”Cum să...” înțelegi diferența dintre Manual, Manual și Manual

Salutare tuturor!

Vi se pare puțin ironic și fără logică titlul? Fiți pe pace, că nu e deloc așa!

După cum am promis, astăzi vom discuta despre manual, care poate fi trick, mijloc sau tehnică.

În pregătirea acestui articol am încercat să caut resurse sau alte exemple de tutoriale, deoarece manual-ul este o temă dificilă. Însă spre surprinderea mea, m-am lovit de tutoriale ale manual-ului doar ca trick și nimic mai mult. În ceea ce mă privește, trick-ul este latura mai puțin importantă a manual-ului și consider celelalte două fețe mult mai importante. Avem foarte mulți colegi care pot face manual însă prea puțini care știu să îl aplice în teren.

Manual, Manual și Manual sunt una și aceeași treabă dar în funcție de aplicabilitatea manual-ului, vom vedea că putem discuta de trei elemente diferite, fiecare cu beneficiile sale. Să începem:


Manual ca trick:

Sinonimul pentru manual este balance, termen oarecum autohton. Balance = echilibru, iar în cazul nostru discutăm despre mersul pe roata de spate fără să pedalăm. Totul se reduce la simpla păstrare a echilibrului, lucru destul de ușor de deprins, dacă exersăm. În continuare, manual-ul este un trick, unul foarte distractiv pe care îl putem pune în practică într-o sumedenie de variațiuni, locuri și combinații.

Manual-ul ca trick înseamnă mult fun. Dacă-l stăpânim, nu ne vom plictisi de el niciodată. Casa Armatei, Brașov, 2006.

Am să evit să menționez street-ul ca disciplină, pentru că street-ul reprezintă un lucru mult prea liber, este un domeniu creativ care presupune foarte multă personalitate, mult mai asemănător cu o artă decât cu o disciplină. Acest street este terenul de joacă preferat al manual-ului. O zi întreagă se tot joacă omul cu manual-ul și nu se plictisește. Cante, borduri, hopuri, plus interminabilele combinații posibile. Ar trebui să se numească ”FUN!” pentru că asta și este!

Arată cam așa:





Poate vă întrebați care este legătura între un trick și datul efectiv? Cum ne poate ajuta acest trick, mai ales fiind menționat ca unul dintre elementele de bază în datul cu bicicleta, acea fundație, acel punct de plecare? Ei bine, dacă m-am descurcat binișor în descrierea sa ca trick, de aici încolo va fi ceva mai dificil în prezentarea fețelor mai ascunse și mult mai greu de deprins ale manual-ului. Discutăm despre lucruri greu palpabile și dificil de descris în cuvinte.


Manual ca formă:

Deși identic cu primul, acest Manual are o aplicabilitate diferită. Dacă aș fi poet aș spune că el este muzică pentru dans, însă sigur nu m-aș face înțeles. Poate puțin pragmatism ne va ajuta:

Al doilea Manual este liantul sau legătura de bază dintre elementele lucrului cu bicicleta. Spuneam în tutorialul poziției că aceasta este punctul comun de plecare pentru fiecare poziție specifică cu care ne întâlnim. Ei bine, manual-ul este cel mai bun profesor, deoarece manual-ul în sine se execută prin mutarea centrului de greutate: față-spate, stânga-dreapta. Acest lucru care ne va învăța să trecem dintr-o poziție într-alta în cel mai corect și eficient mod. Pe viitor vom vedea cum și bunny hop-ul sau drop off-ul sunt, într-o bună măsură, doar variațiuni de manual.

Manual? Sursa: www.factoryjackson.com

Să afirmi faptul că în poza de mai sus avem de-a face cu un manual ar fi ca și cum ți-ai scrie pe tricou că ești idiot. Pe de-o parte așa și este. Dar, pe de altă parte, poziția respectivă o vom întălni în practicarea manual-ului, iar când va fi nevoie, când ne vom lovi de o situație care să necesite acea poziție, practica manual-ului își va arăta strălucirea.


