Tare ca Piatra #14 - Ultimul dans cu Delia

De-a lungul timpului, noi ăștia de la DirtBike am avut o relație excelentă și deschisă cu Tare ca Piatra și cu oamenii care au făcut an de an posibil acest eveniment. Și nu fiindcă a forțat cineva conexiunea asta: pur și simplu s-a întâmplat să fie așa. Am apreciat tot ce a fost de apreciat la TCP, am criticat ce a fost de criticat și întotdeauna am fost prezenți la start în cursa de downhill de la Piatra. Anul acesta TCP a fost reprogramat, după ce data anunțată inițial a picat, iar pe când se apropia interviul clasic de informare despre concurs cu Delia, am început să prindem și zvonuri că asta ar urma să fie ultima ediție TCP. I-am trimis Deliei întrebările și ea a fost mai generoasă în detalii și mai expansivă ca niciodată, lucru pentru care îi mulțumim. Deci dacă vreți să aflați care-i treaba cu Tare ca Piatra de anul ăsta și dacă va mai fi altul, haliți click bait-ul ăsta și citiți mai departe! Delia, ai legătură!



DirtBike.ro: Servus, Delia, și bine ai venit la tradiționalul nostru interviu cu tine din fiecare an de dinainte de TCP! Nu vrei tu mai bine să-ți deschidem o rubrică aici? :)) Nici nu mai știu la a câta ediție Tare Ca Piatra e, dar mă aștept să ne spui tu deîndată, iar apoi să ne spui și cele mai importante repere despre eveniment.

Delia Ilisei: Ola, Maxi! Ba da, mi-ar fi plăcut o rubrică aici, chiar dacă nu-mi dau seama în ce măsură v-ar fi sporit traficul. But let’s get down to business. Tare ca Piatra bifează cu mândrie anul acesta cea de-a 14-a ediție consecutivă. Are buletin de-acum. Suntem mai în vârstă decât toți participanții de la categoria Copii. Ha...ce fain!



În ce stare e traseul? Din ce știu, el a rămas ”în stare de conservare”, dar localnicii pe care i-am prins pe la alte curse au spus că te poți da lejer pe el.

Traseul s-a conservat într-adevăr într-o proporție satisfăcătoare, dar a necesitat lucrările tipice de mentenanță. Starea lui actuală a impus totuși refacerea completă a unor elemente consacrate, care au fost distruse între timp. Este vorba despre gap-ul mare, a cărui susținere a fost efectiv smulsă de către persoane și din motive necunoscute mie și podul de lemn care s-a surpat complet. Podul de lemn a fost construit acum 10 ani, deci nu pot spune că sunt surprinsă sau tristă în vreun fel. Take off-ul de la finish e iarăși problematic, dar ne ocupăm zilele acestea de toate elementele din lemn de pe traseu. Pe lângă aceste elemente, au mai fost câteva contrapante care au trebuit refăcute sau consolidate, am mai lucrat la scurgeri și la cosmetizare în principal.

În ceea ce privește linia principală, aceasta rămâne aceeași ca în ultimii 2 ani. Forma ei actuală reprezintă în continuare cea mai optimă decizie dacă ne raportăm la condițiile naturale și de mediu, iar faptul că a rămas neschimbată a contribuit foarte mult la solidificarea și conservarea elementelor, un lucru extrem de benefic pentru noi toți. Să nu uităm totuși că solul cu care lucrăm este unul nisipos și segmentat de roci ascuțite, iar orice experiment sau factor de noutate atrage după sine un risc foarte mare de instabilitate.



Am înțeles că lumea s-ar fi plâns de taxa de înscriere prea mare. Cât costă înscrierea la TCP și ce include ea?

De plâns, mie cel puțin, nu mi s-a plâns nimeni. Am primit câteva întrebări friendly de la un singur rider, care s-a arătat foarte receptiv pe măsură ce avansam în explicații. Ideea este că oamenii privesc adesea doar suprafața lucrurilor, dar este uimitor cât de mult își aprofundează perspectiva dacă stai și le prezinți diferite unghiuri de abordare. Eventual pe toate. :)) Așa că, le expun aici pe toate.

