"Cum să..." Ușurăm bicicleta în rock garden și rădăcini

Salutare tuturor,

Ținând cont că sportul nostru se desfășoară în natură, nu ne putem aștepta de fiecare dată să fim întâmpinați cu un covor roșu sub roți. Deseori, natura ne oferă contrariul, întâmpinându-ne cu obstacole nu tocmai ușor de traversat. Pentru unii distracție, pentru alții provocare iar pentru alții coșmar. Sentimentele sau senzațiile sunt deseori înrădăcinate în realizări și depind în totală măsură de acestea. Dacă stările ne sunt dictate de realizări, o porțiune tehnică ne poate aduce zâmbetul pe buze sau ne poate strica întreaga zi. Și spun asta pentru că am văzut prea multe exemple în acest sens. Multe dintre ele, recent la O.T.R.

Să ne schimbăm starea de spirit în condiții vitrege nu e tocmai ușor, dar, în cazul nostru, este mult mai facil să schimbăm acele realizări din secțiunile dificile.

Distracție, provocare sau coșmar? Sursa: Anneke Beerten

Cred că ne mai amintim cu toții de acele covoare de rădăcini umede sau de bolovănișul de aproape de finish de la O.T.R.. De asemenea mai cred și faptul că mai fiecare dintre noi a avut dificultăți măcar odată în traversarea acestora. Sau, un alt exemplu notoriu în acest sens, pentru o altă mână de oameni, ar fi rock garden-ul de la Mogoșa.

Deși cunosc prea bine această regulă a stării versus realizările; și mă confrunt deseori la rândul meu cu aceasta, există un set de soluții simple și ușor de pus în aplicare. Aceste soluții sunt adresate fiecăruia dintre noi. Tema acestui articol deci, va fi această transformare a unui covor de rădăcini umede sau rock garden, din coșmar în distracție.

O porțiune de genul poate fi abordată în mai multe feluri, însă am putea spune că există două tendințe predominante:

”Când Bulldog-ul își face intrarea în pădure, zen-ul își face ieșirea” Sursa: www.siklines.com

Flat out, strângem tare de ghidon și lăsăm roțile să bubuie:

Să-l vezi live pe Kovarik într-un rock garden, ți se face milă de săracii bolovani Sursa: www.pinkbike.com

Pe de altă parte, a doua tendință se aseamănă cu o adevărată artă. O traversare mult mai fină, mai silențioasă și mai rapidă, dar care presupune mai multe deprinderi tehnice. Tehnică pusă în aplicare cu mult succes de un oarecare Nicolas Vouilloz în vremurile sale și îmbunătățită de un alt oarecare, pe nume Sam Hill:



Dacă ar fi să împărțim pe tehnici montajul de mai sus, am putea ajunge la o adevărată teză de doctorat. Pentru un ochi neavizat acest montaj nu diferă de multitudinea celora care umple site-urile de profil, însă la o analiză mai atentă, putem observa că nimic nu este întâmplător și fiecare pas este bine calculat. Personal cred că este cel mai bun exemplu al acelui lucru cu bicicleta, începând cu poziția și continuând cu o frecvență foarte ridicată de aplicare a diverselor tehnici. Momentan, ne vom rezuma la doar câteva exemple, care au relevanță în acest tutorial.

În acest sens, prezentul text va fi un amalgam, care are menirea să împuște trei iepuri dintr-o singură lovitură, aceștia fiind:
- tehnica ușurării
- traversarea unui rock garden
- traversarea unui covor de rădăcini

Prefer acest ghiveci sau amalgam deoarece toți acești iepuri sunt pași importanți, de care ne vom lovi destul de frecvent în viitor, însă nici unul dintre aceștia nu poate constitui un tutorial în sine, fără prezentarea celuilalt. De asemenea există și o multitudine de similiarități între tehnica pe care o vom aplica într-un rock garden cu aceea pe care o vom aplica în cazul unui covor de rădăcini.

