Castle Line: freestyle de vară și good vibes

Nu în fiecare zi ai șansa de a te da în decorul unei clădiri străvechi care poartă cu onoare mantia timpului. Nu în fiecare zi te poți da în fața publicului celui mai mare festival din Romania și să-i lași cu gura căscată pe niște oameni care poate n-au văzut niciodata un concurs de dirt jumping. Riderii prezenți în weekend-ul trecut la Bonțida au avut aceste două privilegii, iar Castle Line a fost acolo pentru a uni aceste lumi diferite, care totuși se potrivesc atât de bine împreună.

When worlds collide - foto: Mihai Stetcu

Dar cum un traseu de concurs atât de complex nu crește din pământ ca iarba verde udată cu stropitoarea, munca pe domeniul Banffy a început mult mai devreme, iar brigada de shaperi de la Xventure și Royal BMX din Sibiu și-a instalat tabăra de lângă semețul castel încă la începutul lunii iunie, pentru trei săptămâni de foc și muncă zi de zi. Basculante, utilaje, lopeți, sape, greble, minte și suflet, planning și logistică. Adică partea mai puțin strălucitoare din spatele cortinei, dar fără de care reflectoarele nu ar avea ce lumina. Rezultatul? Cel mai bine a spus-o unul dintre musafirii cu ochi avizați: ”Băi, ești nebun? E fix la fel ca-n desen!”. 1-0 pentru shaperii de la Sibiu, bravo și aplauze!

Boracu' și-a meritat poza asta din plin - foto: Mihai Stetcu

31 de rideri s-au perindat în weekend-ul de concurs pe la Bonțida, atrași de mirajul Castle Line și de vibrația festivalului. Dar una e socoteala de acasă și alta e cea din târg, iar dacă e ceva ce nici un organizator nu poate controla, vorbim despre cantitatea de precipitație de metru pătrat. Cum se spune însă că nu există vreme proastă, ci doar echipament inadecvat, toată lumea a mai tras o pelerina peste hanorac, a încălțat niște cizme de cauciuc, iar shaperii au îmbrăcat frumos tot parcursul Castle Line în țiplă, așa cum se cuvine protejat un lucru prețios. Și apoi am așteptat să se deschidă cerurile cu razele mult așteptate.

Cumulonimbușii sunt parte din farmecul general, iar Dawid Godziek e un vrăjitor - foto: Mihai Stetcu

Până la urmă, nărăvașele raze și-au făcut loc printre nori sâmbătă, zi aglomerată de showdown în care s-a desfășurat întreg concursul, ce ar fi trebuit să se întindă lejer pe trei zile. Nici o problemă, ne adaptăm și nu uităm să fim recunoscători pentru ceea ce avem! În momentul când au început calificările, pământul umed și înșelător dintre landing-uri și kickere fusese de mult înlocuit cu unul uscat și compact și totul era tip-top. Game on!

Oricum, între noi fie vorba, unul dintre cele mai amuzante momente ale întregului eveniment a fost atunci când a trebuit să le explicăm celor din public, care se uitau ca curca în lemne, de ce trebuie stopit un set-up pe care până cu câteva ore înainte nu mai știam cum să-l protejăm de ploaie. ;) Dar să lăsăm apele și potopurile pentru Noe și prietenii lui din Vechiul Testament!

Zsombi și potopul - foto: Mihai Stetcu

Musafirul nostru de vază, Dawid Godziek, a adus cu el o gășcă simpatică de rideri din Polonia, iar prietenii maghiari din Gyula, Budapesta și Miskolc, prezenți în ultimii ani la fiecare concurs important de dirt jumping de la noi, nu au lipsit nici ei. Spunem asta, fiindcă Polonia și Ungaria au scene de dirt foarte bine dezvoltate, cu o istorie solidă ca fundament și rideri pe măsură și asta este esențial și pentru progresul scenei pe două roți din România.

Gal Laszlo tailwhippenește brakeless (George Pruteanu likes that) - foto: Mihai Stetcu

În finală s-au calificat doar 6 BMX-eri și 10 mountainbikeri, dar e important să spunem că nici o secundă set up-ul Castle Line nu a fost gândit să fie simplu. De fapt, era nevoie de o precizie de bisturiu pentru a-l trece doar, darămite să-l mai și procopsești cu trick-uri la fiecare element! Prezența fiecarui rider a fost apreciată și mai cu seamă cea a celor câțiva BMX-eri de street, care nu sunt prea familiarizați cu acest tip de teren de joacă, dar care s-au încumetat totuși să urce pe rampa de plecare și să dea ce au mai bun. Bravo!



Jakob Sidzina (MTB) și Marcin Sleczka (BMX) s-au calificat primii, dar riderii maghiari nu erau departe și băteau la ușa finalei cu ambiții juste: Csepel Cservenak (BMX), Gal Laszlo și Ferenc Horvath (ambii MTB). Printre ei, ciucanii Demian Barnabas și Denes Zsombor (ambii pe BMX), brașoveanul Christoph Baier și sibianul Ciprian Alexandru Fușle, plus încă alți câțiva polonezi și maghiari pregătiți pentru finală.

