Sunt destul de încuviinţat că o parte bună dintre voi a urmărit ce s-a întâmplat în weekend-ul acesta la Rocks 'n Roots 3 la Mogoşa, aici, pe site-ul Garage Racing, pe Facebook şi aşa mai departe. Aici ne confruntăm cu rezumatul zilei de concurs de sâmbătă şi cu efectele ei în rândul participanţilor şi a publicului. Evident, cu promisiunea, că alte imagini faine sunt în curs de apariţie. Reţineţi, vă rog, asta!
Am stabilit deja la ultimul update că şansele ca ploaia să aibă vreun cuvânt de spus în economia concursului sunt cam zero. Asta fiindcă ar fi trebuit să plouă prea mult ca să conteze şi ca traseul să revină la statutul îmbibat de anul trecut sau, de preferinţă, la aderenţa ideală pe care o visează unii. N-au decât să viseze! Vă spun din nou: sportul se numeşte "mountainbiking" şi nu există condiţii nefavorabile, ci doar echipament neadecvat. Traseul este acelaşi pentru toată lumea, deci nu pricep de unde atâta chef pentru lamentaţii. Mai bine ne-am bucura că avem concursuri cum trebuie, cu marcaj, cronometrare, premii, afterparty şi aşa mai departe. Pe bune.
După ziua de vineri, când mulţi rideri comentau deja la ultimele ture că traseul devenise între timp "no fun", sâmbăta dimineaţa, când s-au dat ultimele ture de antrenament, nu a făcut decât să confirme lucrul ăsta. Aproape nedormit, stând la start mă gândeam doar "Keep it safe!" şi îmi revenea în minte obsesiv imaginea celei de-a doua compilaţii Fat Wreck Chords, intitulată sugestiv "Survival of the Fattest". Cel târziu în prima pădure, chiar înainte de Deşertul Gobi™ mă simţeam total surprins de circumstanţe şi aveam impresia că mă dau printr-un cu totul alt loc, cu exces de pietre volante, şanţuri şi praf. 'tu-ţi prafu' mă-tii! Ceva mai încolo, Five Tenii aveau să mă scoată din primul bucluc şi să mă salveze de un contact cordial cu un copac. Calificarea a fost la fel: am dat cea mai proastă tură din tot weekend-ul, m-am bucurat amar c-am ajuns jos şi am constatat că ai şanse mult mai mari să te spargi dacă mergi încet decât dacă laşi de frânuri (sic). În cuvintele marii campioane Juliana Furtado: "People don't realize it, but the whole secret to mountainbiking is pretty simple: The slower you go, the more likely it is you'll crash." Corect! Traseul era vraişte de la atâta dat şi cea mai bună idee pe care aş fi putut-o avea era să caut vreo 20 de minute de somn revigorant şi Harry Heath approved. În plus, organizatorii aveau să închidă traseul între calificări şi finală, exact pentru a-l mai pregăti pentru cele mai importante ture ale zilei.
Surprize în calificări? Mda şi nu prea! Omul Meu Chilea™, primul calificat, e deja o confirmare, Sorin căzuse undeva înainte de roadgap şi venise jos cu al lui costum de ciclop pudrat cu nişte cacao de pe traseu, iar unii dintre favoriţi o ardeau aiurea prin pădure cu opriri intenţionate sau cu manşe de cruising. Aşa în serios ne luăm deja? Hai pe bune! Interesantă prezenţa lui Mitzu, care e din filmul cu autosubestimarea intenţionată (de parcă nu am şti), pe locul 5 şi Mircică de la Funride pe 6, ceea ce e de-a dreptul senzaţional, dacă mă întrebaţi pe mine. Bravo, Mircea!
La Juniori, Sebică o lăsase moale şi le ceda primele două locuri lui Ionuţ Sava şi lui Ciprian Mureşan, la Masters, Istrate nu se ţinea de prostii, că nu îi stă în fire, şi stătea lejer pe 1, cu polivalentul Kiks pe 2 şi cu evergreen Popo pe 3, iar la hardtail favoritul logic Andi avea probleme deci îl lasase pe localnicul Vlad Savu pe prima pozitie. Fete? Una singură, Jutka Nemeth, dat fiind faptul că simpatica Petra se accidentase şi decisese să joace cartea bunului simţ: abandon şi siguranţă.
După binevenitul somn, eram sus la start şi decideam că singurul mod de a fi mai safe era să merg mai tare şi să nu mă mai trag pe cur. Bun, odihnă pe secţiunile mai simple, ţine de ghidon să nu cadă mâna, 23 de secunde mai bine şi totuşi tot găină. Dar binele era evident: tocmai încheiam un weekend de dat în care îmi plăcea pentru prima dată la modul sincer traseul de la Mogoşa. Ăsta e un lucru nepreţuit!