Manual ca tehnică:

Dacă pe primul Manual l-am putea numi trick și pe al doilea ”profesor”, al treilea gen este o tehnică de ritm, de care aș putea lega cuvinte precum ”fluiditate”, ”turbo” sau ”personalitate”.

Spun ”fluiditate” deoarece discutăm despre traversarea diverselor obstacole sau denivelări printr-o rulare controlată. E logic ca o roată să traverseze mai ușor decăt două roți, mai ales în obstacolele înghesuite unde viteza nu ne îngăduie prea mult spațiu de manevră. De exemplu: un rockgarden, un set de valuri strâmte sau o succesiune de contrapante. Acest manual ne poate oferi traversarea și acel transfer de la un obstacol la altul, într-un mod fluid și eficient.

Spun ”turbo” pentru că ne crește viteza în două feluri. Mai întâi, prin viteza de abordare a obstacolului, evident mai ridicată, iar în al doilea rând, în urma pompărilor. În teren, când este aplicat eficient, orice manual presupune două pompări, precum vom observa în imaginile următoare:

Legătură între stilul ofensiv și curbe. Sursa: StillForStyle

Fiind adeptul școlii ofensive, încerc să aplic aceste principii cât mai mult posibil. Deși pentru mulți poate nu are sens, în stilul ofensiv lucrăm bicicleta și în curbe. Pentru că și curbele ne pot ajuta pentru a crește viteza sau stabilitatea. În imaginea de mai sus, săgeata roșie indică locul și direcția primei pompări. Compresia se realizează între roata de spate și peretele contrapantei. Fiind poziționați în manual, discutăm despre o compresie extrem de mare, deoarece toată greutatea noastră potențată de inerție va pune presiune doar pe roata de spate. Efectul? Un buton de turbo-boost la propriu! Roata spate va avea tendința să accelereze de sub noi ca un dragster. A doua săgeată ne indică direcția, iar X-ul ne indică locul în care executăm cea de-a doua pompare, prin așezarea roții de față pe teren, la terminarea manual-ului.

De ce spun ”personalitate”? Obstacolele sunt de o infinită varietate. Acest lucru atrage de la sine individualitate în aplicarea manual-ului. Fiecare rider va opta pentru cantitatea, genul, durata sau combinația de manual după bunul său plac. Alegerile în aplicarea acestei tehnici de bază sunt unii dintre primii pași în formarea stilului fiecăruia dintre noi.


Exemplul 1: snake road/valuri

În imaginea de mai jos avem un set simplu de 3 valuri. În stil defensiv înseamnă încetinire, altfel riscăm să prindem câțiva iepuri zdraveni.

Snake road (valuri)

Cu lecțiile de până acum, chiar dacă sunt bine aplicate nu vom reuși să ne descurcăm. Dar am să vă spun că exemplul de mai sus poate fi atacat cu viteză mare, zero frânare, deplin control și pe deasupra, vom mai și accelera, mă va crede oare cineva? Haideți să vedem ce se întâmplă dacă adăugăm puțin manual!





Beneficii?

- putem păstra o viteză mare de abordare a obstacolelor
- prin rularea valurilor, vom pompa automat fiecare versant opus al valurilor și știm deja că pomparea are un randament mai mare în manual
- pe ultimul versant ne angajăm într-o pompare foarte puternică folosindu-ne de schimbul de greutate al trunchiului la terminarea manual-ului
- suntem în control deplin pe întreaga traversare


Exemplul 2: step-up

Un step-up este o dublă cu gap, dar care are aterizarea în deal, mai sus decât kicker-ul. El poate fi și sărit și rulat, dar poate și abordat și cu manual.




