Readucem la viaţă o bicicletă veche - hai să vezi CUM!

Aveam de gând să scriu de mult articolul ăsta, iar acum timpul s-a copt în sfârşit. Fiţi atenţi aici!

Putem povesti despre biciclete până ne plictisim, dar două lucruri nu se vor schimba niciodată:

- să ştii să îţi repari singur bicicleta e esenţial
- să arunci/neglijezi obiecte care încă pot fi folosite e o tristă risipă

Ultima idee mă deranjează deosebit de tare în ultimii ani, la fel ca şi migraţia noastră din ce în ce mai evidentă către o societate definită numai prin consum şi nimic altceva. Dar asta este altă poveste... Ştiţi principiul ăla românesc al părinţilor noştri, "nu-l arunca, fiindcă nu se ştie niciodată la ce o să-ţi trebuiască"? Ei bine, el este foarte adevărat şi foarte bun dacă obiectele păstrate ajung şi să fie reparate şi nu sufocă doar locul prin pod, sau şopron. Deci hai să ne punem pe treabă!

Înainte de asta însă trebuie să răspund la o întrebare esenţială: de ce? Vă spun de ce aţi vrea să repuneţi pe roţi bicicleta aia veche de acum 15 ani sau ce oţi mai fi având prin dughene!

1. Pentru că bicicletele vechi erau sensibil mai bine făcute decât cele noi de acum. Compară un Nec's Bike, un Torpado sau o Olimpia de acum 17 ani cu un DHS, un First Bike sau un Rich Bike de acum. Nu e nevoie să spun mai mult. Există puţine biciclete onorabile şi accesibile astăzi. (Neuzer e un bun exemplu.)

2. Pentru că o bicicletă reparată îşi trăieşte o nouă existenţă şi îi poate schimba cuiva în bine viaţa. Repar-o, fă-o cadou, împrumut-o unui prieten, dă-o unchiului de la ţară sau ţine-o pentru ieşit la bere vara; nu contează! O bicicletă rămâne unul dintre cele mai simple şi mai faine lucruri pe care le poţi oferi cuiva, chiar şi ţie!

3. Pentru satisfacţia de nedescris în cuvinte de a fi făcut un lucru bun, de a fi terminat ceva ce chiar funcţionează şi pentru acumularea de experienţă în şurubăritul la biciclete. Atenţie însă, şurubăritul crează dependenţă!

4. Pe okazii, prin diversele bazare şi prin târguri e plin de gunoaie "refurbished" la suprapreţ. Nu cădeţi în capcana şmenarilor amatori; puneţi mâna pe scule şi economisiţi mai bine de jumătate din bani!

Studiul meu de caz este bicicleta prietenei mele pe care am redescoperit-o împreună astă primăvară. Ea îmi cânta că are nevoie de o bicicletă, eu că "da' asta ce are?" Mi-am propus să readuc bicicleta respectivă de prin 1995/1996 în stare de funcţionare şi fix asta am şi făcut. Bine, domnişoara a primit în cele din urmă ceva mai pe măsura pretenţiilor ei, dar bicicleta asta încă există şi face treabă. O să o luăm gradual, pe piese:


Bicicleta cu totul

Există magazine care trăiesc din recondiţionarea de second hand-uri şi sunt întotdeauna o sursă bună pentru un început de proiect. Luaţi bicicleta înainte să fie "aranjată" şi o să vă iasă ieftin de tot. Alte locuri unde puteţi găsi biciclete ieftine sunt târgurile, dar mare grijă la ce cumpăraţi, să nu daţi peste o furăciune! Negociaţi la sânge şi nu daţi de înţeles că sunteţi cunoscători şi nu vă arătaţi entuziasmaţi de anumite piese mai de marcă, fiindcă oamenii sunt versaţi. "Shimano? Ce chinezărie mai e şi asta? Du-te, dom'le de aici!" ;) Exemplu: bicicletă de CrMo din '89/'90 cu echipare XT M730, fără roţi, schimbător spate şi şa, tijă de şa înţepenită, monobloc muci - 50 de lei (fără negociere), astăzi curăţată pe bucăţi la mine în beci, aşteaptă vopsea. Pregătiţi-vă în general să daţi de la 50 la 200 de lei pentru o bicicletă completă. Orice e peste trebuie să fie ceva mai deosebit. Atenţie! Nici bicicletele retro şi/sau cu valoare istorică nu prea sar de 100 de Euro cu totul. Cine nu e convins, să facă bine să verifice ebay.co.uk şi să caute "completed listings" pentru dovezi. Biciclete bune până în 50 de lire sunt ceva comun.


