Arena Platoș Day & Night 2018 - În tradiția lucrului bine făcut

În iunie 1990, cam pe când ion iliescu chema mineri la București ca să planteze panseluțe și să bată studenți, cam toată România era cu ochii pe televizor și se uita la Campionatul Mondial de fotbal, primul pe care-l puteau viziona nestingheriți în libertate. Cam pe atunci au apărut pe TV și primele reclame cu cap, iar cea care ieșea clar în evidență era una la Adidas Torsion, cu celebru-i slogan ”Dacă vrei cu adevărat, poți!” Bine-bine, și ce treabă are asta cu anul 2018 și cu o cursă de downhill de la Arena Platoș Păltiniș? Păi are!



Vedeți voi, ceva mai sus de Arena Platoș, pe șoseaua ce șerpuiește tandru de la Sibiu până ajunge sus pe culmile care îmbie la momente foto câte și mai câte, se află Păltinișul. Păltinișul, o stațiune care nu ar trebui să aibă nevoie de prezentare, cochetă și frumușică, discretă și liniștită, loc unde s-au scris ceva pagini de istorie și pentru mountainbiking-ul din România de-a lungul timpului. De la cursa UCI internațională organizată acolo de Surmont în 2001 până la etapele mai recente din Triada, freamătul biciclistic a existat la Păltiniș. Și totuși, un Păltiniș renumit printre localnici pentru indolența, ba chiar ostilitatea față de bicicliști. Instalații de trasport pe cablu există, dar nu, nu ai voie să le folosești cu bicicleta. Prin comparație, deci, ce se întâmplă mai jos la Platoș este o veritabilă oază de profesionalism în turism și servicii. Și nici nu putea fi altfel. Arena Platoș Păltiniș este un business fondat în jurul X-Venture, compania cunoscută poate cel mai bine pentru notoriul Red Bull RoManiacs, dar și pentru o sumedenie de alte evenimente sportive pe fel de fel de paliere, prea multe pentru a fi enumerate aici. Ce e clar, însă, e că după ani de zile de evenimente, să-ți faci o bază solidă lângă casă nu putea fi decât un pas logic. Iar să preiei niște dealuri mai jos de Păltiniș, să le modelezi cu pârtii și drumuri, să le dotezi cu transport pe cablu și să ridici acolo o mini-stațiune nu e deloc puțin lucru și se traduce în foarte multă muncă. În foarte scurt timp, deci, Arena Platoș a devenit pentru sibieni, dar nu numai pentru ei, locul de dat pe timp de iarnă, iar pentru tânăra scenă de action sports asta a însemnat un snowpark de calitate și începutul unei serii de concursuri la nivel înalt. Știați, spre exemplu, că Arena Platoș Păltiniș este unul din două locuri din România unde au avut loc până acum competiții din seria TTR World Snowboard Tour (un fel de FMB pentru snowboarding) și că la scurt timp de la deschiderea snowpark-ului pe podiumurile concursurilor de snowboarding au început să răsară tinerei sibieni care se dau la Platoș? Nimic nu e întâmplător, deci... De aceea Arenei Platoș Păltiniș i se potrivește de minune sloganul Adidas din 1990: ”Dacă vrei cu adevărat, poți!” Cam asta e cheia de ansamblu în care trebuie înțelese lucrurile care se mișcă la Platoș: oameni care VOR să facă lucruri și se și pricep la ele. Că nu e destul doar să vrei.



Partea de bikepark de la Arena Platoș Păltiniș a apărut acum câțiva ani, după ce inițiativa de iarnă s-a dovedit a fi un succes. La fel ca orice stațiune sănătoasă la cap de oriunde din lume și Platoșul avea nevoie de activitate pe timp de vară, iar bicicliștii sunt unul dintre principalele publicuri țintă în acest sens. (Doamne, ce mi-aș dori să scriu fraza anterioară pe pereții din biroul fiecărui manager de stațiune montană din România...) Faceți cunoștință cu bunul prieten Radu Lungu a.k.a. Jaffar: pionier în snowboarding și skateboarding, organizator de evenimente (X-Cup, anyone?), dar în primul rând un om ferm, pe care te poți baza oricând, cu o tonă de experiență și de dragoste de munte în spate; și cu o capacitate de muncă greu de replicat. Ah, și pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele, mountainbiker pe când cei mai mulți dintre noi nu știau ce e mountainbiking-ul. Amenajarea biciclistică de la Platoș se desfășura fix în perioada în care Jaffar tocmai se redescoperea în mountainbiking, cu mult entuziasm și poftă de dat, deci pentru oricine îl știe pe Jaffi, traseele nu puteau arăta altfel decât i-ar fi plăcut lui să se dea pe ele, la nivelul de exigență cu care ne-a obișnuit. Cu ajutorul staff-ului de la Platoș, a utilajelor eficiente și și a muncii voluntarilor localnici (big ups, boys!) au crescut foarte rapid trei trasee într-un loc unde cu puțin timp înainte nu era mai nimic: un parcurs de flow pentru toată lumea, unul de DH mai aprig și așa numitul ”Funny Trail”, undeva între primele două, ca nivel de skill general. Și ce se întâmplă după ce faci niște trasee noi-nouțe cu potențial? Le inaugurezi așa cum se cuvine și organizezi concursuri pe ele, evident! Arena Platoș e poate singurul loc din țară unde au loc curse de biciclete de trei ori pe an: la început de sezon Day & Night, evenimentul de față, care cuprindea inițial și o cursă faină de XC de noapte, către final de vară Progression Session, unde te dai contra cronometru după pofta inimii și poți și învăța de la alții mai buni decât tine, iar pe timp de iarnă Winter 4X, singurul concurs de gravity mountainbiking pe zăpadă. Printre toate acestea, organizate chiar de resort, mai avem și etapele din cadrul Triada, gestionate de ProCycling, și diverse bike camp-uri de-a lungul sezonului. Deci o grămadă de acțiune pe două roți la Arena și oameni care de care mai încântați!





Practic, Arena Platoș Păltiniș a generat rapid o tradiție acolo unde cu nu multă vreme în urmă sportul nostru nu era prezent decât sporadic, iar Day & Night 2018 e complet din filmul acesta. Chiar dacă evenimentul din weekend-ul trecut s-a suprapus cu o cursă internaționale care a atras membrii Lotului Național de Downhill și i-a ținut acasă la studiu pe alți viitori bacalaureanzi sau absolvenți de universitate, Platoșul nu a dus de fel lipsă de cvorum pentru cursa de sâmbătă! Luați-l drept exemplu, în orice fel doriți, pe Bogdan Bondor a.k.a. Morena, care ține steagul României sus în cursele din 4x Pro Tour: de abia întors de la Fort William și din Cehia, a făcut un ocol pe la Păltiniș ca să nu lipsească de la concurs, deși poate o baie la piscină și un șezlong ar fi fost mai tentante. Chapeau!




Cursa propriu-zisă s-a desfășurat din nou pe traseul ”roșu” de downhill, scurt dar crocant, bine primenit și excelent securizat. Că doar nu-i zic băieții degeaba lui Jaffar ”Ja-safety”! ;) Și fix fiindcă după câțiva ani de evenimente vrei să mai ridici un pic ștacheta, ediția de anul acesta a fost organizată conform rigorilor Federației Române de Ciclism, cu zero sincope logistice, spre deosebire de alte concursuri, unde mai e nevoie de ajustări de ultim moment sau de un ochi mai înțelegător. Aici nu a fost nevoie, iar localnicii sunt mândri de asta. Revenind la traseu, el are 600 m lungime, e împănat cu jump-uri măricele și contrapante și se parcurge cam într-un minut. Deși bikeparksy prin excelență, există și o zonă de rădăcini deloc timide, unde, dacă nu lași de frână, ți-ai pierdut tot flow-ul și viteza pentru step up-ul de final. Dar poate cel mai important lucru despre traseul roșu de la Platoș e faptul că pe el poți învăța să de dai și îți poți găsi curajul și priceperea pentru a sări gap-uri deloc mici sub îndrumarea potrivită. Am mai scris de-a lungul timpului lucrul ăsta despre anumite locuri din țară, dar parcă niciunul nu e la fel de închegat și accesibil ca acesta. Idealmente îți începi ziua cu două ture de încălzire pe Flow Trail, unde apuci să muncești un pic contrapantele și curbele, apoi te muți pe Roșul de Downhill și te teleportezi întâi lejer la primul step-down ușurel, cauți linia pentru viteză optimă la al doilea step-down, afli cum e cu ”full commitment”-ul în contrapanta de după, pompezi ceva mai jos table-ul și șterpelești de la altcineva un speed check pentru road gap-ul mare, apoi navighezi cu încredere peste rădăcinoasele antepomenite și zburzi în finish. Faci asta de minim zece ori, până dai toate săriturile în siguranță și garantez că nu pleci fără să rânjești și fără să-ți bată inima mai repede și mai cu spor de acolo!




Dar parcă aveam o cursă, nu? Așa! Pentru început, partea cea mai bună a fost că am reușit să fentăm ploaia, în ciuda tuturor prognozelor de pe site-urile meteo. Cât despre concurs... Prin populația pestriță de sâmbătă de la Platoș cu siguranță cei mai mișto au fost copiii, împărțiți federal pe două grupe de vârstă și venind din Sibiu, Bistrița și București, și la fel de sigur cei care au ieșit cel mai mult în evidență au fost guralivii simpatici păstoriți strategic de Petra, de la care au ce învăța. Deci la Copii (14-16 ani) a câștigat Florian Moldovan, fără concurență, dar cu un timp perfect onorabil și la primul său concurs pe full suspension. La juniori au stat tot doi bistrițeni pe podium, Paul Someșan pe 1 și Eduard Milășan pe 3, cu bucureșteanul Alex Bălan intercalat între ei, pe 2. Paul a avut al cincilea timp la general, a propos. La Hobby suspectul de serviciu pe hardtail Punkosti Vincze Gellert i-a luat fața viitorului tătic și old schooler legendar Ova Seician, iar pe trei a fost alt hardtailist, talentatul snowboarder localnic Silviu Popa. Gelly a fost pe 4 la general. La Elite am avut, datorită iXS Cup-ului de la Kranjska Gora din Slovenia, doar doi rideri, dar ei nu au dezamăgit pe nimeni: Danika Marcu pe 1 și Remus Bonta pe 2. La Masters Bogdan Bondor a pus la respect traseul și și întreaga concurență cu un timp suficient și pentru un 1 la general, pe doi a venit Mircea Valentin Catană, cu siguranță cel mai pompat purtător de barbă și freză mai într-o parte, iar pe trei a bifat subsemnatul cu tricou zmeuriu. Un mic interlude cu ”Jos pălăria!” colegului Costi, care s-a dat la Hobby, și nu, nu e un bătut pe umăr gratuit. Puțină lume știe că acum doi ani omul meu s-a accidentat serios la mână și a trecut prin diverse operații neplăcute, care l-au obligat să-și redefinească pasiunea pentru datul pe bicicletă, iar acum se află în sfârșit în ultima fază de recuperare, lucrurile arătând în sfârșit bine. Prin urmare prestația lui de la Arena Platoș e remaracabilă; respect, my friend! Bun, și ne-a mai rămas ceva: singura participantă de la fete, Luana Cherecheș, pe care nu am păstrat-o întâmplător pentru final. Luana ne-a bătut cam pe toți și a avut locul 6 la general. Cu gene bune de sportivă și poreclă de țestoasă, Luana e din Sibiu și are deja două titluri de Campioană Națională sub centură, dar s-a dat la Platoș mai puțin decât ar putea bănui unii. Background-ul ei e de boardercross, iar iarna ce tocmai a trecut a petrecut o bună perioadă în Canada și Statele Unite, unde a fost ocupată cu niște podiumuri în cursele regionale de profil și cu acumularea de experiență. Poate nu sunt străine pentru unii dintre voi, dar voiam totuși să știți cu toții lucrurile ăstea. Luana, continuă să ne bați! You rock!







Rezultate complete și imagini de la premiere, dar scrollați cu încredere, că ce e mai bun de abia urmează:












Bun, și acum? Am putea spune că totul se încheie aici, dar ne-a mai rămas cireașa de pe tort: turele lungi de la Păltiniș înspre Sibiu, atât de faine că-s greu de cuprins în cuvinte. Cum vii dinspre oraș și treci de serpentinele sinuoase de după Rășinari, începi să ghicești în stânga și-n dreapta alte și alte culmi nesfârșite care nu se pot traduce decât în dat după pofta inimii. Adevărul este însă că enduriștii cu motoare au explorat cel mai temeinic zonele aceste și că nu toate sunt practicabile cum ți-ai imagina, dar la fel de adevărat este că și oamenii de la ProCycling din jurul lui Tudy Oprea nu s-au lăsat mai prejos și în încercarea lor de a oferi în fiecare an la notoriul maraton Geiger ceva nou, zona s-a mai dezvoltat puțin câte puțin și biciclistic. Totuși, vorbim aici despre gravity riding, adică dat la vale, dar fiți fără teamă că e destul de dat și în sensul acesta. M-aș putea apuca acum să descriu turele pe care le-am făcut în anii trecuți, dar nu știu cât sens are, fiindcă e greu să explici intrarea în trasee și nu se găsesc toate cartografiate online. Cine e însă curios, poate să încerce aici, pe Bikemaps, aici, pe Trailforks sau poate mai degrabă aici, pe Strava. Aici vorbim în special despre turele care încep mai jos de Arena Platoș și care în general duc înspre Gura Râului, pe partea stângă a șoselei, cum mergi la vale, unde e vital să știi ce drumeag de căruță să apuci și
unde să ieși din el. În mod logic, ideal este să iei legătura cu un localnic și să-ți arate un pic mersul prin zonă. Nici o teamă, oamenii sunt deschiși și prietenoși, trebuie doar să vă sincronizați cu programul lor.



Dar după ce v-am deschis apetitul de ture epice, nu am de gând să vă las așa, și o să vă povestesc un pic despre cea mai clasice dintre ture, cea care începe sus, la releul de la Păltiniș, și care este botezată de localnici... Clasic! ;) Fix cum ajungi la stația de telescaun de la Pălti, treci prin tunel și ții drumul până în vârf; cam asta e! Se poate pedala până acolo, evident, dar pe noi ne-a teleportat Borac cu shuttle-ul Luanei, cu încă doi companioni la șufă, lucru pentru care le mulțumim! De sub releu, unde se încheie drumul, nu faci decât să urci prin dreapta clădirilor, unde dai într-un mic uphill, iar de acolo ajungi rapid în vârf, unde începe Mitraliera, un segment de traseu cu o groază de rădăcini și pietre, care te face să nu m-mai p-poți v-vor-r-r-rbi n-n-normal-l-l, ci c-ca o mit-t-t-tral-l-l-lier-r-r-ră. Dar cine vrea să vorbească atunci când se dă, sincer? Jaffi ne-a fost un ghid excelent pe bucata asta și, după o zi în care a avut grijă să fie concursul ca la carte, avea apetit pentru dat cât noi toți șapte la un loc, deci a zburdat în fața noastră cum numai Regele Hila o făcuse cu un an înainte, la fel de nedat și el, după o zi de tras rideri în poză. Big ups, Jaffi! După Mitralieră trebuie să fii un pic atent la drumuri și la marcaje și din nou e bine să fii cu localnici, dar terenul se schimbă și începe să se mute pe singletrail îngust și solicitant, dar fain și flowy, cu surprize pe ici-colea: câte un jump, câte o contrapantă, câte o lucrătură... Spre final, liniile se înzecesc și la fel și opțiunile de distracție și totul se încheie cu câteva sărituri, lejer de dat pentru oricine. Ajungi într-un drum forestier și traseul poate continua la vale, dar noi voiam să ajungem înapoi la Arena, deci am luat din nou shuttle-ul până înspre șoseaua principală și am băgat ultima bucată pe un segment cuprins în concursul de XCO din cadrul Triadei. Dacă pe bucățile dinainte mă mai tot dădusem, partea asta mi-era complet nouă și, sincer, nu cred că am mai văzut până acum traseu de cross-country mai fain ca ăsta! Wow! Am ajuns în partea de jos a Arenei Platoș Păltiniș, pe așa-numitul Family Trail, un parcurs lat, gândit pentru plimbare cu bicicleta, lejer de practicat pentru orice începător. După urcare relax de final ne-am întors în parcare, de unde plecasem cu mai bine de o oră înainte. Concursul de la Platoș s-a suprapus cu ziua mea de naștere și nu cred că mi-ar fi putut oferi nimeni un cadou mai frumos. Prin urmare, îmi scot pălăria în fața Localnicilor, niște Oameni de ispravă cum rar mai găsești! Mii și mii de mulțumiri!

L.E.: Ca de obicei, se pare că oamenii de la Arena Platoș Păltiniș sunt mai pregătiți decât ne așteptam și în zilele ce urmează va fi lansată oficial o hartă cu încă opt trasee în jurul resort-ului: patru lejere pe drum forestier, gen Family Trail, și încă patru pentru cei ce vor să se dea un pic mai tare. Punct!



Nu uitați că sezonul de dat la Arena Platoș Păltiniș de abia a început și că el se va încheia în Septembrie cu Progression Session! Până atunci, iaca încă niște fotografii faine de la Ada Ghiță, cu mulțumirile de rigoare:












Mulțumiri și sponsorilor ți partenerilor care au făcut posibil acest eveniment: Partenerii și sponsorii evenimentului: Alma Group, Scott, Shimano, Kiss FM, Federația Română de Ciclism & Asociație Club Sportiv Arena Lifestyle.

Noi încheiem materialul acesta cum merită Arena Platoș Păltiniș și Oamenii care sfințesc acel loc. Plus un shout-out către doi dintre ei care ne-au lipsit de data asta, fiind ocupați cu alte proiecte, Tibi Hila și Martin Wallmen. :)



Ne vedem la Progression Session în Septembrie!
Mx