Explicații:

Primul pas: Ușurăm sau ridicăm complet roata de față înaintea buzei kicker-ului

Pasul doi: menținem roata de față ridicată. Împingem între timp cu picioarele puternic în jos (prima pompare)

Pasul trei: Lăsăm roata de față să cadă pe versantul opus și presăm prin mutarea centrului de greutate înainte (a doua pompare)

Cum?

Manual-ul nu e cea mai simplă manevră dar nici nu presupune un doctorat. Voi încerca să mă folosesc de anumite șiretlicuri pentru a face învățatul cât mai accesibil pentru toată lumea și pentru a scădea gradul de dificultate, pe cât posibil. Altfel spus, învățăm împreună.


Locul

O alee liberă sau o parcare cu destul loc de desfășurare, pe asfalt, sau o pe suprafața cât mai netedă. Cel mai bun loc ar fi o alee cu o ușoară înclinație. Manual-ul este mai ușor de deprins și mult mai docil la vale, pe o pantă înclinată. Putem să ne folosim și de o șosea noaptea, când traficul este redus, dar mare atenție la vizibilitate!


Frâna de spate

Fie că e wheelie fie că e manual, ne confruntăm cu un inamic comun: posibilitatea de a cădea pe spate. Pentru a evita acest lucru, putem să folosim frâna de spate. Dozarea acesteia, împreună cu transferul constant al centrului de greutate față-spate sunt cheia succesului.


Viteza

Pentru a fi în control deplin, viteza ar trebui să fie cât mai mică la început. Un minim necesar care să ne îngăduie rularea pe două roți este undeva între 5~15 km/h


Răbdarea

Indiferent cât am fi de talentați, nu vom putea învăța manual-ul peste noapte. Minuni nu există. Datorită naturii sale complexe, executarea manual-ului necesită timp. Pașii inițiali reprezintă acomodarea cu poziția și dinamica acestuia. Primii metri sunt dificili în acest sens. Odată ce reușim să parcurgem frecvent 2 sau 3 metri în manual, lucrurile devin mai simple deoarece mișcarea începe să devină naturală. Distanțele parcurse, variațiunile, combinațiile și terenul de aplicare al manual-ului depind în directă măsură de timpul petrecut exersând.


Pe ușa din dos

La fel ca și manual-ul, wheelie-ul, adică pedalatul pe roata din spate, este o manevră care se bazează pe echilibru. Deși majoritatea copiilor se folosesc de wheelie ca să-și impresioneze colegele de clasă, cam ca la circ, el are o valoare reală ca tehnică. Există oameni care au avut dificultăți să prindă manual-ul din prima și le-a fost mai simplu plecând de la wheelie. Odată ce am dedus cum funcționează frâna de spate și accelerarea din pedalat pentru wheelie, putem transfera acest principiu și la manual, singura diferență fiind că nu vom mai pedala. Dacă exersăm de câteva ori, putem apoi deprinde și manual-ul pe această cale alternativă. (Rețineți că vorbim despre wheelie din șa, nu pedalând în picioare. Și mai rețineți că aceasta este doar o variantă extra, care poate funcționa mai bine pentru unii oameni, și în un mod de a experimenta cu riscuri reduse efectul frânei asupra echiibrului față-spate, nu felul prin care trebuie deprins manual-ul. Varianta clasică, din picioare, fără pedale, rămâne cea mai bună!)


La dat

Deși nu recomand învățarea manual-ului la dat sau în teren accidentat, avem voie să ne jucăm puțin cu focul în anumite condiții, adică să deprindem ce logică are dinamica acestuia. E important ca acest pas să aibă în prealabil un timp minim petrecut jucându-ne cu manual-ul într-un teren lin. Vom alege un loc cunoscut, de preferință o cărare cu denivelări pe care să ne simțim confortabil. Vom încerca parcurgerea denivelărilor cu o viteză redusă încercând să ridicăm ușor roata de față. Acesta nu este un manual-etalon deoarece nu există susținere prelungită; acea păstrare a echilibrului despre care vorbeam mai sus. Mai mult este o zvâcnire de moment, în sensul traversării unei denivelări cu roata de față pe cât posibil ridicată sau descărcată de greutate. Acesta este un exercițiu foarte relevant. Dinamica manual-ului va căpăta brusc un sens pentru fiecare dintre noi. Și asta instant!