Rock garden Sursa: www.flowmountainbike.com

Covor de rădăcini Sursa: becomingcliche.wordpress.com

Dacă o imagine face cât o mie de cuvinte, imaginile de mai sus, sunt probabil ce mai bună traducere a termenilor de rock garden sau covor de rădăcini.

În cazul în care dimensiunile acestora sunt mici și sunt uscate, orice bicicletă modernă va face lesne traversarea. Dar, dacă discutăm despre dimensiuni considerabile, ploaie, noroi, pantă abruptă și viteză, vom avea nevoie de mai mult decât doar de o bicicletă bună. Asta pentru că porțiunile de genul sunt pline de șerpi și scorpioni. V-a mușcat vreodată un șarpe de roată?

”Scorpionul” de Mogoșa Sursa: Janos Rusicski

După obișnuință, vom apela și astăzi la câteva șiretlicuri care ne vor ușura demersurile: logică în planul de abordare și tehnica ușurării.

Primul pas, este evidențierea părților problematice sau creionarea ”zmeilor” și de ce nu și ale ”aliaților”. Știm doar că prin lucrul cu bicicleta putem beneficia de accidentările terenului.

Porțiune de evitat și porțiune lejeră

x - nu sunt obstacole fără rezolvare, dar sunt de evitat pe cât posibil. (dimensiuni mai mari, cu cant - square edge hits)
✔ - obstacole mai lesne de traversat. Bolovani sau rădăcini, grupate dens și cu dimensiuni apropiate.

Fie că e rock garden, fie că e covor de rădăcini, vom întâlni mai multe feluri de obstacole. Să ne închipuim porțiunea asemenea unui pat cu cuie folosit de fachiri. Cuiele dânșilor sunt bolovanii sau rădăcinile noastre. Cantitatea acestora este irelevantă atât timp cât discutăm de dimensiuni asemănătoare și o dispunere grupată.

Aceasta ar fi varianta simplă a unui rock garden Sursa: wikimedia.org

Ideea este: - multe cuie, suprafață mare, zero străpungere. La fel va fi și cu roțile noastre și rădăcinile sau bolovanii.

Dar, rock garden-urile nu sunt concasate și nici rădăcinile nu sunt îndreptate la abricht. Un pat de fachiri, care are doar câteva cuie mai inalte decât restul, produce un efect foarte diferit. În continuare, mai depinde și dacă acele cuie sunt sau nu ascuțite.
Un cui ascuțit în termeni de biciclistică înseamnă un bolovan cu colț ascuțit sau altfel spus square edge hit.

O altă perspectivă asupra porțiunii, ne va oferi detalii despre aderență:

Vedere din planul frontal. Sprijin și off camber

✔ - suprafețe ale bolovanilor sau rădăcinilor dispuse paralel cu ghidonul, sau perpendicular cu roțile, oferindu-ne sprijin. Riderii experimentați vor fi în veșnică căutare a acestor puncte de sprijin, indiferent de porțiune. Aceste puncte de sprijin au efect asemenea unor cârlige, adevărați pereți în care să ne proptim roțile. Deseori în viraje, un simplu bolovan bine înfipt, poate fi folosit pe post de contrapantă. Iarăși mă repet, dar cu cât este mai accidentat terenul, cu atât mai bine. În cazul de față însemnând prezența mai multor puncte de sprijin.

x - off camber: suprafețe tangențiale cu roțile, văzute din plan frontal. Deși la modul general, off camber-ul necesită o atenție sporită, în cazul de față acesta va avea efect doar de derută temporară a direcției. Desigur, în funcție de viteza de abordare și de topografia porțiunii, putem să ne transformăm în scorpioni aflați la vânătoare de iepuri.