Cadrul

Din fericire bicicletele entry level mai vechi aveau cadre din oţel HiTen cu ţeavă mai subţire, adică exact cum ar trebui să fie lucrat un cadru de oţel. Tuburile supradimensionate de pe bicicletele ieftine de azi nu fac decât să adauge greutate şi să scadă din manevrabilitatea generală în încercarea lor eşuată de a imita aluminiul. Aveţi un bike vechi cu ţevi subţiri? Consideraţi-vă fericiţi! Chestiile ăstea de obicei şi ţin de te plictiseşti. Multă lume intră în filmul cu revopsitul cadrului, dar eu nu vă recomand asta. În primul rând un sablat şi vopsit electrostatic (cea mai simplă variantă) costă în total vreo 50 RON, iar o bicicletă mai arătoasă atrage mai multe priviri şi implicit hoţi. Dacă nu e ceva special care să merite atenţie, atunci las-o aşa! În cazul de faţă, avem o Olimpia veche din oţel. În afară de o curăţare generală cu o cârpă uşor înmuiată în diluant nitro nu i-am făcut nimic. Atenţie, diluantul nitro mătuieşte, dar aşa cum arătam mai înainte look-ul nu ar trebui să fie o problemă. Pentru mizerie mai serioasă (genul de praf/noroi amestecat cu vaselină şi împietrit ulterior) puteţi folosi şi WD40 sau substanţe speciale pentru curăţat stickere care înmoaie mizeria.

Olimpia Navaho 1996-ish: ready to ride, better than ever!

Furca şi cuvetele

Majoritatea bicicletelor despre care vorbim aici sunt cu furci de 1" şi cuvete pe filet. Dacă furca nu e strâmbă şi cuvetele distruse/punctate, atunci daţi-le pace, că-s foarte bune! Dac-aveţi nevoie de înlocuitori, se găsesc furci decente la 35 de lei şi cuvete bunicele de pe la 20 de lei. Dacă totul e pe oversize, adică pe 1.1/8", şi e nevoie să faceţi înlocuiri, mai bine treceţi direct pe sistemul Ahead de prindere directă pe furcă. Din experienţă proprie vă spun că puteţi lua cea mai ieftină furcă pe filet (35 RON) şi puteţi să puneţi pipă Ahead pe ea fără probleme. Altfel, cea mai ieftină furcă fără filet e vreo 60 de lei, iar cuvete bune de la Point, Acor sau Neco se găsesc între 30 şi 50 de lei. Bicicleta mea avea o furcă fixă okay şi cuvete pe care doar le-am desfăcut, le-am curăţat cu o cârpă şi le-am uns cu vaselină.


Tija de şa plus colierul

Aici treaba e puţin tricky, fiindcă vechile cadre au adesea cote mai bizare de tije de şa. Dacă aveţi o tijă care nu crează probleme, lăsaţi-o acolo, chiar dacă e inestetică şi poate din oţel. Dacă nu, înlocuitoarele încep de pe la 30 de lei, iar dacă nu vă găsiţi pe cota pe care vă trebuie, puteţi să luaţi ceva mai subţire şi improviza cu un beilager făcut dintr-o doză de cola/bere. Nu vă agitaţi, că nu e concurs de frumuseţe aici! Colierul e de regulă integrat în cadru şi se strânge cu şurub şi piuliţă. Dacă vreţi să umblaţi des la înălţimea şeii, merită investit într-unul cu strângere rapidă care începe pe la 10 lei. Dacă nu, lăsaţi şurubul acolo şi nu vă stresaţi nici că v-o fura cineva şaua. Dacă tot suntem în zona asta, puneţi mâna pe cârpă, ştergeţi bine interiorul ţevii în care vine tija de şa şi ungeţi tija cu ceva vaselină. Aluminiul şi oţelul corodează în condiţii de umezeală şi au prostul obicei de a lega prietenii trainice pe care uneori nu reuşeşti să le desparţi decât cu sodă caustică. Nu vă doresc asta! Olimpia noastră avea o tijă urâtă de oţel cu cap ca de Tohan şi un quick release la fel de urât din tablă de oţel ambutisată. Fiindcă mofturile nu erau în program, le-am curăţat, le-am uns şi le-am pus la loc.