În clipul de mai jos am făcut un compromis pentru a prezenta mai bine mișcările necesare manual-ului. În realitate manual-ul este mai ușor de deprins în mișcare și nu pe suport, deoarece în cazul meu static frâna de spate nu are nici un efect.





Logica?

Extrem de simplu:

a.) Îndoim genunchii și mutăm bazinul în față - roata de față coboară. Dacă am exagerat în mișcare, punem roata de față jos și încercăm din nou.

b.) Îndreptăm genunchii și mutăm bazinul în spate - roata de față se ridică. Dacă am exagerat, putem acționa ușor frâna de spate.


Coborârea centrului de greutate:

Pentru a ajunge în cea mai bună poziție pentru manual, în momentul ridicării roții de față este indicat să ne coborâm centrul de greutate. Lăsăm fundul cât mai jos posibil. Ne mutăm centrul de greutate (bazinul) înspre spate, chiar deasupra roții, prin împingerea înainte a pedalelor. În tot acest timp tragem cu brațele de ghidon. Brațele întinse. Astfel discutăm despre ridicarea roții de față din bazin, nu din brațe. Menținerea bazinului cât mai jos va facilita simțitor executarea manual-ului iar diversele transfere de greutate vor avea un efect mai profund. De asemenea, este și un important factor de siguranță. În cazul în care ne dezechilibrăm ne va fi mai ușor să punem piciorul jos.

Din wheelie:

Putem încerca să ne oprim din pedalat în timp ce suntem cu roata sus și să încercăm să rămânem în echilibru cât mai mult în poziția în care suntem, cu fundul pe șa. După ce facem asta de câteva ori, ne vom face o idee despre viteză și echilibru și putem încerca să ne ridicăm din șa în picioare, dar vom rămâne în balans și vom face astfel transferul înspre manual.


Când?

Experiența și stilul fiecăruia vor dicta frecvența și locurile în care vom aplica manual-ul. Este mult prea complex pentru a face o înșiruire de exemple, lista fiind practic infinită. Ca recomandare de început, putem să-l încercăm cât mai des în cât mai multe situații. Fiecare dintre noi ne vom acomoda cu manual-ul și vom putea răspunde în timp, la întrebarea ”Când?”. Pentru fiecare este altfel.

Deși tind să cred despre mine că folosesc destul de mult această tehnică, se întâmplă să am dificultăți în anumite situații în parcurgerea unor porțiuni. De obicei, tehnica manual-ului nu îi vine în minte omului dacă respectiva porțiune implică și anumite riscuri. În schimb, mai de fiecare dată după aplicarea manual-ului, lucrurile devin mai ușoare și mai stabile. Chiar dacă nu îl simțim, uneori e bine să-l gândim. Nu aș putea niciodată să exprim în cuvinte eficiența reală a manual-ului. După atâția ani de dat, încă mai continuă să mă surprindă.


Ca încheiere, trebuie să menționez faptul că nu mi-a fost deloc ușor să prezint celelalte fețe ale manual-ului, dincolo de apariția lui uzuală ca trick, dar sper să vă fi făcut să înțelegeți cât de importantă este această manevră și cât de multă valoare are, dincolo de suprafață. Ca de obicei, practica va avea mult mai mult sens decât cuvintele mele. Vă doresc tuturor să beneficiați de fun-ul, controlul, sporul de viteză și de fluiditatea pe care doar manual-ul poate să ni le ofere indiferent de disciplina pe care o practicați sau nivelul la care vă aflați.

Până data viitoare!

Toate cele bune,
Mitzu