Campionatele naționale de XCO - to be or not to be

Mai nou pe aici tot downhill vedem, asa că m-am ambiționat și am pus-o de un photo story (sper că nu greșesc) cu gândul că ”și XC-ul e popular”.

Săptămâna trecută, mai precis în data de 22 Iulie a avut loc Campionatul National de Mountainbike, mai precis proba de XCO, singura probă Olimpică dedicată mountainbike-ului.
Traseul a fost unul clasic în stațiunea Păltiniș, o zonă cu potențial extraordinar, exploatată doar pe partea de afine, mure și defrisări.
Marcarea și organizarea traseului a fost facută de către cei de la Pro Cycling iar Federația Română de Ciclism s-a ocupat de restul chestiilor oficiale.
Dificultatea acestuia a fost una ridicată și nu există rider care sa nu fi gustat din ”colbul” sibian. Cu o lungime de puțin peste 5km/tur și o diferență de aproximativ 135m (tot per tur) vă puteți face o idee cam ce coborâri și urcări erau prin zonă. Rădăcini fie că erau mai mari sau mai mici apăreau pe traseu după fiecare tură. Bolovanii puneau probleme atât pe coborâri cât și pe urcări. Dropul construit a pus probleme mai multor concurenți, unii fiind fortați să abandoneze datorită unor contuzii suferite după ce landing-ul nu a fost cel mai plăcut¬.
În concluzie nu puteai să te relaxezi nici măcăr pe zona de fals plat.
Fiindcă am concurat, destul de încet la ce galerie am avut, am reusit să trag niște cadre în timpul antrenamentelor oficiale.


Avem și câteva păreri a unor rideri care au participat:

Daniel Crista (locul 3 la U23) - Campionatul National de XCO este proba supremă pentru a vedea dacă esti un rider tehnic, din pacate eu nu sunt...când am vazut traseul am zis că eu nu cobor pe acolo, nu am mai mers niciodată pe un traseu așa greu. Pe urcări mă simțeam destul de bine, depășeam multă lume, dar pe coborâri mă duceam în spate rău de tot. Sper că la anu să reușesc o performanță mai bună decât locul 3.

Robert Dobai-Joltvinschi (actualul campion national la U23) - Păreri despre traseul din Păltiniș? Singurul cuvânt care îmi vine în minte e “perfect”. Înainte să ajung la fața locului auzisem diferite lucruri despre traseu, cum că ar fi incredibil de greu, că un downhill-er nu-și poate imagina cum e să cobori pe acolo cu un bike de xc, că ar exista până și un drop, etc. afirmații care păreau interesante, dar totodată exagerate. Ajuns în Păltiniș tot ce auzisem mi-a fost confirmat printr-o singură privire asupra intrării de pe drumul principal. Pot să afirm liniștit că din perioada în care incercam să mă dau la downhill, nici o coborare, nicăieri nu mi-a inspirat atât respect ca și aceasta. Să mai adaug pe deasupra că eram în spd-uri, cu șaua ridicată ‘până în tavan’, cu o cursă la furcă care încă mi se pare o glumă proasta ș pe o suprafata careia nu-i poate fi asociată cuvântul aderență nici măcar de către cei mai optimiști. Însă după ce am petrecut câteva ore bune pe traseu, totul a intrat în normal, m-am obișnuit cu bicicleta, cu traseul și am reusit să mă concentrez pe urcări cât mai mult posibil.
Cât despre concurs in sine,ritmul pe urcari din primul tur a fost exagerat, fapt confirmat încă din turul doi când toată lumea parcă-și amintea că exista o placa mică și încp patru tururi. Pe coborâri, exceptând primul tur în care concurența se agita în jurul meu de parcă traseul se termina în următorul kilometru’-lucru care m-a cam surprins având în vedere că eram probabil cel mai neexperimentat în concursuri de xco din pluton, totul a mers acceptabil-fără incidente.
Ce pot spune, strict legat de traseu, este că România are nevoie de mai multe competiții de genul acesta pentru ca riderii să evolueze!!! Totodată, un traseu tehnic impune o triere între maratoniștii care se îmbatș cu apă plată crezând că stiu ce e ăla mtb și că singura latura a acestui sport e condiția fizică și cei care pe langă condiția fizică(indispensabilă) au și tehnica necesară parcurgerii unor trasee ca și cel în speță.

Cristian Losonczi (campion national la Juniori) Pentru mine a fost cea mai importantă cursă din an. M-am antrenat mult, știam ce mă asteaptă. Pentru acest traseu e important să nu-ți pierzi concentrarea și încrederea pe coborâri așa că trebuie să fi antrenat pentru a rezista cursei într-un ritm maxim. În cursă m-am simtit excelent, am tras tare pe urcari și am coborât fără probleme. Am reușit să conduc cursa de juniori de la început până la final cu un avans destul de bun. Sunt deasemenea fericit că am ajuns din urmă destul de mulți rideri de la categoriile superioare și am reusit să câstig al 3-lea titlu consecutiv la cross-country lcategoria juniori!

Tudor Radu (vice campion național Elite): Pe traseul de la Păltiniș mă simt ca într-un un roller coaster. Odată ce am luat startul parcă nu mai e cale de întoarcere. Știu clar că până la finish nu mai am timp de respiro nici pe coborâri nici pe urcări. Iar dupa câteva ture solicitante, totul se schimbă: mâinile și picioarele nu te mai ascultă, viraje banale devin o adevarată provocare și ajungi să treci de multe porțiuni dificile mai mult din noroc decât din pricepere. Dar nu mă plâng. Este cel mai frumos traseu de XCO pe care am avut plăcerea să concurez vreodată. Iar cand totul se termină pe podium, devine o amintire cu totul specială.

Elisei Miron (locul 3 la Elite): În sfârșit anul acesta am prins Naționalele într-o formă mai bună decât la edițiile precedente. La Paltiniș principalul rival e traseul. Urcări lungi, cobrâri lungi, abrupte și tehnice pe care trebuie să fii lucid cu toate că inima bate la puls maxim. M-am simțit destul de bine pe urcări și încrezător pe coborâri dar cu toate astea în timpul cursei am preferat să nu risc vreo căzătură așa că nu am forțat norocul. Sper de șase ani la o medalie și acum am reușit, poate și cu puțin noroc și cu ghinionul altor rideri. Până la urmă totul face parte din joc. Părerea mai pe larg a lui Eli poate fi citită pe site-ul lui personal.

La fel și opiniile mele le-am împărtășit pe blog, unde chiar dacă am o engleză de baltă sper ca e descifrabilă.

Christian Rakosy, dovada vie a unui rider care se poate reprofila, și-a spus toată povestea pe site-ul brigăzii din Baia Mare, de la sosirea lor în Păltiniș până la pepenele sorbit chiar după cursă.

Course walk-ul e bun, dar nu în sandale

Tomi, speriat de blițuri

Marius la antrenamentele oficiale, of course.

Subsemnatul il urmează

Remember that frameset?

Tomi is hitting the trail „like a boss”.

Nici n-am asteptat sa se lase praful.

Tatăl meu, seful galeriei din timpul concursului s-a dat și el în ziua precedentă (mai pe șosea).

Zolteru și stilul lui de fourcrosser. Stil și viteză !

Ca norocu' că e moale.

Sechelele altora după căzătura anterioară.

Asta-i linia?

Kiks says no !

Zoli il urmează

Între timp, s-a actualizat și rezultatele pe site-ul UCI, primind și punctele mult râvnite. Asteptăm și un clasamet updatat să vedem cât a evoluat fiecare.

Între timp până la anu' sper să nu se adeverească zvonurile și FRC-ul să mute cursa la Brașov. Nu de alta dar pe traseu de ciclicross nici eu și nici un rider care a terminat cursa asta nu o să vrea să concureze. Ne putem astepta și la un boicot pe această temă, însă poate poate habarniștii își dau seama unde le e locul.

Nu de alta dar nu se pot compara sporturile între ele. Brașovul e o zona excepțională când vine vorba de mountainbike, dar tot ce spun e ca toți marii organizatori de concursuri, evident puneți voi ghilimelele de rigoare, să se gândească la stacheta ridicată de Surmont Festival acum câțiva ani. Până atunci, stați în banca voastră și vedeți-vă de treabă.

Până la o urmatoare intervenție, un tradițional spor la pedală,
Vlad Sabău