Ţevi subţiri, frâne noi, roată mai bună - altă viaţă!

Monoblocul şi angrenajul

Cele mai multe biciclete ieftine vin şi azi cu axuri pedaliere simple cu bile şi cele vechi nu fac excepţie. Aici merită clar investit într-un upgrade la un monobloc cu rulmenţi pe care-l găsiţi de la 30 de lei în sus. Angrenajele sunt adesea din oţel cu braţe plastifiate. Sunt hâde, dar dacă nu sunt strâmbe sau tocite, merită păstrate fiindcă foile din oţel se uzează în general mai greu decât cele din aluminiu. La Olimpia atât braţele cât şi axul pedalier erau în stare bună de funcţionare deci au rămas acolo.


Pedalele

Unul dintre cele mai importante puncte de contact cu bicicleta. Sunt dispus să pariez că în 90\% din cazuri pe o bicicletă veche o să găsiţi pedale varză cu aderenţă între zero şi unu din zece. Întâi aruncaţi o privire pe acasă şi vedeţi dacă nu v-au rămas nişte pedale de pe bicicleta voastră bună, pe care nu le mai folosiţi sau care sunt uşor de reparat/recondiţionat (e nevoie doar de nişte chei şi de vaselină de cele mai multe ori). Dacă nu, luaţi cele mai ieftine pedale cu platformă; ar trebui să coste vreo 30 de lei. Pedalele trendy-flendi de BMX din plastic pot fi şi ele o idee bună, fiindcă sunt între timp suficient de aderente, sunt uşoare şi destul de ieftine (20 de lei pentru unele no-name identice cu unele "de marcă"). În cazul de faţă aveam nişte pedale bune din aluminiu cu un exterior metalic şi se învârteau bine, deci nu le-am făcut nimic. Poate fi o idee bună să le daţi jos, orice ar fi, şi să le gresaţi filetul.


Pipa, ghidonul şi manşoanele

Aproape sigur avem de a face cu o pipă de oţel cu nucă: grea, neagră şi urâtă, la care se adaugă un ghidon de oţel negru şi drept. La fel ca înainte: nu sunt stricate, nu le schimba, iar dacă trebuie să schimbi, caută ce e mai ieftin. Un ghidon de 25.4 cu ceva rise poate fi o idee bună pentru că sigur e mai confortabil şi e ieftin. Dacă aveţi o interfaţă de 1" pe filet, puteţi vâna pe la un bikeshop unde au şi piese second hand o pipă mai veche de cursieră din aluminiu, care e mai bună şi mai elegantă decât cea de serie. Aveam pe acasă o pipă de Ahead cu un filet stricat şi un adaptor de Ahead de la 1" la 1.1/8", iar pipa originală nu mai strângea ghidonul, deci am făcut rocada. La pipa de Ahead am găurit lăcaşul cu filet stricat şi am instalat un şurub mai lung cu inbus şi o piuliţă cu capăt rotunjit de la un sabot de V-brake. E soluţia rapidă, dar cine are răbdare, poate înlocui astfel ambele şuruburi şi poate lărgi puţin gaura de pe partea cu piuliţa pentru ca aceasta să se integreze mai estetic în peisaj. (Asta am făcut eu cu pipa mea Sunline V-One de pe bicicleta mare care e făcută dintr-un material dezamăgitor de prost.) Ghidonul de oţel de pe Olimpia a rămas acelaşi, dar am schimbat manşoanele cu unele moi şi groase care îmi rămăseseră pe acasă. Cele mai ieftine manşoane decente le găsiţi în Kaufland cu 4 lei 98 de bani.

