”Cum să...” cu Mitzu
”Cum să...” cu Mitzu
Postat la: 3 iunie 2014
Câteva cuvinte, înainte să începem:
Indiferent despre ce discutăm, mountainbiking sau fotbal, în general, fiecare sport necesită o oarecare îndemanare. Odată cu înmulțirea deprinderilor specifice, crește și recompensa pe care o primim practicând acel sport. Deși într-adevăr este ușor să înveți să mergi pe bicicletă și se spune că ”nu uiți niciodată”, pentru a practica mountainbiking-ul este nevoie de puțin mai multă îndeletnicire. De ce? Pentru că mountainbiking-ul se desfășoară într-un mediu destul de periculos (munți, stradă etc) și, totodată, pentru că este definit de o sumedenie de discipline: downhill, cross country, freeride, dirtjumping, four cross, slopestyle etc.
Precum am menționat mai sus, recompensa și satisfacția vor crește concomitent cu îmbunătățirea deprinderilor. Tuturor ne-ar place să sărim din prima zi un kicker cu gap de 10 m, dar șansele de izbândă sunt cât se poate de mici, iar repercursiunile pot fi foarte grave. În schimb, dacă recurgem la metoda repetitio est mater studiorum, în timp, șansele de izbândă vor crește considerabil.
Despre nebunie, adrenalină, sport extrem și noroc: dacă un novice se pune mâine pe o bicicletă și încearcă din prima un hop de 10 m, da!, atunci putem discuta despre acești termeni. Însă experiența m-a învățat prea bine, din păcate, prin prea multe exemple, cum că nebunia nu ține mult în sportul nostru, de altfel în nici unul dintre sporturile cu risc crescut, sau sporturile active, action sports, spune-ți-le cum vreți.
Opusul acestei atitudini, dacă o pot numi așa este disciplina, repetiția și dedicarea. Să luăm spre exemplu un alt sport cu grad foarte ridicat de risc, deși nu-l concepem a fi periculos: gimnastica. Să fim serioși, este un sport foarte periculos, dar suntem martori la foarte puține accidentări. De ce? Pentru că aici discutăm despre o evoluție progresivă.
Atât timp cât discutăm de varianta progresivă, bazată pe repetiție și dedicație, oricine poate să-și îndeplinească orice target. Fie că discutăm despre proba de maraton, fie că discutăm despre slopestyle sau downhill.
Mai pe românește, dacă dorești să avansezi, aceasta este cărarea! Este dovedită deja de prea mulți ani, în prea multe discipline și de prea mulți atleți. Nu este cea mai ușoară variantă, desigur, necesită răbdare, dar este singura care este “safe” și care funcționează.
Dar această cărare are mai multe direcții, bifurcații etc. Să discutăm puțin și despre direcția acestei cărari. Mountainbiking-ul este un termen cât se poate de complex și aduce referiri la o sumedenie de discipline, medii ambientale sau situații. Unele dintre acestea sunt bine definite ca discipline, având chiar caracter competițional, altele nu. De exemplu cross country vs. street. Unele dintre discipline se aseamană, altele sunt cât se poate de diferite. De aici rezultă că fiecare disciplină vine cu setul ei de îndeletniciri și adâncimi diferite ale bagajului lor de îndeletniciri. Astfel, un amator al probei de downhill necesită prin definiție mult mai multe deprinderi legate de tehnica de dat, spre deosebire de un amator al probei de cross country, unde discutăm despre deprinderi ce țin de anduranță.
Ținând cont că trăim vremuri ideale în ceea ce privește bicicleta și rândurile noastre ca și practicanți cresc pe zi ce trece, echipa DirtBike crede a fi de cuviință să adopte o serie de articole care să vină în ajutorul cititorului, spre a ne facilita drumul pe această cărare a îndeletnicirilor care țin de tehnica de dat, sperând să ajungem cu toții să culegem la urma urmei acea satisfacție pe care, știm bine, numai bicicleta ne-o poate oferi.
