Oamenii de bine de la Bistriţa DH ne-au trimis un comunicat despre a doua ediţie a evenimentului lor gravitaţional, pe care vi-l prezentăm deîndată, dar după asta e obligatoriu un remember scurt despre ediţia de anul trecut a Flow Ride. De ce? Easy: pentru că merită!
Ce se întâmplă anul ăsta? Iată!
Pentru cei care ştiu, Flow Ride revine cu ediţia numarul 2! Pentru cei care nu ştiu, organizăm un concurs de downhill la Bistriţa, pe Dealul Jelnei, pe un traseu cu îmbunătăţiri faţă de cel de anul trecut, traseu care va garanta flow, friendly jumps, turnante şi sectiuni de viteza = good vibe for all!
Categoriile de participare vor fi ca şi la ediţia anterioară: Elite, Juniori, Masters, Fete, Copii.
Nu vor fi clase separate de participare în funcţie de bicicletă (hardtail/full suspension), acest lucru fiind permis de configuraţia traseului.
Punctul de start va fi în vârful Dealului Jelnei, iar finish-ul lângă Strandul Municipal Codrişor. Transportul va fi inclus în preţul de înscriere şi se va face cu maşini, până aproape de start.
Programul concursului:
Vineri - 13.07.2012 (pisica neagră)
- 09:00 - 17:00: recunoaştere traseu şi antrenamente libere
Sâmbătă - 14.07.2012
- 09:00 - 12:00: antrenamente libere
- 12:30 - 17:00: calificări
Duminică - 15.07.2012
- 09:00 - 12:00: antrenamente libere
- 12:30 - 17:00: concurs
Pentru copii şi juniori până la vârsta de 18 ani, este obligatorie prezentarea unui formular tip de înscriere, legalizat la notar, care va fi în curând disponibil pe site.
Înscrierea se poate face pe site la secţiunea inscrieri (leave a reply - cu numele, vârsta, oraşul şi categoria de participare), iar taxa de înscriere se va achita la cortul clubului, amplasat la finisul traseului, după completarea formularului de înscriere sau la faţa locului, ultima dată pentru achitarea taxei fiind vineri 13.07 la ora 14:00.
Vom reveni cu mai multe detalii despre înscriere (preţ şi ce include aceasta), premii si cazare.
În calitate de organizator, clubul Bistriţa DH îşi rezervă dreptul la orice modificare referitoare la organizarea evenimentului.
Vă mulţumim pentru atenţie şi vă aşteptăm la un concurs care sperăm să fie pe placul tuturor!
Echipa Bistriţa DH
Pentru contact şi înscrieri: http://bistritadh.wordpress.com/flow-ride-2/
Event-ul îl găsiţi pe Facebook aici, iar pagina este aceasta.
Aşa arată traseul acum:
Poze recente:
Câteva cuvinte despre cele bune de anul trecut:
Gaşca de rideri din Bistriţa nu e de azi de ieri pe scena de downhill şi de evenimente gravitaţionale din România. Nu numai că au un vârf de lance redutabil care oricând l-ar trimite în şomaj tehnic pe Robocop, adică Doctoru' (care e şi ultimul român care a participat onorabil în World Cup, că tot veni vorba), dar oamenii de acolo se ocupă de ceva vreme şi de cronometrarea corectă a curselor noastre tematice şi au cel puţin doi fotografi iscusiţi care produc imagini de calitate. Pentru cei ce au deschis mai târziu televizoarele: toate lucrurile ăstea contează şi spun multe prin simpla lor existenţă.