Aș vrea să menționez din capul locului că bugetul impus de organizarea acestei ediții a fost calculat și optimizat la maximum, în repetate rânduri, fără a neglija experiența overall și așteptările riderilor noștri, urmărind în permanență raportul cost (taxa de participare) / beneficii pentru fiecare dintre ei. Mai exact, de ce 200 și nu 180 LEI? Pentru că anul trecut, la fața locului, taxa de înscriere a fost de 180 LEI, la fel ca în ultimii 3 ani de fapt. În ultimii 3 ani taxele noastre au rămas neschimbate, însă cheltuielile au crescut de la an la an. Așadar, taxa de înscriere pentru Tare ca Piatra #14 este 200 LEI și asigură următoarele:

- transportul cu telegondola (11 urcări în intervalul vineri-duminică) - aprox. 100 LEI
- accesul la petrecerea oficială – 30 LEI
- kit de hidratare: 2 x apă Vitamin Aqua + 2 x apă plată
- kit de înscriere: brățară, număr competiție, program, materiale promoționale etc.
- voucher de reducere pentru achiziția tricoului (-30 LEI)

În termeni de beneficii pentru rideri, dacă facem un calcul rapid la prima vedere, doar transportul cu telegondola și accesul la evenimentul muzical echivalează 130 LEI. Nu mai luăm în calcul kit-urile de hidratare și de înscriere. Rămân 70 LEI care merg integral către fondul de premiere. Diferența aceasta de bani nu acoperă niciuna dintre cheltuielile de concurs, care nu sunt puține și nici modeste. Trec totuși în revistă pe cele mai importante dintre acestea: traseu - reabilitare, marcare și asigurare, Serviciul Salvamont, Serviciul de asistență medicală, staff tehnic, serviciul de cronometrare, sonorizare, cheltuieli cu echipele de voluntari, cheltuieli cu festivitatea de premiere, materiale utilizate în concurs, amplasamentul zonei de Finish, cazări, transport pentru terți implicați în organizare, webdesign și grafică, materiale print, birotică, foto-video...mda, mai bine mă opresc aici. :)) Pentru categoriile Copii și Feminin taxa de înscriere este redusă cu 50\%, adică 100 LEI.



Nu mă deranjează să ofer explicații suplimentare atâta timp cât oamenii pot privi în ansamblu întreg procesul organizatoric și devin conștienți de faptul că nu este deloc ușor să organizezi un concurs. Chiar nu este. Dacă era, nu am fi rămas cu 3 concursuri. Pur și simplu.

Ceea ce mă conduce către următorul aspect – nu este locul meu să cuantific în vreun fel etalonul valorii pentru nimeni altcineva în afară de mine, însă pot înțelege de ce într-un sezon competițional cu 7 sau 8 evenimente, costurile sunt piperate, bugetul necesar pentru participarea la concursuri este unul foarte ridicat și poate ridica probleme financiare, dar în condițiile în care în 2019 s-au organizat doar 3 concursuri de downhill, nu mi se pare că aducem comunitatea la sapă de lemn... Un alt aspect, evident de altfel, este că taxa noastră de înscriere nu a depășit-o pe cea din cadrul Campionatului Național de Downhill, valabilă pentru riderii sosiți de vineri. În ambele cazuri, taxa asigură participarea la concurs și 3 zile de dat. Dintotdeauna, de la TCP #5 de când am introdus disciplina de downhill în program, am fost concursul cu cele mai mici taxe de înscriere din țară, iar asta nu e vreo exagerare de dragul argumentului, ci este o statistică reală. Și concursul cu cel mai mare fond de premiere. Nu că m-aș fi așteptat sau mi-aș fi dorit sau ar fi fost nevoie, dar în tot timpul ăsta nu am primit nicio bătaie pe spate pentru asta. Nu încerc să mă răzbun cu cei 20 LEI, vreau doar să subliniez că atunci când s-a putut, s-a putut și s-a făcut.



Aș vrea să menționez câteva aspecte foarte importante legate de înscriere. Website-ul nostru (www.tarecapiatra.ro) este momentan under construction. Sper ca joi seara să putem da startul la înscrieri.

- Înscrierile online sunt obligatorii pentru toată lumea și reprezintă singura modalitate de înscriere. Spre deosebire de alți ani, de data aceasta NU se vor mai putea face înscrieri la fața locului, cu excepția unui număr redus de concurenți care sosesc în Piatra-Neamț la race-office în ziua de sâmbătă, înainte de ora 10:00. Înscrierile online se vor închide în data de 28.08, la ora 23:30.
- Taxa se achită DOAR prin virament bancar, după înscrierea în prealabil pe website-ul evenimentului. La fața locului NU se va putea achita taxa de participare, cu excepția menționată deja mai sus. Ultima zi pentru achitarea taxei de înscriere este 28.08.
Toți pașii de urmat pentru confirmarea înscrierii vor fi publicați pe website-ul nostru.

