Sus în deal și hăț departe

Iată-mă din nou la taste după o vreme în care, reținut de datorii școlărești sau treburi de vacanță, nu am mai scris. Vreau să vă povestesc despre o experiență pe care fiecare individ pasionat de sportul pe două roți ar trebui să o trăiască, anume aceea de a se vedea cu bicicleta în natură la mulți mulți kilometri de casă. Spun asta nu pentru că mă cred vreun Bear Grylls, dar pentru un bmx-er care face 10 minute de acasă până la spot și gâfâie alte 10 după, o tură de XC e acel ceva care-i schimbă viziunea față de datul cu bicicleta.

Cum s-a întâmplat? Stăteam cu batranu' meu Pufi de vorbă și mi-a propus să mă ducă la locul unde amenajează un traseu drăguț, undeva pe Dealul Șindrilei. O tură de 30 și ceva de kilometri, no big deal după el. Țin să spun că am mai avut o ieșire de genul cu Pufi și încă doi băieți de-ai zonei anul trecut în care am prins de la caniculă la ploi torențiale cam toate tipurile de vreme. M-am gândit la chinul care l-am tras atunci și am zis să ridic un pic ștacheta. "De ce nu mergem până la Herculane?" O întrebare ce l-a bucurat pe Pufi și pe mine deopotrivă pentru că a fost total de acord. După ce mi-a explicat că treaba în care mă bag e ceva mai groasă decât ce îmi propusese am hotărât că ne întâlnim câteva zile mai târziu, timp în care am avut timp să mă gândesc și să devin nerăbdător.

Buuun... Dimineață pe răcoare, las bmx-ul la Pufi, care m-a aprovizionat cu veșmânt specific, o bicicletă și motivare, și pornim, ușor-ușor spre Munții Mehedințiului.

Fac o paralelă acum. Nu știu despre voi, dar eu cel puțin când mă gândesc la un BMX-er mă gândesc la tipul de băiat care vine la spot, bagă 10 trickuri și stă chill cu fundul pe bara de grind juma' de oră. Iar dacă-i spui de XC, va avea în minte un om plictisit care n-are ce face acasă și se plimbă cu bicla în pădure. Nimic mai greșit! Spun asta pentru că nici eu nu știam ce-i ăla XC până nu am plecat de acasă și cu bicicletă de 26".

Fără prea multă filozofare, pot spune că mi-a plăcut foarte mult senzația de libertate, peisajul minunat pe care relieful județului meu îl oferă și verdele crud care se așternea pe pădure. Cu orașul departe în spate, și cu destinația departe în față, mă gândeam doar cât de departe poți ajunge într-o zi cu bicicleta, ce locuri poți să vezi și în ce fel de locuri poți să ajungi. Condus se Pufi, am avut ocazia să mă plimb pe poteci pe care puțini s-au încumetat să meargă cu o bicicletă, (să faci o tură de XC cu un prieten e ceva fain, dar când ai alături un student la geografie familiarizat cam cu toate potecile din județ e și mai fain!) am avut parte de thrillul coborârilor dar și de gâfâitul urcarilor, am văzut lumea simplă de la țara, am simțit din nou că bicicleta e specială nu numai când faci "scamatorii" pe ea. Într-un sfârșit, nu a mai fost nimic de urcat și nimic de coborât, doar o oboseală compensată de o satisfacție foarte mare și multă foame. Am luat trenul din Băile Herculane spre Severin și am ajuns acasă cu un respect reîmprospătat pentru băieții care fac cross country.

Mă adresez XC-istilor acum: Dacă aveți amici prin oraș care se dau pe bmx și auziți ceva de genul "XC-ul e prea chill pentru mine" sau "Nu văd nicio distracție în a te da pe dealuri" vă rog, dați-le o bicicletă de 26" și luați-i pe cel mai apropiat deal de oraș. În primul rând le face bine și în al doilea rând le deschide mintea, plus că o să le arătați că datul pe bicicletă nu înseamnă trickuri și cola băută pe treptele din centrul orașului. Iar voi BMX-eri, dacă vă plac provocările, gândiți-va și la o ieșire din oraș pe bicicletă, nu doar la setul ăla de 5 scări.

Vreau să închei prin a vă arăta câteva poze din aventura asta, dar nu înainte să îi mulțumesc lui Pufi pentru experiența asta și de a-mi arata părerea de rău față de bunurile lui care au avut de suferit pe mână mea!

" Trebuie să înveți să-i râzi în față urcării! " mi-a zis undeva pe la poalele Matorăţului.

Pufi surprins in elementul lui.

La vale, pe Dealul Duhovnic.

Tot pe vale, mâncând pământ și frunze uscate.

Același Pufi, înainte să-l ia radaru' un pic mai jos.

God made dirt so dirt don't hurt. Dar cu pietrele ce-a avut?

Prin Munții Mehedințiului, undeva pe o potecă asezonată frumos cu umezeală.

Unul din momentele mele preferate din tura aceasta.

Tot pe val(e) in cariera, deasupra de Herculane.