săriți cu bicicleta;

- nu uitați să reglati furca astfel încât sa aibe cursa suficientă (maximă) – așa încat să puteți “absorbi” denivelările și micile obstacole;

- cand franați (în afara situațiilor speciale descrise mai sus), acționați frânele progresiv - pe ambele roți;

- în special pentru hard-tails: pe teren denivelat nu stati in șa; avand șaua jos vă ridicați usor în pedale (nu complet) și amortizați denivelările inclusiv prin flexarea genunchilor.

* când spun că am văzut multe incidente de tipul “blocat roata față în șanț și sărit peste ghidon” mă refer și la mine. Mă consider experimentat pe bicicletă și tot am pațit-o de trei ori, atât la viteza mare cât și la viteza mica. Exemple se pot vedea și aici:

1. Minutul 5:25 – se vede cum ciclistul care filma a intrat într-un sanț îngust în dreapta, iar cand a încercat să iasă tragând stânga, roata față s-a blocat ...



2. Minutul 5:01 – se observa cum un ciclist coboara avand saua relativ ridicata. Când încearcă să iasă dintr-un șleau mic către stânga drumului, roata spate derapeaza (probabil și sub acțiunea frânei), poziția înaltă determină imediat aruncarea ciclistului peste ghidon. Cel care filma – are o cu totul alta abordare, care îl ajută sa fie mult mai stabil și mai greu de aruncat din șa. Priviți minutul 4:39 – atacarea unui șanț adânc – când se schimba perspectiva către camera din spate (de sub șa) – la un moment dat ciclistul apare in cadru – ceea ce arată cat de mult ajunge rider-ul înapoi în raport cu șaua – pentru a coborâ centrul de masă și pentru a lăsa greutatea pe spate.



Atenție! Abordarea descrisă mai sus provine din experiența personală a autorului și nu este o garanție a celor mai bune practici. Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru eventuale încercări eșuate sau accidente apărute în timpul punerii în practica a celor sus menționate.
Tibi / Adventuremania