De asemenea, toți minorii înscriși în concurs trebuie să fie însoțiți de către un părinte sau un tutore legal, sau să prezinte la race office acordul pentru minori completat și legalizat la notar. Acordul pentru minori va putea fi descărcat de pe website-ul nostru, din secțiunea formularului de înscriere.



TCP a fost tot timpul și despre party. Cu cine petrecem anul acesta?

Petrecerea Tare ca Piatra din acest an este deja anunțată, însă line-up-ul și formatul vor suferi niște modificări. Încă lucrăm la a definitiva aceste aspecte, iar informația va fi publicată curând. Cert este că participanții din cadrul evenimentului au accesul inclus ca și până acum. Petrecerea va avea loc în Ștrandul Municipal, într-o locație special amenajată și transformată cu această ocazie. O parte dintre artiștii confirmați până în prezent fac parte din Dubla Agency, un proiect pe care l-am demarat relativ recent. Cosmjn, Iuly. B și Haokah sunt câteva tinere talente din zona muzicii electronice, aflate în plină ascensiune și recunoscute la nivel mondial.

Hai să lăsăm lucrurile lejere și să trecem la întrebarea cea mai grea a interviului: e adevărat că asta urmează a fi ultima ediție Tare Ca Piatra? Dacă da, de ce?

Nu mă așteptam la întrebarea aceasta, dar dacă tot suntem aici și vorbesc exclusiv în numele meu, eu îmi doresc ca această ediție să fie ultima. Pentru mine cu siguranță va fi ultima. Tare ca Piatra reprezintă un capitol foarte important al vieții și implicit, al evoluției mele de-a lungul timpului, este unul dintre capitolele mele preferate și a fost scris pe parcursul a 9 ani de zile. Însă ca oricare alt capitol, are nevoie de un final. Colegii mei în schimb, ar dori într-o oarecare măsură să continue cu organizarea evenimentului. Tare ca Piatra #15 stă, într-adevăr, sub semnul incertitudinii, dar deocamdată nu s-a luat o decizie finală în acest sens. Momentan, ne concentrăm toată energia în organizarea acestei ediții.



Are legătură cu ce-mi spunea Sergiu Pâcă deunăzi? Că s-a oferit să vină voluntar la cosmetizarea traseului, dar nu a găsit pe nimeni cu care să facă brigadă? Sau cu faptul că tinereii pleacă la facultate prin alte orașe și nu vin alții din urmă?

Sergiu s-a oferit într-adevăr să contribuie la reabilitarea traseului, motiv pentru care vreau să îi mulțumesc pe această cale! Din păcate, disponibilitatea lui nu s-a pupat cu cea a riderilor locali. Nu a fost vorba de rea voință sau de lipsă de implicare, ci pur și simplu o incompatibilitate de programe. Este totuși vară și chiar dacă băieții tari ca piatra sunt în vacanță, sunt angrenați în tot felul de activități: tabere, cursuri, școli de vară, festivaluri de muzică sau concedii, plus alte concursuri pe care și-au dorit să le bifeze. Între timp, Dragoș Stahie și Dimi Vinca au preluat frâiele și s-au apucat de treabă. Aproape au și terminat-o de fapt. Urmează intervențiile mai serioase, unde va fi implicată o forță mai mare de lucru pentru tot ceea ce înseamnă elemente din lemn.

Revenind, există mai multe motive care stau la baza deciziei mele. Fluxul riderilor din comunitatea locală și migrația lor la facultate chiar în apogeul maturizării lor organizatorice, este doar unul dintre ele. Factorul decisiv este unul de natură personală; este sentimentul că nu mă mai pot vedea făcând asta. E un sentiment ce m-a încercat și anul trecut, însă am decis să continui și ediția cu numărul 14 din 3 motive:
- o datorie socială față de oraș (TCP a rămas cam singura competiție/eveniment care se mai organizează)
- o datorie morală față de sponsorii și partenerii evenimentului;
- o datorie comunitară și solidaritate față de scenă, având în vedere numărul redus de competiții organizate în acest an.



Cum spui, avem cel mai sărac în evenimente sezon de mult mult timp încoace. Cum se vede treaba asta din perspectiva ta? Ce ar fi trebuit făcut mai bine? Ce crezi tu că ar atrage lumea înspre downhill de acum încolo?