Pipa no-name cu adaptor de Ahead şi reparaţie la repezeală

Şaua

Un alte element de contact cu bicicleta foarte important şi care prin definiţie e o treabă de preferinţă. Dacă şaua e în stare bună, atunci păstraţi-o. Dacă nu sau dacă nu vă simţiţi bine pe ea, schimbaţi-o. Şeile încep undeva pe la 20 de lei, dar faceţi ca mine: cumpăraţi şei la mâna a doua de pe net. Oferte sunt destule şi bune. O şa bună care e scorojită poate fi reîmbrăcată în piele cu ceva bătaie de cap, pentru cine are puţină îndemânare şi zor de ala ceva. O geacă veche de piele poate servi pe post de donator şi puteţi avea şi o piesă custom pe bike! Dacă bicicleta ajunge la o fată sau doamnă, făceţi-i un bine şi luaţi-i o şa specială de damă. Anatomia jumătăţilor noastre mai bune o cere şi ele o să vă adore pentru atenţia acordată. Să nu spuneţi că nu v-am zis! Eu am ales să păstrez şaua originală fiindcă în partea asta a proiectului ştiam deja că o să-i mai fac domniţei o bicicletă cu toate bunătăţile. ;)


Lanţul şi pinioanele

Ăştia sunt executanţii centrului de comandă de pe ghidon, iar uzura lor poate fi determinată cu puţină atenţie şi un ochi ager. Nu vă grăbiţi să le schimbaţi din prima! Din experienţa mea, puţine dintre mountainbike-urile vechi şi ieftine au văzut mulţi kilometri în regim de forjă, deci aveţi şanse bune ca ele să poată fi refolosite. Mai mult ca sigur sunt murdare, deci puteţi să le demontaţi şi să le curăţaţi cât de bine puteţi sau, mai bine zis, cât aveţi răbdare. Pentru lanţ am un pont clasic: puneţi benzină într-o sticlă de plastic de 2 litri, băgaţi lanţul înauntru şi lăsaţi-l la "macerat" o zi - majoritatea jegului va dispărea acolo. ;) Dacă e nevoie să schimbaţi lanţul sau pinioanele, mai bine le schimbaţi împreună, pentru că ele oricum se uzează împreună. Pinioanele vor fi sigur pe filet şi le găsiţi pe la 35 de lei, iar lanţul la 20-25. Ale noastre erau okay şi schimbau bine, deci au rămas pe bicicletă.

Janta spate Alesa X-Plorer şi schimbătorul Shimano Tourney

Schimbătoarele şi manetele de schimbător

Şi aici funţionează principiul "înlocuieşte doar dacă e stricat şi alege varianta cea mai ieftină". Atenţie mare! Dacă "varianta ieftină" înseamnă piese "de la ruşi" din piaţă, uitaţi urgent de ea, fiindcă o să vă producă numai bătăi de cap şi o să vă blestemaţi zilele! E valabil, evident, şi pentru lanţ, pinioane şi alte piese. Nu vă caliciţi, fiindcă o să vă doară mai târziu! Şi manetele şi schimbătoarele pot fi demontate, curăţate şi reasamblate. De cele mai multe ori, asta e suficient, dar fiţi foarte atenţi dacă desfaceţi manetele, să nu pierdeţi din piese şi să reuşiţi să le şi montaţi înapoi. Iarna asta am frecat şi curăţat o grămadă de schimbătoare în beciul casei, şi pot să vă spun că şi aici diluantul nitro, WD40-ul plus acolitul lor, alcoolul tehnic vă sunt cei mai buni aliaţi. La schimbătorul spate aveţi grijă să curăţaţi pe îndelete şi rotiţele din plastic, să le ungeţi cu vaselină, să ştergeţi excesul şi să le montaţi la loc. Curăţaţi schimbătoarele cât puteţi de bine şi ele vor păşi într-o nouă existenţă. Pe Olimpia erau montate nişte banale Shimano Tourney de 7 rânduri cu thumbshiftere butucănoase dar altminteri impecabile. Curăţate, păstrate, funcţionale - NEXT!