Dispunerea rădăcinilor. Longitudinală sau transversală

x - Direcție aleatorie - există o oarecare regulă nescrisă care spune că dacă roata de față trece peste un obstacol, va trece și roata de spate. Și în continuare, că roata de spate o va urma întotdeauna pe cea de față. Un set de rădăcini dispuse de-a lungul direcției de mers, vor avea efect de derută a direcției sau chiar excepție a regulii de mai sus. Nu de alta, dar e cam grea traversarea unor rădăcini cu roata de spate în dreptul ghidonului.

✔ - Spre deosebire de rădăcinile plasate longitudinal, cele transversale sunt ușor de traversat.

Admin-ul căutându-și direcția Sursa: Janos Rusiczki

Un alt zmeu cu care ne vom confrunta este plasarea greșită a centrului de greutate, sau a greutății în general care, amplificată de inerție poate produce un rezultat nu tocmai de dorit.

Vector al greutății, amplificată de inerție și direcția dictată de off camber

Planul lateral dictează de asemenea o importanță a plasării centrului de greutate. Ex: Poziționare greșită a greutății pe roata care urmează să lovească un bolovan.

Pe lângă sprijin, la partea de aliați mai putem adăuga viteza. O viteză mai mare ne va îngădui o traversare mai ușoară. Ca exemplu relevant, putem folosi un set de scări, pe care să îl coborâm odată cu viteză mică, după care cu viteză mare. Dacă reflectăm puțin la șocurile pe care le-am simțit la fiecare coborâre în parte, putem observa, ca viteza a generat o scădere dramatică a acestora. Dar, să nu exagerăm. Pașii inițiali trebuie să-și aibă locul. Viteza va crește progresiv odată cu repetările succesive!

În tutorialul anterior vorbeam despre importanța planning-ului în abordarea diverselor secțiuni, în majoritatea cazurilor, însă cu precădere în cazul rock garden-ului sau a rădăcinilor. Un pas pe care am face bine să ni-l includem în obicei. Ținând cont că ne-am evidențiat sursa problemelor dar totodată și un aliat, acel sprijin, planning-ul constă în găsirea portițelor de trecere.

Pentru cei care au crescut cu așa ceva... Sursa: www.pro-gmedia.com

Să ne închipuim rock garden-ul asemenea unui joc Nintendo, ex: Mario. Noi fiind Mario, care trebuie să se aplece, să sară, sau să ocolească diversele obstacole pentru a traversa un nivel în joc.

Astfel, vom căuta cea mai ușoară rută pentru traversare. Una care să ocolească cât mai mult posibil punctele mai înalte, acele square edge hits sau suprafețele off camber. Putem să ne folosim de acel sprijin. De preferat o linie mai ușor de traversat, chiar dacă este ocolitoare, decât una mai scurtă însă presărată cu ”zmei”.

Sam Hill - Cupa Mondială - Mont Sainte Anne 2013 Sursa: redbull.tv

Pe când restul riderilor au făcut această traversare prin rock garden-ul din stânga imaginii, Sam Hill a fost singurul care a optat pentru acea scurtătură, evitând întreaga secțiune de bolovani. Strategie la îndemâna oricui, atât timp cât ne deschidem ochii.

Deși sunt multe cazuri, nu orice rock garden, va prezenta o potecă ”asfaltată” prin mijloc.

Rock garden Leogang. O pierdere de vreme ținând cont că este artificial și are ditamai cărarea pe mijloc Sursa: dh-rangers.com

Inevitabil, traiectoria aleasă de noi, se va lovi la un moment dat și de acei ”zmei”. Fie că discutăm despre bolovani, fie despre rădăcini. Ideea de la care pornim, este ca traiectoria aleasă să se intersecteze cât mai puțin cu aceștia.

Intersecțiile rutei noastre cu porțiunile dificile vor dicta ÎMPĂRȚIREA rock garden-ului, sau a covorului de rădăcini. Vom încerca să împărțim, să rupem întreaga porțiune în secțiuni mai mici, bine definite. Pașaportul care face posibilă legătura dintre acele porțiuni și totodată traversarea peste ”zmei” este tehnica numită unweigh sau ușurare.