Cred că este mai mult decât evident pentru noi toți că numărul redus de evenimente se datorează problemelor cu care s-au confruntat organizatorii de-a lungul timpului. Din punctul meu de vedere, toate obstacolele organizatorice existente se desprind din 3 probleme sursă foarte simple. Sunt niște probleme atât de simple ca natură, încât oamenii cred că pur și simplu le ignoră importanța și impactul asupra procesului organizatoric.
Lipsa infrastructurii din România. Iar aici mă refer la infrastructura de bază și ca întreg: starea precară a drumurilor (publice și de acces) către locațiile de desfășurare a evenimentelor, insuficiența stațiunilor montane și dotările slab cantitative și calitative de care acestea dispun; de exemplu, numărul sau standardele unităților de cazare, transport modern pe cablu, diversitate în ceea ce privește oferta de divertisment și activități outdoor.

Turismul sportiv este o noțiune mult prea slab reprezentată, aproape inexistentă în interesele naționale, ce se oglindește în lipsa sau numărul redus de bikepark-uri, bike resort-uri și alte așezări sau amplasamente dedicate. Lipsa de expunere a evenimentelor și mediatizarea în fața unui public mult prea mic. După părerea mea, publicul prezent la eveniment (concurenți + audiență) este la fel de important ca traseul de concurs. Calitatea și proporțiile evenimentului se dezvoltă într-un raport direct proporțional cu aceste cifre. Evoluează împreună și, chiar dacă nouă ne place să credem contrariul, ca organizator nu poți bifa una fără cealaltă.



Bineînțeles, rezultatele se văd doar în timp, dar se văd peste tot. Un număr mare de concurenți și un public numeros atrag tot mai mulți sponsori, iar treaba asta se reflectă în calitatea și în imaginea concursului. Și este foarte logic ca lucrurile să stea astfel. Pentru că resursele financiare și materiale pe care le atrage și de care dispune un concurs, fac în final toată diferența și au ultimul cuvânt de spus în ceea ce privește evoluția și continuitatea lor. Noi am stat poate mai bine la capitolul sponsori și parteneri tocmai din acest motiv: pentru că am fost suficient de norocoși să putem organiza evenimentul pe un munte în centrul orașului, cu acces facil pentru toate categoriile de public adresate.

O altă paranteză pe care vreau s-o fac se referă la exemplul etapelor de Cupă Mondială. Toate aceste competiții notabile se desfășoară în locații-cheie: stațiuni consacrate, bikepark-uri și bike resort-uri excelent dotate pentru organizarea concursului în sine, dar și pentru găzduirea unui public foarte numeros. Iar competițiile remote de anvergură (N.R.: precum Red Bull Rampage) sunt difuzate live către zeci de mii de oameni din întreaga lume. Așadar, expunerea lor este uriașă, fie că este on-site sau online.



Puterea de cumpărare foarte scăzută din România, indiferent că vorbim despre biciclete, componente, accesorii sau energizante. Chiar dacă are o tendință ascendentă în ultimii ani, puterea noastră de cumpărare se numără printre cele mai mici din Europa. Știm și de ce, dar pe de altă parte, ca brandurile să poată oferi susținere, trebuie să o și primească la rândul lor. Altfel nu au cum. Pentru că nu au de unde. Și pentru că nu rentează. În mod intenționat nu am numerotat cele 3 probleme, ci le-am enumerat punctual, pentru că efectiv nu îmi pot da seama care impune o prioritate în adresare, care cui dă naștere, care e oul și care e găina. În schimb, nu am nicio îndoială că toate aceste probleme sunt interconectate și interdependente.

Cam asta ar fi cu problemele. Legat de soluții, și sper să nu fiu pusă la zid pentru afirmația asta, dar cred că de acum încolo, acestea se află în mâinile noii generații, generația mai tânără, mai energică, mai talentată și mai capabilă. Cred că a sosit momentul să răsară noile inițiative, inițiativele fresh, inovative, cu propria lor abordare și perspectivă. Noua generație are o bază solidă și un istoric bogat de evenimente foarte faine la care se poate raporta și de unde poate învăța. Cred că e momentul ca următoarea generație să schimbe întreg aerul scenei, să-i dicteze pulsul și să-i traseze noua direcție.