Articolele vor descrie diverse aspecte sau situații concrete și vor prezenta în pași cât se poate de descriptivi modus operandi: ”Ce?”, ”Când?”, ”Cum?” și ”De ce?” La modul cel mai simplu și mai eficient.
Regula de pornire este că nimeni nu are trei mâini sau trei picioare. Dacă un om poate face ceva, înseamnă că și tu poți. Totul se rezumă la experiență și dedicare. Să nu uităm, omul este conceput să facă față multor sarcini. Este mai puțin talentat? Garantat, va fi mai dedicat! Și invers. Rezultatul final, este tot același. Aceasta va fi regula de bază a acestor tutoriale. Oricine poate! Dacă își dorește...
Spre onoarea mea, echipa DirtBike s-a gândit că aș fi persoana potrivită în îndrumarea cititorilor. Nu este o sarcină deloc ușoară și implică multă responsabilitate, însă, dacă mă gandesc la începuturile mele, acum 20 de ani, constat importanța acestor articole și cred că, așa precum am fost eu cândva, mai există mulți printre cititori. Deoarece nu ne cunoaștem, am sa încerc să scriu câteva cuvinte, care sper să aibe relevanță în veridicitatea mea ca și un bun autor al acestei serii care va urma:
Practic ciclismul montan din 1994. Marea majoritate a acestor ani mi i-am petrecut la nivel competițional, cu oarecare rezultate pe plan intern. Am trecut prin majoritatea disciplinelor, cross-country, dual slalom, downhill, four cross, trial, dirtjumping, street și puțină șosea și BMX. În cea mai mare măsură am fost autodidact, lucru care imi dă și dorința de a îmi împărtăși cunoștințele cu voi, cititorii. Experiența ca tutore imi este destul de firavă și, spre rusinea mea, nu mă pot lăuda cu multe exemple, dar totuși sunt exemple care îmi vor aduce întotdeauna zâmbetul pe buze. Bicicleta mi-a dat o sumedenie de prieteni și de bucurii. Acum e randul meu să dau mai departe.
Astfel, începem aceasta serie, intitualată “Cum să... cu Mitzu”. Inițial voi prezenta principiile de bază, așa zisa fundație, pe care vom începe să construim. Prezentarea articolelor va fi în strânsă legătură cu acea progresivitate menționată mai sus, însă vom da recurs și cerințelor cititorilor, dacă va fi cazul. Ca adâncime a fluxului de informații, nu va exista un articol “Cum să flipwhip cu Mitzu”, de exemplu. Personal nu pot face acest trick și nu am nici timpul și nici interesul să îl învăț. Dar seria de “Cum să...” îți va arăta care este atitudinea și modul corect prin care poți să ajungi să înveți un flipwhip sau orice alt trick.
Până data viitoare!
Al vostru Mitzu
Nota editorului: Dacă vi se pare cumva cunoscut numele și nu știți de unde, reamintiți-vă de Mitzu citind ACEST articol.
Indiferent despre ce discutăm, mountainbiking sau fotbal, în general, fiecare sport necesită o oarecare îndemanare. Odată cu înmulțirea deprinderilor specifice, crește și recompensa pe care o primim practicând acel sport. Deși într-adevăr este ușor să înveți să mergi pe bicicletă și se spune că ”nu uiți niciodată”, pentru a practica mountainbiking-ul este nevoie de puțin mai multă îndeletnicire. De ce? Pentru că mountainbiking-ul se desfășoară într-un mediu destul de periculos (munți, stradă etc) și, totodată, pentru că este definit de o sumedenie de discipline: downhill, cross country, freeride, dirtjumping, four cross, slopestyle etc.
 |
| O mică diferență între gazonul unui teren de fotbal si "gazonul" nostru. Sursa: http://renayg.files.wordpress.com/ |
Precum am menționat mai sus, recompensa și satisfacția vor crește concomitent cu îmbunătățirea deprinderilor. Tuturor ne-ar place să sărim din prima zi un kicker cu gap de 10 m, dar șansele de izbândă sunt cât se poate de mici, iar repercursiunile pot fi foarte grave. În schimb, dacă recurgem la metoda repetitio est mater studiorum, în timp, șansele de izbândă vor crește considerabil.