Jutka nu prea avea cum să ajungă a doua, deci şi-a primit aplauzele meritate la finish. Ez az! Andi "The Destroyer" se instala la hardtail pe un lejer loc întâi al cărui timp le dă ruşine multor rideri pe full suspension-uri: 5:46.20. Masters şi Istrate îi dă încă o manşă fără a-şi asuma riscuri majore. E înfricoşător cât de bine pot merge unii când se dau "la siguranţă"! Kiks, mulţumit, pe doi şi Popo, la fel de împăcat pe trei. Nu pot să nu remarc prezenţa Preşedintelui Băii Mari (relaxaţi-vă, e o glumă), Ovi Laser, pe 8 şi pe eternul Putyu de pe 9. Apăi spuneţi-mi mie cui îi mai vine fanclub-ul la mijlocul traseului în concurs, iar favoritul opreşte la modul cel mai serios să bea o bere cu ei?! Maramu at its finest, aşa cum ştim din poveşti. Ca să fie tacâmul complet: legenda oldschool Domi pe 7, tuner-brain Adi Lucskai pe 6 (posibil prima participare într-un concurs), local Popo pe 5 şi Dan DeHaşEs onorabil pe 4. La Juniori, favoritul meu personal, Cătălin Turcu, s-a plantat sigur pe 4, cu localnicul Vlad Buzaşu pe 5, în timp ce podiumul totul se inversase: Sebică 1, Cipri 2, Ionuţ 3. Şi da, Sebică a avut din nou o prestaţie de Troy Brosnan local, cu un timp numai bun de locul 5 la Elite, şi i-a făcut pe mulţi să spună "Anul viitor sau peste doi ani..." Bine-bine, mai întâi să-şi facă rost de un bike mic de dirt, fiindcă ăla va fi cel mai bun lucru pentru a mai evolua un pas.
"Băi, nu ştiu dacă pot să leg o manşă întreagă." pufăia modestul Mitzu cu două zile înainte în timp ce dădea secţiuni dintre cele mai rapide şi mai stylish. Drept îi, că Mitzu dintotdeauna arăta mai rapid decât era de fapt, şi asta datorită stilului de dat foarte dinamic, pe spatele bicicletei, a la Chris Kovarik. Am aflat până la urmă şi cum se traduce în minute şi secunde chestia asta: 4:36.09 şi locul 10, ţucu-ţi modestia! În spatele lui, pe 11, consăteanul Tavi Trif, un tinerel talentat care încă mai are timp să se arate, în faţa lui, pe 9, Tzuna din Câmpulung Moldovenesc, care era fericit că leagă în sfârşit o tură coerentă la Mogoşa, pe 8, mai încolo, Norbi Boroş, cel mai bun localnic. Stop, pauză! Nu ştiu ce-şi imaginează lumea când vede bicicleta şi echipamentul lui Norbi; probabil au impresia, ca mulţi copii visători de aici de pe site, că e ceva fiu de senator intergalactic sau că s-a împiedicat într-o zi de o ladă cu diamante. Nu, copilaşi, Norbi munceşte de-i sar ochii din cap, aşa cum fac mulţi care au biciclete bune şi aşa cum ar trebui să vă propuneţi şi voi! De ce am scris chestia asta? Fiindcă trebuia. Şi fiindcă am aflat întâmplător că Norbi, la câtă treabă are pe cap, de abia a apucat să se dea la concursul lui de casă. Deci servim rezultatul ăsta cu extra extra Respect!
Mergem mai departe la locul 6 şi la Ciupi, cu menţiunea şi rugămintea de a vă bucura pentru el. Omul se pare că este într-o relaţie stabilă, se mută împreună cu fata în casa lor, iar asta contează enorm. Am citit eu undeva că "a good woman can make you ride better". De fapt, n-am citit, că Rob Warner mărturisea asta printr-un Sprung sau într-un interviu, nu mai ştiu exact. Ideea e că Ciupi a fost relaxat şi low profile tot weekend-ul, s-a dat trenuleţ cu Sorinel şi Danika, a tăcut şi a făcut. Dau două zâmbete sincere şi o îmbrăţişare caldă pe chestia asta! Locul 5 a fost al lui Geza, despre care nu trebuie să spun decât că nu mai are nimic de demonstrat şi că sunt convins că se bucură tăcut de fiecare cursă. Locul 4 şi Răzvan Chilea, care e atât de de treabă şi atât de simpatic, încât a devenit cu repeziciune Omul Tuturor. Chilea e cerebral, vede linii (am mai spus-o) şi e cel mai bun exemplu de atitudine pentru mult timp de acum încolo. Îi ţin pumnii pentru un podium şi, mai bine, pentru un loc I, oricând. Cred că e destul de logic să scriu că Răzvan umple cumva, ca atitudine, modestie şi bun simţ, golul lăsat de Mircea Fănăţan, care s-a reorientat puţin din punct de vedere biciclistic în ultima perioadă. Faini oameni, faini! Locul 3? Simplu, Petardă nemulţumit. De fapt, nu îmi aduc aminte când l-am văzut pe Petardă mulţumit la vreunul dintre ultimele concursuri. Dac-aş avea un voucher la vreun peştişor de aur, mi-aş putea dori nişte direcţie pentru băiatul ăsta, care poate ajunge mai departe decât oricare altul înaintea sa. Locul 2, Danika. Ei, Danika are el zâmbetul lui molipsitor şi sincer, bucuria de a se da, stilul cizelat de BMX şi pe hardtail şi în sfârşit înfloreşte cu rezultate bune. E greu să nu te bucuri pentru aşa cineva! Şi Sorin? Locul 1, declarat fără să forţeze şi pe pană în ultimele curbe (nu că ar conta prea tare la marja lejeră de 6 secunde). Citiţi şi memoraţi: Sorin e singurul profesionist adevărat pe care îl avem în disciplina asta şi asta de ani de zile! Set-up de bicicletă, alegerea echipamentului pentru cursă, respectul faţă de sponsori, pragmatismul şi realismul întotdeauna neînduplecat, uneori calculul cinic - concurenţa să stea jos, să scoată o foaie şi să îşi ia notiţe. Dacă l-au bătut pe Sorin, posibil să fi fost norocoşi, foarte norocoşi. Mai am două paragrafe şi am încălecat pe o şa.