Foarte sincer, m-am dus anul trecut la Bistriţa doar din obligaţie pentru oamenii ăştia de bine care susţin sportul după cum ştiu ei mai bine. Le promisesem şi nu mă aşteptam la mare lucru de la traseu. Pe bune acum, se gândeşte cineva la Bistriţa când spune "downhill"??? Ei, poate că ar trebui... În orice caz de prejudecata mea au suferit şi numeroşi alţi participanţi uzuali la concursurile de gen din România. Mai pe şleau spus, toţi care se anunţaseră s-au tras pe cur şi au rămas pe acasă. Ba că vremea, ba că pisica şi cu peştele de aur s-au certat, ba că stai să vezi. Dezamăgitor de puţină lume, dar pentru o primă ediţie asta nu ar trebui să mire pe nimeni, pentru că scepticismul are şi un temei. Geografic şi morfologic.
Băi, nu ştiu ce au făcut sau nu au făcut oamenii din Bistriţa, dar traseul ăla al lor a fost pentru mine şi nu numai cel mai distractiv de anul trecut. Ba ridic ştacheta şi spun că e un traseu necesar pentru scena din România, cam ce a fost la vremea lui concursul Hobby Bike de la Mărişel/Tarniţa. Să mă explic! Partea de jos a traseului, cu platuri şi curgere lină nu era ea prea excitantă, dar imediat după start e dovada muncii echipei Bistriţa DH: kickere MARI dar sigure, contrapante sănătoase şi vreo 2 minute de bătăi de inimă la frecvenţă ridicată. A fuckin' Disneyland! Eu unu am făcut brigadă cu omul meu Chilea şi m-am dat până am picat lat la propriu pe singurul tabletop făcut mai dubaş. Deci încă o dată: de ce e fain la Bistriţa şi de ce am socotit anul trecut că e necesar să se dea lumea pe acolo? Pentru că pe aşa un traseu înveţi să sari şi îţi învingi temerile. Pur şi simplu îi vezi pe toţi că o fac şi te simţi obligat. Apoi te duci, dai blană, (îţi) dovedeşti şi te simţi bine. Know how-ul ăsta şi autodepăşirea sunt aur şi pot fi mai apoi lesne extrapolate la orice alt traseu: Parâng, Bunloc, you name it!
Acestea fiind spuse şi rânjetul de fericire fiind garantat, nu mi-a mai păsat (şi tind să cred că nici altora) de accesul mai anevoios cu ditai tractorul sau cu microbuzul sau de alte mici detalii care ţin de un concurs mic. Traseul era fain, de restul mi se fâlfâia!
Despre concurs nu am ce spune mare lucru, în afară că într-adevăr a plouat animalic, dar că şi aşa a fost fain şi distractiv şi că probabil am ratat singura şansă din viaţa mea de a ocupa prima poziţie la vreun concurs de downhill din România. De dimineaţă mă decisesem că dacă ţin mai mult la curăţenia hainelor noi de race mai bine îmi vând bicicleta şi am dat două ture de antrenament. În concurs totul a mers ceas, am legat cum nu aş fi sperat prima parte spinoasă şi mergeam bine şi prin zona mediană, cu mai puţină gâfâială decât mă aşteptam. Pe ultima bucată mai că nu îmi venea să cred! În mintea mea eram cam la modul: "Hai, du-o până jos!" Aş, sufletu'! Cu câteva curbe înainte de finiş am fost prea generos cu apăsatul pe roata faţă şi bicicleta mi s-a dus în bălării. Noroiul era atât de alunecos încât mi-a luat ceva timp să mă ridic (picam în cur în continuu), să îmi iau bicicleta şi să înaintez. Mi-am făcut ceva calcul dar nu a mai contat; scuze are oricine! Şi la cât de fain a fost în general la Bistriţa nici nu m-a interesat. Ova a avut ghinion, iar Grandmaster Petardă s-a crezut mai şmecher decât ploaia şi noroiul şi şi-a zis că le ignoră cu gumele lui blană de uscat. Cum a venit jos întrebaţi-l pe el! A câştigat membrul nostru Sergiu Pascu, poate cel mai abil vulpoi al weekend-ului, pe un Cannondale Prophet croit parcă pentru traseul ăla. Mai impresionant poate a fost cum au coborât fetele, copiii şi oamenii mai în etate pe acel traseu nu tocmai uşor şi cu atât mai mult pe ploaie. Respect! Premii de la susţinători, mulţi voluntari, oameni amabili, zonă de spălat bicicleta, cazare cu tarif modic, mâncare bună şi ieftină; adică aşa cum trebuie!