Despre nebunie, adrenalină, sport extrem și noroc: dacă un novice se pune mâine pe o bicicletă și încearcă din prima un hop de 10 m, da!, atunci putem discuta despre acești termeni. Însă experiența m-a învățat prea bine, din păcate, prin prea multe exemple, cum că nebunia nu ține mult în sportul nostru, de altfel în nici unul dintre sporturile cu risc crescut, sau sporturile active, action sports, spune-ți-le cum vreți.
Opusul acestei atitudini, dacă o pot numi așa este disciplina, repetiția și dedicarea. Să luăm spre exemplu un alt sport cu grad foarte ridicat de risc, deși nu-l concepem a fi periculos: gimnastica. Să fim serioși, este un sport foarte periculos, dar suntem martori la foarte puține accidentări. De ce? Pentru că aici discutăm despre o evoluție progresivă.
 |
| Sport extrem? Deloc! Sursa: blogs.pjstar.com |
Atât timp cât discutăm de varianta progresivă, bazată pe repetiție și dedicație, oricine poate să-și îndeplinească orice target. Fie că discutăm despre proba de maraton, fie că discutăm despre slopestyle sau downhill.
Mai pe românește, dacă dorești să avansezi, aceasta este cărarea! Este dovedită deja de prea mulți ani, în prea multe discipline și de prea mulți atleți. Nu este cea mai ușoară variantă, desigur, necesită răbdare, dar este singura care este “safe” și care funcționează.
 |
| Dovada. La urma urmei, de ce nu? Sursa: http://ep1.pinkbike.org/ |
Dar această cărare are mai multe direcții, bifurcații etc. Să discutăm puțin și despre direcția acestei cărari. Mountainbiking-ul este un termen cât se poate de complex și aduce referiri la o sumedenie de discipline, medii ambientale sau situații. Unele dintre acestea sunt bine definite ca discipline, având chiar caracter competițional, altele nu. De exemplu cross country vs. street. Unele dintre discipline se aseamană, altele sunt cât se poate de diferite. De aici rezultă că fiecare disciplină vine cu setul ei de îndeletniciri și adâncimi diferite ale bagajului lor de îndeletniciri. Astfel, un amator al probei de downhill necesită prin definiție mult mai multe deprinderi legate de tehnica de dat, spre deosebire de un amator al probei de cross country, unde discutăm despre deprinderi ce țin de anduranță.
Ținând cont că trăim vremuri ideale în ceea ce privește bicicleta și rândurile noastre ca și practicanți cresc pe zi ce trece, echipa DirtBike crede a fi de cuviință să adopte o serie de articole care să vină în ajutorul cititorului, spre a ne facilita drumul pe această cărare a îndeletnicirilor care țin de tehnica de dat, sperând să ajungem cu toții să culegem la urma urmei acea satisfacție pe care, știm bine, numai bicicleta ne-o poate oferi.
Articolele vor descrie diverse aspecte sau situații concrete și vor prezenta în pași cât se poate de descriptivi modus operandi: ”Ce?”, ”Când?”, ”Cum?” și ”De ce?” La modul cel mai simplu și mai eficient.
Regula de pornire este că nimeni nu are trei mâini sau trei picioare. Dacă un om poate face ceva, înseamnă că și tu poți. Totul se rezumă la experiență și dedicare. Să nu uităm, omul este conceput să facă față multor sarcini. Este mai puțin talentat? Garantat, va fi mai dedicat! Și invers. Rezultatul final, este tot același. Aceasta va fi regula de bază a acestor tutoriale. Oricine poate! Dacă își dorește...