Unul este despre clubul Garage Racing, despre cum s-au modificat nişte lucruri şi cum s-au înlocuit nişte oameni cu alţi oameni şi despre feng shui-ul intern al unui club care uneori nu e ceea ce pare. Mi-e ruşine cumva să spun că, având informaţii din interior (poate corecte, poate nu), am avut nişte dubii că o vor duce la bun sfârşit. Îmi cer scuze. Concursul ăsta a fost făcut din bani puţini, muncă multă şi inimă şi mai multă. Dar aici e datoria mea de prieten şi de om să le mulţumesc tuturor celor care au pus osul la treabă pentru concursul de anul acesta. A fost cel mai bun pe care l-au făcut şi tocmai şi-au probat competenţele. Cine nu aplaudă, îl iau de urechi! Respect Garage Racing!
Al doilea este despre petrecerile de la Baia Mare, despre cum continuă ele pe la lume pe acasă şi practic nu se termină niciodată şi despre cum ştiu ele să se facă memorabile. De data asta se pare că Petardă, un iluzionist al distracţiei de seară, a dat la Chill & Jazz Cafe tonul şi vibraţia cu shot-urile sale şi nu pot să infirm, deşi am ajuns târziu la party. A fost muzică faină, forfotă mare şi fete. De ce vorbesc iarăşi despre fete pe un site de biciclişti? Păi pentru că e vorba de party şi doar n-ar trebui să vorbim despre biciclete toată ziua ca nişte tocilari! Fără fete şi fără susţinerea lor, evenimentele de biciclete ar fi lejer nişte gay parties unde toată lumea povesteşte despre ce click a mai descoperit el la amortizor, ce presiune are în roata faţă, ce culoare de lentilă foloseşte şi asta e de evitat. Fetele din Maramu sunt o specie aparte şi îşi merită paragraful lor în orice articol de eveniment. Iată o imagine care spune mai bine ce mă chinui eu în frazele anterioare:
Dada, da-da! Credit foto: Facebook
Ca să fie totul în regulă, iată clasamentul complet şi din finală:
Kiks: contrapante la micul dejun. foto: Janos Rusiczki
Sebică: contrapante la desert, nu "banane"! foto: Janos Rusiczki
Bogdănel prin natură. foto: Janos Rusiczki
Geza. Lejer. foto: Janos Rusiczki
Zăhărie ştie o mie! foto: Janos Rusiczki
Tzuna. Totul e pe verde. foto: Janos Rusiczki
Ciupi. Asortat. Relaxat. De notat. foto: Janos Rusiczki
Andi din Iashington e Nebun De O Viaţă. foto: Janos Rusiczki
Danika. Privirea e unde trebuie. foto: Janos Rusiczki
Cezar. Tricolor. Locul 8 în calificări, pană în finală. foto: Janos Rusiczki
Mihai Istrate. Tot timpul în control. foto: Janos Rusiczki
Popo o ţine jos şi e bine aşa. foto: Janos Rusiczki
Ovi Lazăr, "Preşedintele Băii Mari". ;) foto: Janos Rusiczki
Ciupinned. foto: Janos Rusiczki
Miki pentru Bistriţa. foto: Janos Rusiczki
Tudor Mocanu pentru Oradea. foto: Janos Rusiczki
Bogdănel, la traverseul de sub scaun. foto: Janos Rusiczki
Vicky are o poză bună. Dăăă!!! foto: Janos Rusiczki
Ultrafotogenicul Mircică. Din păcate, pană în finală. foto: Janos Rusiczki
Boti is back, partea a doua! Yeah! foto: Janos Rusiczki
Compoziţie clasică. Danika. foto: Janos Rusiczki
Andrei Zovaczki. A spus cineva "praf"??? foto: Janos Rusiczki
Adi Lucskai şi atitudinea corectă. foto: Janos Rusiczki
Baia Mare e locul unde mi-am lăsat o parte din inimă cel târziu acum zece ani. Mi s-au umezit ochii şi mi-a bătut inima mai repede scriind rândurile ăstea. Mereţi la Maramu!