Cockpit-ul cu noile manete

Frânele şi manetele de frână

Ei, aici e aici! Dacă bicicletele de la mijlocul anilor '90 aveau o problemă, atunci clar acea problemă erau frânele. Braţele ălea obosite de cantilever din tablă ambutisată plastifiată şi manetele ălea oribile pur şi simplu nu te opreau şi îţi puneau în pericol siguranţa. Nici măcar variantele de aluminiu eloxat sau nobilele XTR-uri nu erau cu mult mai răsărite. Been there, done that! V-brake-ul şi popularizarea lui rapidă a adus cu sine o adevărată democratizare a frânelor decente şi a forţei de frânare eficiente, deci cel mai mare upgrade la un bike din anii '90 se poate face aici! Vechitura de Olimpia avea nişte frâne jalnice pe care le-am înlocuit cu un set complet de V-uri Promax la 60 de lei (faţă/spate) cu tot cu manete. Braţe de aluminiu, manete bune şi ergonomice; un vis pe lângă ce avea bike-ul iniţial pe el! Găsiţi şi alternative, ceva mai scumpe, de la Shimano, Avid şi alte mărci, dar puteţi arunca o privire şi pe piaţa second, pentru că un V-brake e o treabă destul de simplă şi se strică rar şi greu. Saboţii pot fi noi, totuşi, iar un set faţă/spate de saboţi Point okayish se poate lua cu 10 lei.

Nişte frâne ieftine şi eficiente. Nu ăstea sunt ProMax-urile, dar ideea e aceeaşi: accesibil şi decent.

Cablurile şi cămăşile

Al doilea loc unde se poate îmbunătăţi simţitor bicicleta, deşi de data asta nu se vede. Sincer, cei mai mulţi producători fac şi acum rabat la cabluri şi cămăşi de calitate la biciclete de peste 1000 RON, darămite pentru nişte ieftinături din anii '90! Cablurile de pe o bicicletă pe care vreţi să o recondiţionaţi sunt mai mult ca sigur ruginite şi nu le mai salvează nici o substanţă magică, deci investiţi cu încredere în cabluri şi cămăşi noi! Oricum, la V-brake o să aveţi nevoie de unele mai lungi, deci nu scăpaţi, iar performanţa schimbătoarelor depinde de cele mai multe ori nu de ele însele, cât de cabluri şi cămăşi şi de fricţiunea dintre ele. Puneţi întotdeauna un strop de ulei pe cablu şi lăsaţi-l să se infiltreze în cămaşă! Câmd schimbătorul spate nu merge, verificaţi în primul rând ultima secţiune de cămăşă care se îmbâcseşte cel mai repede şi strică feng shui-ul transmisiei. Pontul mai ieftin: se întâmplă să îmi treacă foarte multe biciclete prin mână şi implicit schimb multe cabluri şi cămăşi, dar arareori le arunc. De fapt, le arunc doar dacă sunt compromise, iar dacă nu, le pun într-o pungă cu tot cu resturi scurtate de cabluri, pentru că ce a fost bun pentru Supreme-ul meu din 2011 şi a fost schimbat de amorul artei sigur mai e bun şi pentru un bike cu Alivio din 1994. Nu? Încă ceva: cablurile şi cămăşile de la frânele pe disc mecanice de spate pot fi reciclate pentru un V-brake de spate, iar apoi de la un V-brake spate la un disc mecanic faţă şi apoi la un V-brake faţă. Tot la fel şi cu schimbătoarele şi cablurile/cămăşile lor aferente. Până la urmă e doar o treabă de lungimi şi de puţină perspicacitate... Vă recomand şi să vă cumpăraţi un cleşte pentru tăiat cabluri şi cămăşi. E una dintre cele mai utile scule pe care le poţi avea şi îţi deschide orizonturi nebănuite.


Jantele, butucii şi spiţele

Se aplică şi aici ce am învăţat până acum: merge, nu schimba; nu merge, schimbă cu ce e mai ieftin, dar nu te zgârci! Jantele vor fi de cele mai multe ori simple, dar dacă nu sunt lovite sau strâmbe pot fi lăsate acolo. Sincer, pe unde vrei să te dai cu bicicleta asta?! Butucii sunt mai mult ca sigur ceva ieftin de oţel cu bile şi conuri, cu filet pe spate şi în cel mai bun caz cu un quick release pe faţă. Ei pot fi desfăcuţi, curăţaţi, unşi şi reasamblaţi ca majoritatea pieselor. Dacă trebuie să cumpăraţi ceva pentru înlocuit pe aici, e bine să luaţi în calcul la modul cel mai serios o roată completă de la un bikeshop. Între timp se găsesc roţi cu butuci de aluminiu şi jante duble la 50-60 de lei bucata şi îşi merită toţi bani fiindcă sunt făcute de oameni care se pricep la roţi iar asta e esenţial, fiindcă felul în care se comportă roţile pot influenţa pozitiv sau negativ toată bicicleta. (Da, e valabil şi pentru bicicletele voastre mai scumpe!) Cât despre spiţe, da, okay, DT-urile Champion sunt între timp standard, dar pentru genul de bicicletă despre care vorbim noi aici şi spiţele cele mai ieftine din bikeshop sunt bune, deci daţi-le o şansă. Eu am făcut-o şi nu îmi pare rău. La Olimpia am păstrat roata faţă, dar i-am pus un ax cu strângere rapidă, fiindcă îl aveam pe acasă, iar pentru spate am găsit prin gospodărie o roată spate cu butuc JoyTech de aluminiu, spiţe DT şi o excelentă jantă Alesa Explorer cu profil înalt. A trebuit să fac pasul invers, adică să îi pun un ax plin cu piuliţe, pentru că vechile cadre cu schimbătoare Tourney nu prea suportă axuri cu strângere rapidă, aşa cum se poate vedea în imagini.