Seara a fost cu afterparty şi cu voie bună. Previzibil! Am plecat decis să mă mai întorc ca să mă dau şi cu mulţumirea că se mişcă lucrurile şi la noi, uneori de unde te aştepţi mai puţin. Faptul că băieţii din Bistriţa au fost în stare să facă un traseu fain pe dealurile lor înseamnă că cei care stau în zone mult mai ofertante din punct de vedere geologic, geografic şi din cel al infrastructurii nu au nici o scuză. Punct! Ah, şi a propos trasee! Ceva mai târziu vara trecută m-am dat cu prietenii mei din Cluj pe traseul făcut de Doctoru' şi brigada Bistriţa DH la Parâng şi ne-a plăcut mult mai mult decât cel din concurs, care parcă regresează de la an la an. Când ajungeţi acolo, făceţi-vă un bine şi urcaţi până la staţia de sus a telescaunului, fiindcă e destul de lejer de găsit şi localnicii sigur vă ajută!
Poze de anul trecut:
Alte poze, aici.
Închei aici, cu scuzele de rigoare pentru că gândurile ăstea apar în scris de abia acum!
Mereţi la Bistriţa, nu o să vă pară rău!
Maximilian Munteanu
PeEs: Îl salut pe Medeşan, omul cu Cel Mai Închegat Bike™! ;)
Ce se întâmplă anul ăsta? Iată!
Pentru cei care ştiu, Flow Ride revine cu ediţia numarul 2! Pentru cei care nu ştiu, organizăm un concurs de downhill la Bistriţa, pe Dealul Jelnei, pe un traseu cu îmbunătăţiri faţă de cel de anul trecut, traseu care va garanta flow, friendly jumps, turnante şi sectiuni de viteza = good vibe for all!
Categoriile de participare vor fi ca şi la ediţia anterioară: Elite, Juniori, Masters, Fete, Copii.
Nu vor fi clase separate de participare în funcţie de bicicletă (hardtail/full suspension), acest lucru fiind permis de configuraţia traseului.
Punctul de start va fi în vârful Dealului Jelnei, iar finish-ul lângă Strandul Municipal Codrişor. Transportul va fi inclus în preţul de înscriere şi se va face cu maşini, până aproape de start.
Programul concursului:
Vineri - 13.07.2012 (pisica neagră)
- 09:00 - 17:00: recunoaştere traseu şi antrenamente libere
Sâmbătă - 14.07.2012
- 09:00 - 12:00: antrenamente libere
- 12:30 - 17:00: calificări
Duminică - 15.07.2012
- 09:00 - 12:00: antrenamente libere
- 12:30 - 17:00: concurs
Pentru copii şi juniori până la vârsta de 18 ani, este obligatorie prezentarea unui formular tip de înscriere, legalizat la notar, care va fi în curând disponibil pe site.
Înscrierea se poate face pe site la secţiunea inscrieri (leave a reply - cu numele, vârsta, oraşul şi categoria de participare), iar taxa de înscriere se va achita la cortul clubului, amplasat la finisul traseului, după completarea formularului de înscriere sau la faţa locului, ultima dată pentru achitarea taxei fiind vineri 13.07 la ora 14:00.
Vom reveni cu mai multe detalii despre înscriere (preţ şi ce include aceasta), premii si cazare.
În calitate de organizator, clubul Bistriţa DH îşi rezervă dreptul la orice modificare referitoare la organizarea evenimentului.
Vă mulţumim pentru atenţie şi vă aşteptăm la un concurs care sperăm să fie pe placul tuturor!
