Eurobike 2012 - imagini, take two

Reţineţi că orice aţi putea vedea pe internet sau într-o revistă de la şi despre Eurobike nu poate fi nicicum altceva decât vârful eisbergului. Expoziţia e atât de vastă şi atât de întinsă încât cu greu poţi să o acoperi şi dacă stai de la înceut până la sfârşit. În fiecare an îmi propun să vin de mai devreme şi să fac lucrurile pe-ndelete şi cumva tot fac să ajung în misiuni hit 'n run de sniper, de regulă corelate cu alte evenimente, exact ca şi anul acesta. Sincer, nu-mi pare rău o secundă, fiindcă nu e nici o fericire să cari după tine rucsacul de 10 kilograme printre cei 1300 de expozanţi şi miile de vizitatori, să faci slalom printre toţi şi să ai eternă răbdare până ţi se dau toţi curioşii din cadru. Nu e cazul să mă plâng, totuşi.

Astăzi, când vedeţi voi materialul ăsta, Eurobike-ul a ajuns deja la ziua deschisă publicului, care se traduce scurt în nebunie cu stickere, postere semnate şi alte materiale promo. O parte bună a expozanţilor încep să-şi ia tălpăşiţa încă de vineri, iar organizatorul dă neoficial tonul în sensul ăsta cu petrecerea oficială Eurobike de vineri seară. După 4 zile intense de business, cred că e de înţeles de ce scade răbdarea şi creşte apetenţa pentru evadare.

Planul meu de a pleca din Friedrichshafen de ieri a funcţionat perfect. Ieri, pe când îmi pregăteam semnul de autostop, am dat în centrul de presă de vest peste o mai veche cunoştinţă care m-a luat spre Leogang. Cheers, Alex!

Continuarea foto de ieri:

Look, another colorway!

Culori noi, mai multe piese Easton şi angrenaj e.13 pe Cube-ul Two 15. Să sperăm că şi mărimi suficiente!

Belşug de 888, acum şi cu decor mai de doamne-ajută.

Brendan are pedale de la DMR!

Un sublim Ritchey P-Team, welded by Tom.

Kabuto au căşti faine şi comparativ accesibile. Şi felul în care stau pe cap e unul plăcut.

Am găsit şi cele mai urâte căşti din lume! De bune, sunt bune, nu vă îngrijoraţi!

În lumea bicicletelor, Cielo este un nume nobil şi vine de la Chris King.

Bicicleta lui Brook la standul Marzocchi. Pe merit!

X-Fusion: din ce în ce mai bine.

Surprinzător sau nu, jante de carbon de la Enve erau pe la foarte multe standuri.

Imaginea obligatorie cu butucii King.

Începând de anul acesta, Formula fac şi furci.

Culori noi de la e.13 pentru fanii asortărilor.

Fix cum îmi închipuiam eu următoarea mea bicicletă! ;)

Aşa o arde Mountainbike Rider Magazine an de an.

Îngheţată!

...şi bomboane.

Gândăcei de la Chromag.

Chromag nu a ajuns întâmplător un brand cult atât de repede.

Goodies, goodies!

Bike-ul lui Peaty la standul Enve. Jucăria nouă arată cu totul altfel.

M9 FRO, ca o fondantă!

Poate cel mai fain 951: raw!

Pentru că BEI!

Această fotografie jalnică ilustrează nişte pipe Enve din carbon.

Titan, carbon, alea-alea...

Spaniolii de la Massi au avut întotdeauna biciclete faine şi rideri buni precum Ivan Oulego Moreno.

Parfum olimpic.

Lynx-ul ăsta de carbon cu Split Pivot arată foarte atrăgător.

Poate aţi auzit de băieţii ăştia... ;)

N-am putut prinde o poză mai bună cu Pivot-ul Phoenix de DH fiindcă era ascuns bine, dar a ieşit de o poveste faină cu băieţii de la stand.

Neckbrace-ul de top de la Alpinestars.

Şi nişte haine.

Mănuşi din viitor!

ION nu e doar un fost preşedinte de tristă amintire, ci şi un brand de wakeboarding şi kitesurfing care acum s-a orientat şi spre MTB.

Delicat de la Deddacciai.

Liquigas: unealtă de echipă.

Gee se dă pe GT, g-yeah!

Mini are biciclete, dar pe cine interesează? Pi mini nu!

Nu mă pot abţine.

Industriegebiet Friedrichshafen.

Salutări din Leogang unde am făcut brigadă cu băieţii de la Bistriţa DH şi mai sunt pe zonă Happy Riders.
Mx