Butucul JoyTech adaptat cu ax cu piuliţe

Cauciucurile şi camerele

Ce găseşti şi încă e bun, aia e! Simplu. Alternative: cele mai ieftine camere şi cauciucuri din bikeshop şi numai de acolo; CST, Rubena şi aşa mai departe, că sunt de calitate onorabilă. De evitat: Decathlon, pentru că au suprapreţuri la accesorii şi subansamble şi piaţa "de ruşi" unde găseşti gunoi descentrat şi greu aproape la fel de scump ca în bikeshop. Foarte important! Nu neglijaţi niciodată fondul de jantă, fiindcă multe pene vin de la capetele de spiţă care străpung banda subţire de butyl montată de obicei în fabrică. Mai bine luaţi o rolă de duct tape (10 lei la Lidl), tăiaţi banda la o treime din lăţimea ei şi o rulaţi de două ori în jurul jantei. Pont! ;)


Bilanţul final:

roată spate - era acasă, nu cerea de mâncare
pipă cu adaptor - la fel
manşoane - idem
cabluri şi cămăşi - recycled
ax spate - 15 lei
set complet de frâne - 60 de lei
munca la bicicleta - timpul meu şi al lui Cezar (merci frumos!)
total - 75 de lei
satisfacţie - priceless


La ce lucrez momentan:

Wheeler-ul 5600 al unui foarte bun prieten. Demontat şi curăţat, aşteaptă acum o ureche nouă de schimbător şi transmisie. Are roţi fresh, o furcă refurbished şi alte piese faine.

Wheeler-ul a fost iniţial un trekking bike, dar nişte oameni iscusiţi i-au mutat prinderile de V-brake mai jos şi l-au făcut să arate ca şi cum aşa ar fi fost dintotdeauna.

Breezer Jet Stream de 1994 - aproape o capodoperă şi un bike pe care l-am obţinut după vreo 5 ani de când l-am văzut prima oară. Era într-o stare jalnică şi am curăţat două zile la el. Acum aşteaptă roţi şi M900. ;)

Un headbadge de legendă de la unul dintre pionierii mountainbiking-ului - Respect!

Zona critică unde se strânge mizeria şi un monobloc Shimano Deore XT BB UN-71 care merge ca în prima zi.

Frânele cantilever care vin montate pe acest bike cer un transfer cât mai lin al cablului pentru a merge fin - rezolvat cu interiorul unui cot de V-brake!

Când am luat bicicleta, Marzocchi-ul ăsta XC-700 era înţepenit, desumflat şi fără vlagă. 6 garnituri, 5 lei, câţiva mililitri de ulei şi câteva pompe mai târziu era resuscitat de omul meu Dann şi e ca nou! Merci!

O bicicletă pe care am văzut-o de curând la un shop şi nu m-am putut abţine să nu o trag în poză. Frâne şi manete XTR, BB7 pe faţă şi Pike. Aşa NU! Mai bine te împuşti în picior, serios!

Manete care valorează cât cadrul, pipa, ghidonul şi twisterele la un loc

V-brake XTR în armonie cu schimbător Tourney şi jantă de juma' de kil

Pike şi BB7 - I arrest my case!

O dedicaţie muzicală pe final tuturor celor care au un suflet pentru bicicletele vechi şi vor să le vadă înapoi pe roţi: Led Zeppelin - Ramble On. Enjoy!



Îndrăgostit fără speranţă de biciclete vechi,
Maximilian Munteanu