Echipa Bistriţa DH
Pentru contact şi înscrieri: http://bistritadh.wordpress.com/flow-ride-2/
Event-ul îl găsiţi pe Facebook aici, iar pagina este aceasta.
Aşa arată traseul acum:
Poze recente:
 |
| Înainte de noul table |
 |
| Lucru manual! |
 |
| Beavis ŞTIE! |
 |
| Printre sute de catarge... |
 |
| Opa! Frână, că ni prăpădim! |
 |
| ...sau cu stil! |
 |
| Medeşan! |
 |
| Da Man! |
Câteva cuvinte despre cele bune de anul trecut:
Gaşca de rideri din Bistriţa nu e de azi de ieri pe scena de downhill şi de evenimente gravitaţionale din România. Nu numai că au un vârf de lance redutabil care oricând l-ar trimite în şomaj tehnic pe Robocop, adică Doctoru' (care e şi ultimul român care a participat onorabil în World Cup, că tot veni vorba), dar oamenii de acolo se ocupă de ceva vreme şi de cronometrarea corectă a curselor noastre tematice şi au cel puţin doi fotografi iscusiţi care produc imagini de calitate. Pentru cei ce au deschis mai târziu televizoarele: toate lucrurile ăstea contează şi spun multe prin simpla lor existenţă.
Foarte sincer, m-am dus anul trecut la Bistriţa doar din obligaţie pentru oamenii ăştia de bine care susţin sportul după cum ştiu ei mai bine. Le promisesem şi nu mă aşteptam la mare lucru de la traseu. Pe bune acum, se gândeşte cineva la Bistriţa când spune "downhill"??? Ei, poate că ar trebui... În orice caz de prejudecata mea au suferit şi numeroşi alţi participanţi uzuali la concursurile de gen din România. Mai pe şleau spus, toţi care se anunţaseră s-au tras pe cur şi au rămas pe acasă. Ba că vremea, ba că pisica şi cu peştele de aur s-au certat, ba că stai să vezi. Dezamăgitor de puţină lume, dar pentru o primă ediţie asta nu ar trebui să mire pe nimeni, pentru că scepticismul are şi un temei. Geografic şi morfologic.
Băi, nu ştiu ce au făcut sau nu au făcut oamenii din Bistriţa, dar traseul ăla al lor a fost pentru mine şi nu numai cel mai distractiv de anul trecut. Ba ridic ştacheta şi spun că e un traseu necesar pentru scena din România, cam ce a fost la vremea lui concursul Hobby Bike de la Mărişel/Tarniţa. Să mă explic! Partea de jos a traseului, cu platuri şi curgere lină nu era ea prea excitantă, dar imediat după start e dovada muncii echipei Bistriţa DH: kickere MARI dar sigure, contrapante sănătoase şi vreo 2 minute de bătăi de inimă la frecvenţă ridicată. A fuckin' Disneyland! Eu unu am făcut brigadă cu omul meu Chilea şi m-am dat până am picat lat la propriu pe singurul tabletop făcut mai dubaş. Deci încă o dată: de ce e fain la Bistriţa şi de ce am socotit anul trecut că e necesar să se dea lumea pe acolo? Pentru că pe aşa un traseu înveţi să sari şi îţi învingi temerile. Pur şi simplu îi vezi pe toţi că o fac şi te simţi obligat. Apoi te duci, dai blană, (îţi) dovedeşti şi te simţi bine. Know how-ul ăsta şi autodepăşirea sunt aur şi pot fi mai apoi lesne extrapolate la orice alt traseu: Parâng, Bunloc, you name it!
Acestea fiind spuse şi rânjetul de fericire fiind garantat, nu mi-a mai păsat (şi tind să cred că nici altora) de accesul mai anevoios cu ditai tractorul sau cu microbuzul sau de alte mici detalii care ţin de un concurs mic. Traseul era fain, de restul mi se fâlfâia!