Kuba știe mersul - foto: Mihai Stetcu

Dar până la finală e nevoie de o pauză de respiro și de reshaping al traseului, să reîncărcăm bateriile și să dăm o raită prin festival! BRB! Tensiunea tipică pentru începutul unei finale nu a lipsit nici la Castle Line, iar publicul mai numeros, muzica de la scenele din fundal și freamătul general al festivalului nu au făcut decât să sublinieze ce era firesc. 16 rideri, 3 manșe de căciulă - să-i dăm drumul!

La BMX, duelul principal s-a purtat, așa cum era de așteptat, între Csepel Cservenak și Marcin Sleczka. Marcin ne-a surprins puțin cu un backflip la primul kicker, dar Csepi a venit și el cu unul și mai mare si cu o evoluție mai bună pe restul traseului. Mesajul clar: ce poți tu, pot și eu mai bine! Tragem linie și Csepel ajunge pe 1, Marcin pe 2, Demian Barnabas pe 3, iar titlul de best rookie se duce la Denes Zsombor din Ciuc, cu prestații convingătoare în tot weekend-ul.

Trenul de Cracovia a ajuns în gara Bonțida - foto: Mihai Stetcu

La MTB aglomerația era mai mare și, evident, și pretențiile. Deși inițial nu prea au strălucit cu trick-uri anume, ci mai degrabă au bifat linii simple, Martin Rot (Polonia) și Laszlo Gal (Ungaria) au început să scoată bunătățile din tolbă: 3-uri frumoase, truckdrivere, ocazionalul tailwhip și barspin-uri pe unde permitea relieful. Andras Horvath a fost și el o surpriză plăcută și s-a uimit în primul rând pe sine, încă din calificări, dar amicul Ferenc Horvath a fost cel care a dus creativitatea cu un pas mai departe, întorcându-se cu bunnyhop înapoi inspre shooter-ul final și încercând să își maximizeze manșa cu o linie extra pe sens opus. Excelent! Jakob Sidzina a.k.a. Kuba a fost însă de neoprit și nu prea ai ce obiecta în fața unui rider care-și începe linia cu un backflip barspin și o continua în truckdriver și tuck no-hander. Respect! Kuba a câștigat evident și nu s-a putut dezlipi de rânjetul său de bună dispoziție întreaga zi. Pe locul 2, creativul Ferenc Horvath și pe 3 Martin Rot, omul în negru, un fel de Johnny Cash al evenimentului, setat pe modul ”silent assassin”. Ciprian Alexandru Fușle a.k.a. Borac nu s-a lăsat până nu și-a bifat propria linie creativă: un can-can to can-can landing și bunnyhop din can-can peste hopurile de intoarcere. Apreciere unanimă și un titlu ad-hoc de best rookie, care de fapt exprima mulțumirile tuturor pentru un om care a muncit trei săptămâni și și-a mai făcut timp să se și dea bine. Chapeau!

Kuba cu truckdriveru' dă festival - foto: Mihai Stetcu

Duminică a fost zi de best trick și chillax, iar polonezii s-au arătat din nou surprinzători, prin Adam Gloscowic, mai degrabă discret cu o zi înainte, dar care s-a motivat prompt pentru un backflip tuck no-hander la kicker-ul cel mai mare și și-a adjudecat trofeul fără probleme. În paralel, Christoph Baier a.k.a. Liniile Aeriene Săsești™ a făcut ce-a făcut de s-a reîmprietenit cu solul festivalului și a plecat s-o caute pe Zâna Măseluță. Un mariaj de perspectivă!

Colorata cu Dawid Godziek, 360 X-up, hașdere și tot ce vrei - foto: Mihai Stetcu

Cireașa de pe tort? Dawid Godziek, care atunci când a avut timp a zburdat atât de cursiv și de frumos pe traseu încât cuvintele de aici nu-i pot face dreptate. Vă putem spune însă că trick-urile arată atât de simplu la Dawid, de zici că-i o joacă de copii. Spre exemplu, la un moment dat, cu toții am crezut că Godziek a dat un decade la primul kicker de pe linia de întoarcere, dar de fapt trick-ul s-a dovedit a fi un 360 switch downside tailwhip, ceva infinit mai complicat, dar tratat de Dawid cu zâmbet, ca și când nu ar fi fost cine știe ce. Atât.



Tragem cortina peste Castle Line, cu mulțumirile de rigoare îndreptate către public, către rideri, către organizatorii Electric Castle și toți cei care au contribuit, dar în primul rând cu aplauze pentru shaperi! Bine așa!

Ride on!



Uitați-vă și la galeria foto de la omul nostru Mihai Stetcu, nu fiți tăntălăi!