O oarecare traducere a acestei tehnici ar fi ușurarea bicicletei. Chiar dacă această explicație pare lipsită de sens și greu de imaginat, această tehnică ne va îngădui să facem exact acest lucru, să ușurăm bicicleta. Astfel îi vom îngădui acesteia să traverseze mai ușor porțiunile cu square edge hits. Pe lângă trecerea mai lesne care totodată se traduce și în păstrarea vitezei de intrare, ușurarea ne ajută și la păstrarea direcției în zonele de off camber alunecoase. De la cap la coadă, ne va îngădui să transformăm trecerea într-una mai fină, mai stabilă și mai rapidă.

Știm că centrul de greutate va fi întotdeauna trunchiul nostru. Mai știm și că traiectoria este dictată de centrul de greutate. În teorie, dacă dinamica noastră este bine stabilită și în echilibru cu centrul de greutate, nu ar prea trebui să ne intereseze ceea ce se întâmpla la nivelul roților, corect? Da și nu. Dacă recitim fraza prezentă, răspunsul va fi DA. Dar, acel centru de greutate nu levitează. Acesta are un sprijin, o susținere față de sol care se traduce prin mâini, picioare și bicicletă prin suspensii și roți.

Direcție dictată de inerția centrului de greutate Sursa: Sergiu Raul

La urma urmei atunci cum e?

Trebuie să ținem cont de faptul că acest sprijin nu este unul fix. Lungimea sau durata acestuia poate varia. Anvelopele se deformează, suspensiile se închid și se deschid, iar brațele și picioarele se îndoaie și se extind. Logica ușurării se bazează pe acest element de sprijin sau susținere mobilă.

Mobilitatea ansamblului de susținere: închis și deschis

În varianta împachetată, întreaga noastră greutate apasă pe roți. De aici nu mai putem absorbi nici un șoc. De evitat în zonele cu zmei. Poziția extinsă în schimb, nu exercită nici o forță asupra roților. Acesta este momentul în care suntem ”ușori”. De asemenea brațele și picioare sunt extinse în plina lor cursă și pregătite pentru amortizarea șocului de la compresia care va urma. În funcție de topografia terenului, ne vom ajusta și noi aceste două poziții.

Atât practicanții cât și industria sunt într-o intensă căutare și dezvoltare în cele ale suspensiilor, însă deseori uităm că cele mai bune suspensii care există pe planeta aceasta nu trebuiesc cumpărate. Le avem cadou de la mama natură. Sunt cele mai performante și perfect customizate pentru fiecare dintre noi. Ele sunt propriile mâini și picioare. Păcat că uităm deseori acest lucru și nu le punem în folosință la adevărata lor valoare.

Cele mai bune suspensii sunt gratis! să nu uităm Sursa: www.pinkbike.com

Deci dacă îmbinăm teoria centrului de greutate cu cea a unui sprijin mobil, se va naște acea ușurare:

Planul de bătaie

Este lesne de înțeles, că ușurarea se desfășoară în secvențe. Ușurarea este disponibilă doar pentru un timp și distanță limitată. Câștigul produs din mobilitatea sprijinului va fi imediat acaparat de gravitație. În schimb, mai spuneam și altceva mai sus, tot legat de secvențe. Împărțirea porțiunii. Succesul 100\% al ușurării, are la bază perfecta coordonare cu împărțirea porțiunii.

În fiecare porțiune cu square edge hits, bolovani mari, sau rădăcini umede off camber, trebuie să avem centrul de greutate ridicat, membrele extinse și greutatea exercitată asupra roților să fie minimă. O genoflexiune cu semi săritura ar fi un bun exemplu în acest sens. Dacă ar fi să punem un cântar sub noi, atunci când ne aflăm în extensia maximă cu semi săritură, acesta ar indica probabil doar câteva kilograme. Iar opusul ar fi indicat la compresia maximă. Acel opus, dorim să-l petrecem într-o zonă mai domoale a porțiunii din discuție.