Despre concurs nu am ce spune mare lucru, în afară că într-adevăr a plouat animalic, dar că şi aşa a fost fain şi distractiv şi că probabil am ratat singura şansă din viaţa mea de a ocupa prima poziţie la vreun concurs de downhill din România. De dimineaţă mă decisesem că dacă ţin mai mult la curăţenia hainelor noi de race mai bine îmi vând bicicleta şi am dat două ture de antrenament. În concurs totul a mers ceas, am legat cum nu aş fi sperat prima parte spinoasă şi mergeam bine şi prin zona mediană, cu mai puţină gâfâială decât mă aşteptam. Pe ultima bucată mai că nu îmi venea să cred! În mintea mea eram cam la modul: "Hai, du-o până jos!" Aş, sufletu'! Cu câteva curbe înainte de finiş am fost prea generos cu apăsatul pe roata faţă şi bicicleta mi s-a dus în bălării. Noroiul era atât de alunecos încât mi-a luat ceva timp să mă ridic (picam în cur în continuu), să îmi iau bicicleta şi să înaintez. Mi-am făcut ceva calcul dar nu a mai contat; scuze are oricine! Şi la cât de fain a fost în general la Bistriţa nici nu m-a interesat. Ova a avut ghinion, iar Grandmaster Petardă s-a crezut mai şmecher decât ploaia şi noroiul şi şi-a zis că le ignoră cu gumele lui blană de uscat. Cum a venit jos întrebaţi-l pe el! A câştigat membrul nostru Sergiu Pascu, poate cel mai abil vulpoi al weekend-ului, pe un Cannondale Prophet croit parcă pentru traseul ăla. Mai impresionant poate a fost cum au coborât fetele, copiii şi oamenii mai în etate pe acel traseu nu tocmai uşor şi cu atât mai mult pe ploaie. Respect! Premii de la susţinători, mulţi voluntari, oameni amabili, zonă de spălat bicicleta, cazare cu tarif modic, mâncare bună şi ieftină; adică aşa cum trebuie!
Seara a fost cu afterparty şi cu voie bună. Previzibil! Am plecat decis să mă mai întorc ca să mă dau şi cu mulţumirea că se mişcă lucrurile şi la noi, uneori de unde te aştepţi mai puţin. Faptul că băieţii din Bistriţa au fost în stare să facă un traseu fain pe dealurile lor înseamnă că cei care stau în zone mult mai ofertante din punct de vedere geologic, geografic şi din cel al infrastructurii nu au nici o scuză. Punct! Ah, şi a propos trasee! Ceva mai târziu vara trecută m-am dat cu prietenii mei din Cluj pe traseul făcut de Doctoru' şi brigada Bistriţa DH la Parâng şi ne-a plăcut mult mai mult decât cel din concurs, care parcă regresează de la an la an. Când ajungeţi acolo, făceţi-vă un bine şi urcaţi până la staţia de sus a telescaunului, fiindcă e destul de lejer de găsit şi localnicii sigur vă ajută!
Poze de anul trecut:
 |
| Se coace acolo ceva... |
 |
| Transportul în comun - la comun! |
 |
| Ova şi principala atracţie a traseului |
 |
| Akos în secvenţă |
 |
| Ai net, Spidey? Ping! |
 |
| Omul meu, Chillea |
 |
| Sebică, încă pe Iron Horse |
 |
| Te caci pe tine ce fain! |
 |
| Bombaaa! |
 |
| ...şi una ceva mai atractivă. Bravo, Petra! |
Alte poze, aici.
Închei aici, cu scuzele de rigoare pentru că gândurile ăstea apar în scris de abia acum!
Mereţi la Bistriţa, nu o să vă pară rău!
Maximilian Munteanu
PeEs: Îl salut pe Medeşan, omul cu Cel Mai Închegat Bike™! ;)
Raporteaza
8 Comentarii
Scrie un comentariu
Promovarea ta aici!
Articole similare
Alte articole de la Maximilian Munteanu
Promovarea ta aici!
avem cu ce sa ne mandrim