 |
| Sport extrem? Deloc! Un alt, oarecare cu două mâini, și două picioare. Sursa: www.vitalmtb.com |
Spre onoarea mea, echipa DirtBike s-a gândit că aș fi persoana potrivită în îndrumarea cititorilor. Nu este o sarcină deloc ușoară și implică multă responsabilitate, însă, dacă mă gandesc la începuturile mele, acum 20 de ani, constat importanța acestor articole și cred că, așa precum am fost eu cândva, mai există mulți printre cititori. Deoarece nu ne cunoaștem, am sa încerc să scriu câteva cuvinte, care sper să aibe relevanță în veridicitatea mea ca și un bun autor al acestei serii care va urma:
Practic ciclismul montan din 1994. Marea majoritate a acestor ani mi i-am petrecut la nivel competițional, cu oarecare rezultate pe plan intern. Am trecut prin majoritatea disciplinelor, cross-country, dual slalom, downhill, four cross, trial, dirtjumping, street și puțină șosea și BMX. În cea mai mare măsură am fost autodidact, lucru care imi dă și dorința de a îmi împărtăși cunoștințele cu voi, cititorii. Experiența ca tutore imi este destul de firavă și, spre rusinea mea, nu mă pot lăuda cu multe exemple, dar totuși sunt exemple care îmi vor aduce întotdeauna zâmbetul pe buze. Bicicleta mi-a dat o sumedenie de prieteni și de bucurii. Acum e randul meu să dau mai departe.
 |
| Gazda voastră |
Astfel, începem aceasta serie, intitualată “Cum să... cu Mitzu”. Inițial voi prezenta principiile de bază, așa zisa fundație, pe care vom începe să construim. Prezentarea articolelor va fi în strânsă legătură cu acea progresivitate menționată mai sus, însă vom da recurs și cerințelor cititorilor, dacă va fi cazul. Ca adâncime a fluxului de informații, nu va exista un articol “Cum să flipwhip cu Mitzu”, de exemplu. Personal nu pot face acest trick și nu am nici timpul și nici interesul să îl învăț. Dar seria de “Cum să...” îți va arăta care este atitudinea și modul corect prin care poți să ajungi să înveți un flipwhip sau orice alt trick.
Până data viitoare!
Al vostru Mitzu
Nota editorului: Dacă vi se pare cumva cunoscut numele și nu știți de unde, reamintiți-vă de Mitzu citind ACEST articol.
Raporteaza
15 Comentarii
Scrie un comentariu
Promovarea ta aici!
Promovarea ta aici!
Că veni vorba o şcoală cu tabără lângă proiectul de bikepark Postăvaru , ce bine pica la juriul ŢaraluiAndrei cu punctajele ... Se predă on-line şi se finalizează în tabără. Şi uite cum de la un super “loc de dat” care dezvoltă economic comunitatea acoperi şi segmentul critic al proiectului . Haţ ai trecut de la o idee buna la o idee sustenabilă care se ocupă de viitoarele generaţii şi nu numai = + enşpe puncte. Şi mai dezcongestionezi şi ortopedia sau fotoliile din faţa televizoarelor, tabletelor, şamd.
Dom’ profesor , toată stima pentru iniţiativă , îţi doresc succes şi eşti aşteptat la catedră : pi-er-pătrat ...
Tudor, noi am făcut o mică școală de dat cu tabără în cadrul proiectului Bike's Cool de acum doi ani. :)
Cât despre tutorialele lui Mitzu mi se pare cea mai buna chestie de pe site. Având termen de comparaţie cu alte materiale video, în engleză cei drept, se simte că explicaţiile se bazează pe o experienţă dobândită şi din trânte nu numai din reuşite sau din cărţi. Apoi limba maternă este un mare avantaj mai ales dacă ai 10-14 ani. Despre adulţi - chiar dacă ai o părere foarte bună despre tine, când eşti sincer , trebuie să recunoşti că înveţi ceva. Măcar accepţi principiul că totdeauna ai ceva de învăţat.
Însă adevarata evaluare o fac pe fiul meu (9 ani) care împreună cu hoada de puşti din cartier trag de ghidon în speranţa unui “manual” sau sar iepureşte uitând pe moment de jocurile de pe tabletă . Şi la turele pe trasee montane se simte progresul dar mai ales interesul. La mai mare !