Desigur șocul compresiei va fi mai puternic, dar totodată va fi și de scurtă durată. Putem alege între 20 de șocuri care cum vin de la fiecare bolovan/rădăcină, sau doar două mai mari în zone mai ușoare, în urma aplicării ușurării.

În inițializarea ușurării, ne putem folosi și de terenul propriuzis. Putem folosi o rădăcină sau un bolovan fie pentru a mări amplitudinea ușurării, fie pentru a ridica puțin roțile de la sol. Deși pare că discutăm despre o săritură deja, nu acesta ne este scopul. Este probabil mai mult o săritură falsă. Pentru că roțile nu se vor ridica sau se vor ridica prea puțin de la sol. În ambele cazuri, acest bump-hop ne va fi de folos și trebuie să ținem cont de el.

La noi la câmpie, rock garden-urile sau covoarele de rădăcini sunt o raritate, dar în cele ce urmează ne-am folosit de un set de stopper-e și șanțuri pentru o mică demonstrație:



Trecere cu viteză mică pentru a vedea cu ce avem de-aface, urmată de două treceri cu împărțire și creșterea vitezei.
Am mai încercat și o trecere cu viteză scăzută aplicând manual-ul pentru prima jumătate. Ultimul exemplu fiind situat într-o porțiune off camber, punct de schimbare a direcției, presărat cu șanțuri. Pentru că discutăm de un punct dificil, și lipsa acelui hop pentru bump-hop, am apelat la prima jumătate a unui bunny hop pentru trecerea mai facilă.
În toate cazurile, ca scop de observație/vizualizare, ușurarea a fost mai accentuată decât ar fi fost nevoie.

Traversare cu viteză redusă și aplicarea manual-ului

Traversare în viteză

Pentru că în filmul de la început, lucrurile par atât de simple, în secvența următoare îi vom analiza o simplă trecere peste una dintre porțiuni. Deși inițial, este mai greu de observat, aici îi vom putea observa aplicarea a trei ușurări în doar câțiva metri:

Tehnica pusă bine în aplicare = finețe, stabilitate și viteză

Pentru traversarea acestor porțiuni dificile, ar trebui să ținem cont și de lecțiile deja învățate: poziția, pompa, pop-ul, manua-lul și bunny hop-ul. Cu siguranță ne vor fi de folos. De asemenea mai putem folosi tehnica ridicării roții de față sau a celei de spate pentru traversare, împreunate cu mutarea centrului de greutate față/spate. Poziția centrală ne îngăduie acest lucru. Mai adaug aici și acel planning al rutei, împărțirea porțiunii și utilizarea acelor porțiuni de sprijin, combinate cu tehnica ușurării. Avem deja un calup zdravăn pe care ne vom putea baza data viitoare când ne vom lovi de asemenea porțiuni. Odată puse în aplicare toate tehnicile de mai sus, garantat, vom privi altfel lucrurile, pentru că orice rock garden sau covor de rădăcini își găsește astfel rezolvarea. În schimb, măsura cu care vom pune în aplicare aceste tehnici, rămâne la creativitatea fiecăruia dintre noi.

Ca de obicei, datul și punerea în aplicare a acestor tehnici vor avea mult mai mult sens, decât aș putea eu să-l descriu în text.

Și la voi e așa? Sursa: williambritten.com

Datorită vremii nu foarte favorabile pentru jocurile noastre, am decis împreună cu colegii să intrăm în hibernare cu această serie de tutoriale, urmând a le relua la primăvară. În cele ce urmează vom aborda o altă serie cu alte subiecte, desigur, spre interesul cititorilor; care sperăm că vor fi la fel de bine primite de către dvs.

Până data viitoare,
Toate cele bune,
Mitzu