Campionatele Mondiale de la Leogang 2012 - perspectiva 2: Anneke şi Roger câştigă la 4X

Autor:Maximilian Munteanu | 2 septembrie 2012

Esti aici:

Revederea cu Four Cross-ul este ca reîntâlnirea cu prietenul din generală cu care ai pierdut contactul în timpul liceului. Nu ştiu câţi dintre voi sunt la curent cu faptul că Four Cross-ul a fost eliminat anul trecut spontan din calendarul Cupei Mondiale şi înlocuit cu XC Eliminator, iar singura sa prezenţă la nivel oficial UCI este o dată pe an, cu ocazia Campionatelor Mondiale. Riderii s-au organizat între timp în nişte serii private care merg bine, dar cel mai bun moment pentru a străluci rămâne Campionatul Mondial.

Peisajul nu mai e chiar la fel ca-n trecut, având în vedere că unii jucători de top, precum Graves, au făcut pasul (înapoi) spre downhill, dar formatul curselor asigură prin definiţie tensiunea şi show-ul. Traseul de la Schladming e parcă făcut cam de-a sila, îi lipseşte flow-ul şi parcă putea fi mai bun. Unde e Schladming-ul din zilele bune? Unde e Kaprun-ul de acum zece ani? Că UCI-ului îi lipseşte interesul în a promova mountainbiking-ul aşa cum se cuvine e un truism.

Peisaj de Leogang. foto: Mx

Cursa de fete întruneşte de la an la an din ce în ce mai puţine participante, iar asta înseamnă că în afară de 2-3 care chiar se dau (miss you, Jill!), restul sunt de umplutură. Anul ăsta au fost fix opt. Da, opt! Adică dacă ştii să stai cât de cât pe bicicletă, poţi merge la Mondiale, poţi lua locul opt şi apoi te poţi lăuda cu asta, că nimeni nu întreabă "opt din câte?" Anneke Beerten se dă între timp şi la XC, Anita Molcik merge şi la DH, Labounkova se dă şi pe BMX, iar Melissa Buhl e şi ea prezentă la DH. Ele sunt cele mai relevante partcipante. Anul ăsta a fost parcă un galop de sănătate pentru Anneke, care totuşi şi-a meritat victoria cap-coadă. Aici rezultatele complete:

1. Anneke Beerten
2. Romana Labounkova
3. Celine Gros
4. Anita Molcik
5. Lucia Oetjen
6. Melissa Buhl
7. Steffi Marth
8. Luana Maria De Souza Oliveira

Podiumul de fete cu Labounkova, Beerten şi Gros. foto: Mx

Băieţii sunt altă afacere. Oameni rutinaţi prin BMX, şcoala recentă cehească şi ucigaşi cu sânge rece precum Michal Prokop, David Graf, Tomas Slavik, Joost Wichman, Roger Rinderknecht, Scott Beaumont sau fraţii Mechura. Favoritul meu personal? Australianul Graeme Mudd pe Orange-ul portocaliu ţipător care avea şi anul trecut la Champery nişte linii de rocker şi francezul Quentin Derbier, cam pe acelaşi film. Rinderknecht şi Graf fuseseră la Olimpiadă la BMX, deci poftă clară de medalie. Cehii au fost pe peste tot, având chiar manşe cu câte 3 conaţionali simultan, iar nume importante precum Tatarkovic, Wichman, Derbier şi Beaumont au ieşit în sferturi îm timp ce Lukas Mechura, Mudd şi Prokop s-au oprit în semifinale. Prokop a câştigat până la urmă finala mică, cu Mechura pe 6, Mudd pe 7 şi germanul Benedikt Last pe 8.

Roger îi mulţumeşte inspiraţiei sale. foto: Mx

Finala a fost un heartbreaker clasic: Graf, Rinderknecht, Slavik şi Michael Mechura au plecat ca din tun, s-au acroşat la prima săritură şi Slavik şi primul calificat Graf au tras cartea mai proastă. Rinderknecht şi Mechura au ajuns lejer la finish, iar Slavik a prins locul 3 cu o mână accidentată. Roger îşi dorise mult titlul ăsta şi a umblat mult după el, ratându-l de câteva ori la mustaţă. Anul acesta îşi anunţase deja retragerea înainte de cursa asta. Ce mod de a părăsi scena! Întrebat la conferinţa de presă cum se simte cu locul trei, după ce anul trecut a fost pe 16, iar acum doi ani câştigase, Tomas Slavik le-a tăiat-o scurt pe stilul "mă laşi cu vrăjeala?" şi le-a spus că odată ce pui pe tine tricoul în curcubeu nu te poţi mulţumi cu altceva. Corect. Remarcabilă a fost şi prezenţa fanilor cehi, care s-au manifestat de departe cel mai sonor şi mai vivace şi şi-au susţinut favoriţii până la capăt. Asta da treabă! Rezultate:

1. Roger Rinderknecht
2. Michael Mechura
3. Tomas Slavik
4. David Graf
5. Michal Prokop
6. Lukas Mechura
7. Graeme Mudd
8. Benedikt Last

Fotografii de la 4X în cele ce urmează: