30 august 2014 la 12:00
Păcat că apa e udă, iarba verde și gheața rece! Și mai păcat când ne trezim vorbind doar de dragul de a spune ceva, ca să ne aflăm în treabă.
Dacă sunteți oameni foarte ocupați, dacă sună telefonul neîncetat de la bursa de pe Wall Street, dacă vă intră acum vapoarele în port sau dacă sunteți așteptați de Obama la negocieri cu Putin, vă spun acum esențialul și vă puteți întoarce la ale voastre:
Viitorul aparține E-bike-urilor și fatbike-urilor. N-a trecut nici un an și toată lumea a uitat deja de 27,5” și 11 viteze. Bine, până când industria se va decide că 28,6” sau 26,1” e de fapt cea mai bună dimensiune pentru o roată de mountainbike și ne vom schimba iarăși cauciucuri, jante, furci și cadre ca zevzecii. Carbon? That is sooo 3 years ago, dude! Și nici măcar schimbătoarele electronice de la Shimano nu par să mai entuziasmeze atât de tare pe prea multă lume. Dar la EuroBike văd lumina zilei trend-urile care vor dicta conținutul magazinelor de pretutindeni și implicit și ce veți călări vor la anul și nu numai. Deci de aia suntem aici.
Pentru cine vrea să o ia mai molcom, mai ardelenește, așa, avem și o versiune mai lungă a textului succint de mai sus. Iaca-șe:
V-aș spune despre cum mișunau bicicletele în primul oraș de după granița cu Ungaria, v-aș spune cum să te dai cu bicicleta e la fel de firesc precum a bea apă în Austria sau cum în Germania e de-la-sine-înțeles să faci 5-10 km zi de zi dând la pedale. Apoi să suspin și să mă gândesc cum noi suntem în epoca de piatră. Încă. Să sperăm însă că nu va mai dura mult. Că tot vorbeam de trend-uri, bicicleta e foarte la modă și la noi de ceva ani încoace și asta începe să se vadă. Deci să lăsăm melancoliile deoparte. Sau dacă tot am pomenit de ele, să ascultăm măcar albumul ăsta superb.
Am purces la drum cu oamenii de bine de la Green Bike din Oradea, am oprit ca orice bun român la Parndorf, județul 43 al țării, și am poposit peste noapte la Garmisch Partenkirchen, în umbra trambulinelor olimpice, pe care nu le mai vizitasem din 1993, pe când eram copilotul tatei pe credinciosul Golf I cu care am cutreierat Germania. Plecați dimineața devreme, câteva ore mai târziu eram deja la Friedrichshafen (citește FRI-DRIHS-HAFĂN, niciodată ”fridrișafăn”, nota bene!), pe marginea Bodensee-ului, ne luam legitimațiile de acces/acreditările și luam în piept ziua de demo.
Ce e Demo Day-ul ăsta? Păi, să vedeți, în lumea asta civilizată e un lucru absolut normal să testezi bicicletele de anul viitor ca să îți faci o idee ce vrei să vinzi în magazin, iar unele companii sunt foarte dornice să ți le pună la dispoziție. Nu confundați o asemenea ocazie de a testa produse noi cu acțiunile pe care anumite companii le fac pentru consumatorul final (vezi Specialized - Test The Best etc.) și țineți cont că acest târg este unul în principiu rezervat profesioniștilor, celor care au într-un fel sau altul treabă cu industria de biciclete. De ce spun asta? Fiindcă unii oameni încă mai au impresia că EuroBike-ul e un fel de parc de distracții cu biciclete, unde curg lapte, miere și piese scumpe moca și unde Nea Caisă poate negocia cu producătorul să i se vândă și lui un schimbător d-ăla șmecher ceva mai ieftin. (Serios, încă sunt oameni care vin aici și fac din ăstea!) Nu. Nea Caisă aproape sigur că nici nu o să intre, dacă nu are o invitație de la una dintre firmele care participă la târg ca expozant sau client. Există și o zi de public, cu multe acțiuni specifice, dar aproape toată lumea încearcă să plece înainte de asta, fiindcă e o bună transpunere a iadului pe pământ. Copii care fug de colo-colo după autografe și stickere, scandal mare și așa mai departe...
Mă rog, iară m-am lungit. Ideea e că anul ăsta la Demo Day era doldora de fatbikes și de E-bike-uri, fix cum spuneam mai sus. Exact de aia nu ne-am dat cu niciunele dintre ele. :)) Asta și fiindcă erau și prea multe biciclete ”normale” faine, care au mult mai mult sens pentru cine chiar se dă și nu e vânător de trend-uri. Sorry, eu nu am timp de prostii din ăstea.
Am poposit la Giant fix când începea ploaia și de dimineață, când m-am schimbat la mașină, făcusem un pact cu mine. Nu știu dacă v-am mai spus, dar eu funcționez adesea pe un principiu anti legilor lui Murphy. M-am uitat la mine, la pantalonii mei curați și la șosetele albe și mi-am spus: ”Fraiere, dacă îți pui pantalonii de scandal și șosete negre, sigur nu se va întâmpla nimic palpitant azi!”, deci le-am lăsat pe mine și am lăsat și lucrurile să vină către mine. La Giant erau niște fete drăguțe care-ți luau actele, niște băieți care-ți setau bicicleta și niște Reign-uri faine de 2015 cu care clar voiam să ne dăm, deci zis și făcut!
Demo Day-ul a avut loc până anul trecut în diverse locuri socotite drept ”adecvate” dar la ceva distanță de Friedrichshafen și implicit de EuroBike. Anul acesta, organizatorii au decis să mute toată taraba fix lângă expo. Ne-am zis că sigur nu e cine știe ce, și după ce am cotit dreapta de pe șosea și am dat de o potecă în plat, care se continua cu altă potecă în plat, credeam că treaba e clară și plictiseala garantată. Dar poteca s-a deschis, cu zona de expo sub nasul nostru și cu un pumptrack imediat în dreapta! Un pumptrack! Am dat câteva ture și evident că Reign-ul nu e cea mai fericită jucărie pentru așa ceva, dar ne-am uitat puțin mai sus pe deal și am descoperit un flow-line fain, cu diverse contrapante și kickere, urmat de o linie ceva mai ”accidentată”, cu pietre și lemne puse de-a curmezișul, pentru oricine voia să se simtă puțin downhiller. Aici Reign-ul se simțea cu totul și cu totul altfel, dar nu are sens să dăm verdicte, fiindcă nu aveam atunci nici un termen de comparație. Deci ne-am dus și ne-am luat niște Glory-uri de 2015, și ele de 27,5”. În caz că nu v-ați trezit încă, toate bicicletele de munte sunt deja de 27,5” și o să vă chinuiți să găsiți pe viitor unele de 26”. Totuși, ne-am dat seama rapid că Glory-ul e o eroare. Nu fiindcă nu ar fi o bicicletă bună, ci pur și simplu fiindcă are nevoie de teren adecvat ca să se justifice. 6 contrapante și 5 duble nu sunt teren de joacă pentru Glory și simți fiecare gram în plus. Asta a propos de cei care visează la bițe de DH, dar nu au un munte serios în apropiere și nici acces pe cablu ori shuttle cu o remorcă sau autobuz. Am decis prompt să nu mai luăm biciclete de downhill, oricâte ar fi disponibile și oricât de tentați am fi de ele. Din fericire, Mirciu se dă și el la vale de un milion de ani și ne-am înțeles tot timpul aproape din priviri.
Deci fuga la Cannondale și hop pe niște Jekyll-uri Carbon de 2015, evident cu Lefty nou! Mirciu și-a luat un L, iar eu am prins un XL numai bun pentru gabaritul meu. Nu ne-am mai complicat cu plimbările prin pădure și ne-am dus direct la pumptrack și la flow-line. Jekyll-ul are un sistem de blocat furca simplu de înțeles dar care nu își avea rostul, dar și un sistem care limitează cursa spate, care se poate acționa lejer de pe ghidon. Dată fiind natura traseelor, am păstrat suspensia cu o cursă scurtă și ne-am bucurat de vivacitatea bicicletelor în setarea asta. Cu totul altă viață în comparație cu Giant-urile, chiar dacă bicicletele erau ceva mai mari, în special a mea.
După ce ne-am săturat într-un final de Jekyll-uri, ne-am mutat cu un cort mai încolo, la GT, și ne-am căutat iarăși jucării pe măsură. N-am găsit decât un Sensor XL de 2014, numai bun pentru mine, dar cu furcă Fox la care inițial am strâmbat din nas (când te dai cu noul Pike și cu Lefty-ul de pe Jekyll, credeți-mă că nu ești prea happy să vezi un Fox 34 pe bicicletă!), dar care s-a dovedit a fi okay. În rest, omniprezentul Reverb, XT de 10 rânduri la care mofturea Mirciu (alt răsfățat cu XX1), cockpit Kore plăcut, frâne Formula jalnice și gume Continental incredibil de aderente. Mirciu a avut mai puțin noroc și a trebuit să se împace cu singurul L disponibil, un Helion de 2015, bicicletă de XC și maraton cu travel de 110 mm. Când să plecăm la dat, ne-am dat seama că lângă noi era Hans Rey și în tura de la 15:30 pe care o ghida nu erau decât doi pretendenți. Nu ne-a luat mult să ne decidem să ne băgăm și noi pe felie, mai ales că știam că nu ne vom mai întâlni prea curând cu o asemenea ocazie.
Dacă nu știți cine e Hans Rey, zău că nu sunteți mountainbikeri! Omul e o legendă, a fost multiplu Campion Mondial la trial, s-a dat pe GT o viață, a popularizat Zaskar-ul ca nimeni altul, a fondat organizația caritabilă Wheels 4 Life și de ani buni cutreieră lumea ca ambasador al sportului nostru. Având în vedere că acum 17 ani făceam copii color după fotografiile cu el din reviste și că mă uitam la ”Pacific Blue” cu religiozitate, pentru mine tura asta a avut o rezonanță specială. Ne-am dus pe unde mai fusesem înainte, pe la pumptrack și pe la flow-line, unde totul a fost o joacă de copii, fiindcă toți 4 ne știam da și Hans nu avea ce ponturi să ne dea. Apoi ne-am aventurat în pădure. Deși nu e de-al locului, omul ne-a dus pe niște poteci simpatice pe care le-a găsit spontan și ne-a dovedit că are un simț al orientării excelent. Pe un drum de țară liniștit ne-am oprit să ne arate una dintre manevrele sale clasice, mersul pe o roată cu o mână. Ne-a luat băbește, de la zero și în mod evident unii dintre noi am sublicitat, fiindcă știam deja cum să mergem pe o roată, ba chiar exersasem și cu o mână. Probabil inspirați de Hans. ;) Destul de ciudat a fost unul dintre colegii din Germania care participa la tură. M-am dat după el și se vedea că stăpânea bine niște manevre de trial, dar totuși susținea că p-aia cu mersul într-o roată nu o știe, deci s-a lăsat dădăcit de Hans. Încă nu știu ce să înțeleg din treaba asta, dar poate că omul era doar fericit să se dea cu o legendă, la fel ca mine, sau poate chiar nu știa să bage wheelie. Nu judecăm, că nu e frumos și suntem între prieteni! :)
Și GT-ul Sensor? Sincer, nu mă așteptam la asta, dar a a fost cea mai faină bicicletă a zilei, mai plăcută decât fermul Jekyll și mult mai manevrabilă decât pestrițul Reign! Și atenție! GT-ul era XL și-l țineam la manual ca pe un hardtail, iar Giant-ul era L! Să fie diferența de cursă atât de importantă? Hm, zău că nu știu. Ce știu însă că pe moment mă confuzează destul de tare gama GT, care are câteva biciclete cu travel diferit, dar care arată foarte similar și le poți încurca, dacă nu ești atent. Sincer însă, asta să fie problema cu niște biciclete bune: că le poți confunda, dacă ești tăntălău! ;)
Demo Day-ul se încheia oficial la 18:00, dar deja pe la 17:00 nu mai primeai nimic la test, fiindcă oamenii aveau de curățat și de strâns. Lucru absolut logic, de altfel. Și da, noi ne-am dat doar cu 4 biciclete, dar cel puțin am înțeles ceva din ele. Nu, nu ne-am dat cu E-bike-uri, pentru că știm că o să fie disponibile pentru plimbări și în celelalte zile și industria le pompează masiv și nici cu fatbike-uri, pentru că, sincer, nu e foarte relevant să te dai cu un fatbike în pumptrack sau pe un traseu cu sărituri. Totul trebuie pus în context. Și mai e o vorbă: puțin, dar bun!
Cam atât de la Demo Day. Câteva poze mai jos și în josul paginii e și un album. Fotografiile sunt așa cum le vedeți, la ghici și needitate. Fiindcă Ain't Nobody Got Time For That! ;) Ah, și pack-ul de 12 baterii la 2.35 EUR din Kaufland s-a dovedit a fi mai bun decât superoferta de 8 Energizer la 6 EUR! :)) Doar ca să știți...
Restul mai jos!
Ne citim!
Cheers,
Mx
PeEs: Dacă nu apuc să mai postez, nu mi-o luați în nume de rău! Internetul nemțesc e cam de căcat și prefer să fac poze pe care să le pun apoi de acasă. Vedem noi!
Viitorul aparține E-bike-urilor și fatbike-urilor. N-a trecut nici un an și toată lumea a uitat deja de 27,5” și 11 viteze. Bine, până când industria se va decide că 28,6” sau 26,1” e de fapt cea mai bună dimensiune pentru o roată de mountainbike și ne vom schimba iarăși cauciucuri, jante, furci și cadre ca zevzecii. Carbon? That is sooo 3 years ago, dude! Și nici măcar schimbătoarele electronice de la Shimano nu par să mai entuziasmeze atât de tare pe prea multă lume. Dar la EuroBike văd lumina zilei trend-urile care vor dicta conținutul magazinelor de pretutindeni și implicit și ce veți călări vor la anul și nu numai. Deci de aia suntem aici.
 |
| Un Canyon nou și la modă care e atât de ENDURO! ;) |
Pentru cine vrea să o ia mai molcom, mai ardelenește, așa, avem și o versiune mai lungă a textului succint de mai sus. Iaca-șe:
V-aș spune despre cum mișunau bicicletele în primul oraș de după granița cu Ungaria, v-aș spune cum să te dai cu bicicleta e la fel de firesc precum a bea apă în Austria sau cum în Germania e de-la-sine-înțeles să faci 5-10 km zi de zi dând la pedale. Apoi să suspin și să mă gândesc cum noi suntem în epoca de piatră. Încă. Să sperăm însă că nu va mai dura mult. Că tot vorbeam de trend-uri, bicicleta e foarte la modă și la noi de ceva ani încoace și asta începe să se vadă. Deci să lăsăm melancoliile deoparte. Sau dacă tot am pomenit de ele, să ascultăm măcar albumul ăsta superb.
Am purces la drum cu oamenii de bine de la Green Bike din Oradea, am oprit ca orice bun român la Parndorf, județul 43 al țării, și am poposit peste noapte la Garmisch Partenkirchen, în umbra trambulinelor olimpice, pe care nu le mai vizitasem din 1993, pe când eram copilotul tatei pe credinciosul Golf I cu care am cutreierat Germania. Plecați dimineața devreme, câteva ore mai târziu eram deja la Friedrichshafen (citește FRI-DRIHS-HAFĂN, niciodată ”fridrișafăn”, nota bene!), pe marginea Bodensee-ului, ne luam legitimațiile de acces/acreditările și luam în piept ziua de demo.
 |
| Vibe de Demo Day... |
Ce e Demo Day-ul ăsta? Păi, să vedeți, în lumea asta civilizată e un lucru absolut normal să testezi bicicletele de anul viitor ca să îți faci o idee ce vrei să vinzi în magazin, iar unele companii sunt foarte dornice să ți le pună la dispoziție. Nu confundați o asemenea ocazie de a testa produse noi cu acțiunile pe care anumite companii le fac pentru consumatorul final (vezi Specialized - Test The Best etc.) și țineți cont că acest târg este unul în principiu rezervat profesioniștilor, celor care au într-un fel sau altul treabă cu industria de biciclete. De ce spun asta? Fiindcă unii oameni încă mai au impresia că EuroBike-ul e un fel de parc de distracții cu biciclete, unde curg lapte, miere și piese scumpe moca și unde Nea Caisă poate negocia cu producătorul să i se vândă și lui un schimbător d-ăla șmecher ceva mai ieftin. (Serios, încă sunt oameni care vin aici și fac din ăstea!) Nu. Nea Caisă aproape sigur că nici nu o să intre, dacă nu are o invitație de la una dintre firmele care participă la târg ca expozant sau client. Există și o zi de public, cu multe acțiuni specifice, dar aproape toată lumea încearcă să plece înainte de asta, fiindcă e o bună transpunere a iadului pe pământ. Copii care fug de colo-colo după autografe și stickere, scandal mare și așa mai departe...
Mă rog, iară m-am lungit. Ideea e că anul ăsta la Demo Day era doldora de fatbikes și de E-bike-uri, fix cum spuneam mai sus. Exact de aia nu ne-am dat cu niciunele dintre ele. :)) Asta și fiindcă erau și prea multe biciclete ”normale” faine, care au mult mai mult sens pentru cine chiar se dă și nu e vânător de trend-uri. Sorry, eu nu am timp de prostii din ăstea.
 |
| Chiar dacă nu e nici electric și nici fatbike, și Cube-ul ăsta e destul de la modă. E de 27,5”, e de ENDURO și are IcsTeRe din ăla nou, electronic. ;) |
 |
| Adică din ăsta! Dacă vă luați, să-i întrebați pă băieți și de încărcătoare, că sigur ”s-au pierdut”. ;) |
Am poposit la Giant fix când începea ploaia și de dimineață, când m-am schimbat la mașină, făcusem un pact cu mine. Nu știu dacă v-am mai spus, dar eu funcționez adesea pe un principiu anti legilor lui Murphy. M-am uitat la mine, la pantalonii mei curați și la șosetele albe și mi-am spus: ”Fraiere, dacă îți pui pantalonii de scandal și șosete negre, sigur nu se va întâmpla nimic palpitant azi!”, deci le-am lăsat pe mine și am lăsat și lucrurile să vină către mine. La Giant erau niște fete drăguțe care-ți luau actele, niște băieți care-ți setau bicicleta și niște Reign-uri faine de 2015 cu care clar voiam să ne dăm, deci zis și făcut!
 |
| Reign-uri numai bune pentru Instagram! Follow me! :) |
Demo Day-ul a avut loc până anul trecut în diverse locuri socotite drept ”adecvate” dar la ceva distanță de Friedrichshafen și implicit de EuroBike. Anul acesta, organizatorii au decis să mute toată taraba fix lângă expo. Ne-am zis că sigur nu e cine știe ce, și după ce am cotit dreapta de pe șosea și am dat de o potecă în plat, care se continua cu altă potecă în plat, credeam că treaba e clară și plictiseala garantată. Dar poteca s-a deschis, cu zona de expo sub nasul nostru și cu un pumptrack imediat în dreapta! Un pumptrack! Am dat câteva ture și evident că Reign-ul nu e cea mai fericită jucărie pentru așa ceva, dar ne-am uitat puțin mai sus pe deal și am descoperit un flow-line fain, cu diverse contrapante și kickere, urmat de o linie ceva mai ”accidentată”, cu pietre și lemne puse de-a curmezișul, pentru oricine voia să se simtă puțin downhiller. Aici Reign-ul se simțea cu totul și cu totul altfel, dar nu are sens să dăm verdicte, fiindcă nu aveam atunci nici un termen de comparație. Deci ne-am dus și ne-am luat niște Glory-uri de 2015, și ele de 27,5”. În caz că nu v-ați trezit încă, toate bicicletele de munte sunt deja de 27,5” și o să vă chinuiți să găsiți pe viitor unele de 26”. Totuși, ne-am dat seama rapid că Glory-ul e o eroare. Nu fiindcă nu ar fi o bicicletă bună, ci pur și simplu fiindcă are nevoie de teren adecvat ca să se justifice. 6 contrapante și 5 duble nu sunt teren de joacă pentru Glory și simți fiecare gram în plus. Asta a propos de cei care visează la bițe de DH, dar nu au un munte serios în apropiere și nici acces pe cablu ori shuttle cu o remorcă sau autobuz. Am decis prompt să nu mai luăm biciclete de downhill, oricâte ar fi disponibile și oricât de tentați am fi de ele. Din fericire, Mirciu se dă și el la vale de un milion de ani și ne-am înțeles tot timpul aproape din priviri.
 |
| Un bike fain, dar nu a fost ziua lui. |
Deci fuga la Cannondale și hop pe niște Jekyll-uri Carbon de 2015, evident cu Lefty nou! Mirciu și-a luat un L, iar eu am prins un XL numai bun pentru gabaritul meu. Nu ne-am mai complicat cu plimbările prin pădure și ne-am dus direct la pumptrack și la flow-line. Jekyll-ul are un sistem de blocat furca simplu de înțeles dar care nu își avea rostul, dar și un sistem care limitează cursa spate, care se poate acționa lejer de pe ghidon. Dată fiind natura traseelor, am păstrat suspensia cu o cursă scurtă și ne-am bucurat de vivacitatea bicicletelor în setarea asta. Cu totul altă viață în comparație cu Giant-urile, chiar dacă bicicletele erau ceva mai mari, în special a mea.
 |
| Nu, nu lipsește nimic. E aproape perfectă! |
 |
| A luat ceva poza asta... |
 |
| Mirciu o pompează... |
 |
| ...așa cum se cuvine! |
După ce ne-am săturat într-un final de Jekyll-uri, ne-am mutat cu un cort mai încolo, la GT, și ne-am căutat iarăși jucării pe măsură. N-am găsit decât un Sensor XL de 2014, numai bun pentru mine, dar cu furcă Fox la care inițial am strâmbat din nas (când te dai cu noul Pike și cu Lefty-ul de pe Jekyll, credeți-mă că nu ești prea happy să vezi un Fox 34 pe bicicletă!), dar care s-a dovedit a fi okay. În rest, omniprezentul Reverb, XT de 10 rânduri la care mofturea Mirciu (alt răsfățat cu XX1), cockpit Kore plăcut, frâne Formula jalnice și gume Continental incredibil de aderente. Mirciu a avut mai puțin noroc și a trebuit să se împace cu singurul L disponibil, un Helion de 2015, bicicletă de XC și maraton cu travel de 110 mm. Când să plecăm la dat, ne-am dat seama că lângă noi era Hans Rey și în tura de la 15:30 pe care o ghida nu erau decât doi pretendenți. Nu ne-a luat mult să ne decidem să ne băgăm și noi pe felie, mai ales că știam că nu ne vom mai întâlni prea curând cu o asemenea ocazie.
|
| Rezervat! |
 |
| The man himself! Poate vine și pe la noi! ;) |
Dacă nu știți cine e Hans Rey, zău că nu sunteți mountainbikeri! Omul e o legendă, a fost multiplu Campion Mondial la trial, s-a dat pe GT o viață, a popularizat Zaskar-ul ca nimeni altul, a fondat organizația caritabilă Wheels 4 Life și de ani buni cutreieră lumea ca ambasador al sportului nostru. Având în vedere că acum 17 ani făceam copii color după fotografiile cu el din reviste și că mă uitam la ”Pacific Blue” cu religiozitate, pentru mine tura asta a avut o rezonanță specială. Ne-am dus pe unde mai fusesem înainte, pe la pumptrack și pe la flow-line, unde totul a fost o joacă de copii, fiindcă toți 4 ne știam da și Hans nu avea ce ponturi să ne dea. Apoi ne-am aventurat în pădure. Deși nu e de-al locului, omul ne-a dus pe niște poteci simpatice pe care le-a găsit spontan și ne-a dovedit că are un simț al orientării excelent. Pe un drum de țară liniștit ne-am oprit să ne arate una dintre manevrele sale clasice, mersul pe o roată cu o mână. Ne-a luat băbește, de la zero și în mod evident unii dintre noi am sublicitat, fiindcă știam deja cum să mergem pe o roată, ba chiar exersasem și cu o mână. Probabil inspirați de Hans. ;) Destul de ciudat a fost unul dintre colegii din Germania care participa la tură. M-am dat după el și se vedea că stăpânea bine niște manevre de trial, dar totuși susținea că p-aia cu mersul într-o roată nu o știe, deci s-a lăsat dădăcit de Hans. Încă nu știu ce să înțeleg din treaba asta, dar poate că omul era doar fericit să se dea cu o legendă, la fel ca mine, sau poate chiar nu știa să bage wheelie. Nu judecăm, că nu e frumos și suntem între prieteni! :)
 |
| Mirciu chiar a învățat ceva! |
 |
| Multă bucurie și jos c-o pălărie! :) |
Și GT-ul Sensor? Sincer, nu mă așteptam la asta, dar a a fost cea mai faină bicicletă a zilei, mai plăcută decât fermul Jekyll și mult mai manevrabilă decât pestrițul Reign! Și atenție! GT-ul era XL și-l țineam la manual ca pe un hardtail, iar Giant-ul era L! Să fie diferența de cursă atât de importantă? Hm, zău că nu știu. Ce știu însă că pe moment mă confuzează destul de tare gama GT, care are câteva biciclete cu travel diferit, dar care arată foarte similar și le poți încurca, dacă nu ești atent. Sincer însă, asta să fie problema cu niște biciclete bune: că le poți confunda, dacă ești tăntălău! ;)
 |
| Fata mea este modeeel! |
 |
| ...și știe din ăstea! Reține: mărime XL, mărime XL, mărime XL!!! |
Demo Day-ul se încheia oficial la 18:00, dar deja pe la 17:00 nu mai primeai nimic la test, fiindcă oamenii aveau de curățat și de strâns. Lucru absolut logic, de altfel. Și da, noi ne-am dat doar cu 4 biciclete, dar cel puțin am înțeles ceva din ele. Nu, nu ne-am dat cu E-bike-uri, pentru că știm că o să fie disponibile pentru plimbări și în celelalte zile și industria le pompează masiv și nici cu fatbike-uri, pentru că, sincer, nu e foarte relevant să te dai cu un fatbike în pumptrack sau pe un traseu cu sărituri. Totul trebuie pus în context. Și mai e o vorbă: puțin, dar bun!
Cam atât de la Demo Day. Câteva poze mai jos și în josul paginii e și un album. Fotografiile sunt așa cum le vedeți, la ghici și needitate. Fiindcă Ain't Nobody Got Time For That! ;) Ah, și pack-ul de 12 baterii la 2.35 EUR din Kaufland s-a dovedit a fi mai bun decât superoferta de 8 Energizer la 6 EUR! :)) Doar ca să știți...
 |
| Ion au culori faine și anul ăsta! |
 |
| Pentru iubitorii de biciclete italienești frumoase! |
 |
| Oamenii ăștia fac în Ghana niște biciclete din bambus pe un proiect social foarte fain. Bravo! |
 |
| Votec a revenit din morți! |
 |
| Cea mai nouă furcă și cel mai fain număr de înmatriculare! La SRAM, evident. |
 |
| Ritchey, un pionier incontestabil (sic) al 27,5”. |
 |
| Canyon-ul ăsta e în holul principal, la EuroBike Awards. |
 |
| Detalii de pe bicicleta COOL de ENDURO! |
 |
| Singurătate? |
 |
| Toți se dau în pumptrack! |
 |
| ...și toată lumea se dă pe flow line. |
 |
| Nu pe bune, chiar TOATĂ LUMEA! |
 |
| CHIAR toată lumea, v-am zis! |
 |
| Bomboane FSA. |
 |
| Se pare că FSA fac și frânuri. Cică de anul trecut chiar! Măi, să fie! ;) |
 |
| Nou pe 105! |
 |
| Da-da, Fox vinde multe din ăstea, se pare! ;) |
 |
| Nu e o iluzie, chiar e un Pegas! |
 |
| O pseudoartistică și ceva airbag pentru țeastă. |
 |
| Cel mai fain sticker de mult timp încoace! Walk this way! |
 |
| ...și cea mai faină dubă! |
 |
| ...și cel mai fain număr de înmatriculare! |
 |
| Girls who ride! |
 |
| Poziția corectă în viraj. Întrebați-l pe Mitzu! |
 |
| Just a crop! |
 |
| La plimbare cu Hans. |
Restul mai jos!
Ne citim!
Cheers,
Mx
PeEs: Dacă nu apuc să mai postez, nu mi-o luați în nume de rău! Internetul nemțesc e cam de căcat și prefer să fac poze pe care să le pun apoi de acasă. Vedem noi!
Raporteaza
17 Comentarii
1 Luka Lehel-György
0
30 august 2014 la 16:34
doar in grecia este frumos si cald acum, in toata europa inclusiv spania si italia, vremea este cacata. in romania la fel, sa traiasca poluarea si taietorii de lemne, sa le dea dumnezeu sanatate sa poata duce blestemele noastre pina la ultima suflare.
1 Luka Lehel-György
1 Bogdan Ionescu
30 august 2014 la 16:38
am vrut sa merg si eu la eurobike, dar am preferat caldura din sudul greciei, si apele curate, m-am saturat de noroaie si ploile din banat, anul acesta putem spune ca nu am avut vara si nici iarna, doar toamna si primavara, caldura efectiv, a fost doar in iulie si putin august, dar ploii fara numar ca la manele. Le doresc celor care taie padurile sa isi taie mainile, asa cum taie copacii.
2 Luka Lehel-György , Ioan Turturea
1 Bogdan Ionescu
2 septembrie 2014 la 14:52
JDM, dracu' să-i chieptene!
1 Flaviu Alionte
0
2 septembrie 2014 la 14:54
Ciprian, bla-bla-bla-bla! Știi cui le mai doresc eu să le pice mâinile? Ălora care vând biciclete furate la greu, dar îi reclamă pe alții și se ard în păreri moraliste. Îmi pare bine că ai ajuns în Grecia. Nu toată lumea își permite. Eu igur nu. ;)
2 Flaviu Alionte, . Bibi
0
Scrie un comentariu
Promovează-ți afacerea aici !
Articole similare
Alte articole de la Maximilian Munteanu
Promovează-ți afacerea aici !