Sunt curios de o treabă care ține de formatele de concurs. Fiind un event cu party, cum am mai spus, TCP s-a ținut întotdeauna sâmbăta, duminica fiind ziua de dres mahmureala și mers acasă, unde alte curse se țin duminică și dau skip petrecerii. E evident ce ați ales voi, dar credeți că formatul cu finală sâmbătă și afterparty plus zi lejeră de întors acasă e bun și pentru alte evenimente? Nu cumva cerem prea mult oamenilor să-și ia liber și vinerea, poate chiar joia, numai pentru o duminică mai liniștită?

Nu consider că „cerem”, ci că „propunem” oamenilor să-și ia liber și vinerea. Datorită formatului evenimentului, participarea la Tare ca Piatra a fost dintotdeauna un prilej de minivacanță, din mai multe motive:
- concursul se desfășoară în toiul verii (de obicei), în centrul unui oraș istoric și turistic
- e o destinație fun dar și family-friendly
- rutele dinspre Ardeal și centrul țării sunt pitorești și merită parcurse cel puțin o dată pe an
- evenimentul muzical organizat + alte surse de distracție și entertainment disponibile: de la baschet, înot și caiace, până la game centers, cafenele și restaurante, muzee, cinema și orice altceva poți face de obicei într-un oraș.
Așa că este simplu – tentant chiar – să propui familiei și prietenilor să te însoțească.

Statistic vorbind, dacă eliminăm participanții aflați deja în vacanță (elevi și studenți), ownerii de bike-shop-uri, freelancerii și pe cei ce lucrează remote, rămâne un procent de maxim 30\% de rideri angajați pe poziții cu program și orar fix, ce sunt puși în ipostaza de a-și lua o zi off. Nu mi s-a semnalat până acum că asta ar fi reprezentat vreodată o problemă și hai să fim serioși, cui nu i-ar plăcea de fapt să-și ia o zi de vineri liberă?



Chiar și așa, pentru eventualul procent de 5\% dintre concurenții cărora le este imposibil să lipsească o zi de la job, mereu am alocat 2 ore de înscrieri sâmbătă dimineața de la 08:00-10:00 pentru cei care sosec chiar înainte de calificări și se mulțumesc cu 2 ture în antrenamentele oficiale (10:00-11:30). Așadar, raționamentul nostru în ceea ce privește programul evenimentului include pe absolut toată lumea.

Singurul mod prin care am putea schimba formatul evenimentului ar fi să renunțăm la petrecere, iar asta nu e o opțiune. Nu am luat asta în calcul niciodată. Evenimentul muzical este o componentă financiară a evenimentului și nu e ceva de care ne putem lipsi pentru că nu discutăm despre un simplu party la care participă 100 de rideri și atât. Chiar dacă este organizată în cinstea lor, petrecerea Tare ca Piatra este gândită și funcționează ca un nucleu magnetic pentru mai multe categorii de public, reunind concurenții, staff-ul, echipele de voluntari, sponsorii și partenerii evenimentului și publicul larg susținător al festivalului.



Roger! Mai avem ceva de spus? Any famous last words?

Spre deosebire de anul trecut, când la exact aceeași întrebare ți-am răspuns cu „Nu-s nici famous și nici last...”, acum îți voi spune că sunt și famous, sunt și last! Din moment ce e ultimul meu interviu pentru DirtBike, aș vrea bineînțeles, să închei în stilul clasic de Oscar și aș dori să mulțumesc autorităților locale, tuturor sponsorilor și partenerilor pentru implicarea, devotamentul și încrederea acordată de-a lungul timpului, tuturor echipelor de voluntari cu care am lucrat vreodată și alături de care am crescut - în special riderilor locali, care au fost și sunt dovada vie a faptului că "dacă vrei, se poate"...și încă cum! :) Apoi, un mare set de mulțumiri se îndreaptă către toți riderii care ne-au trecut pragul - mulțumiri pentru că există, pentru că se dau și pentru prezență.



Organizând Tare ca Piatra, i-am cunoscut pe câțiva dintre cei mai importanți oameni din viața mea și nu-mi imaginez cum altfel aș fi putut ieși mai câștigată din toată treaba asta! Lăsând drama la o parte, ca în fiecare an, îmi doresc să ne vedem în număr cât mai mare, distracție cât încape sau cât își dorește fiecare șiii...cer senin! :))

Cheers Delia și mulțumim pentru tot! Ne vedem la Piatra și o să ne dăm și o să petrecem ca și când ar fi ultima oară!



Dans: